Peremption of constitutional appeal: validity of suspension for non-appearance and six-month inactivity period

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2022

Deliberând asupra prezentelor recursuri, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin încheierea pronunţată la data de 05.03.2020 în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Neamţ a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Instituţia Prefectului-Judeţul Neamţ, de sesizare a Curţii Constituţionale, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Fiind prezent la pronunţare, reclamantul a declarat verbal că formulează recurs împotriva soluţiei de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, aspect consemnat în procesul-verbal încheiat la data de 05.03.2020, existent la dosarul de fond, recurs înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bacău la data de 11.03.2020 sub nr. de dosar x/2019

2. Hotărârile Curţii de Apel Bacău

Prin încheierea din 05.06.2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Bacău a dispus - pentru lipsa părţilor - suspendarea judecării recursului formulat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de şedinţă din 05.03.2020 pronunţată de Tribunalul Neamţ.

Din oficiu, la data de 16.03.2021, instanţa s-a sesizat cu privire la eventuala intervenţie a perimării.

În aceeaşi zi, recurentul A. a depus la dosarul cauzei o cerere de repunere pe rol a pricinii pendinte.

Prin Decizia nr. 198 din 16 martie 2021, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de repunere pe rol, ca neîntemeiată.

A admis sesizarea din oficiu.

A constatat perimată judecata recursului promovat de recurentul reclamant A. împotriva încheierii din data de 5 martie 2020 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. x/2019.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii din 5 iunie 2020 şi Deciziei nr. 198 din 16 martie 2021, a declarat recurs recurentul-reclamant A., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).

În motivarea recursului formulat împotriva încheierii din 5 iunie 2020, recurentul a susţinut că, deşi nu a solicitat judecata în lipsă şi nici nu s-a prezentat la termenul de judecată stabilit în cauză, soluţia de suspendare a judecăţii recursului este nelegală, în contextul în care a urmat întocmai dispoziţiile instanţei.

Astfel, având în vedere menţiunile din cuprinsul citaţiei emise la 15 mai 2020, recurentul a trimis prin email note de şedinţă, apreciind prin aceasta că a îndeplinit cerinţa trimiterii unui înscris, judecata urmând a se face şi în lipsa acestuia.

Recurentul a susţinut că instanţa a ignorat chiar propriile dispoziţii inserate în cuprinsul citaţiei, iar partea a avut reprezentarea că ceea ce s-a indicat de către curte este calea procedurală de urmat.

În susţinerea recursului formulat împotriva Deciziei nr. 198 din 16 martie 2021, recurentul a susţinut că în mod greşit curtea de apel a respins cererea de repunere pe rol a cauzei şi, în consecinţă, a pronunţat soluţia de perimare a recursului cu încălcarea dispoziţiilor legale incidente în cauză.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârile atacate prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Prin încheierea de şedinţă din data de 05 iunie 2020 pronunţată în dosarul nr. x/2019, înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, instanţa de recurs a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., pentru lipsa părţilor.

Potrivit prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.:

"Judecătorul va suspenda judecata: (…) 2. când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei."

Faţă de dispoziţiile legale anterior citate, suspendarea pentru lipsa părţilor operează în temeiul unei prezumţii de desistare deduse de legiuitor din neprezentarea părţilor la judecată, concomitent cu neformularea unei cereri de judecare a cauzei în lipsă.

Din examinarea înscrisurilor din dosar, Înalta Curte constată că în mod corect a fost suspendată judecarea cauzei, întrucât niciuna dintre părţile în proces, legal citate, nu s-a înfăţişat la strigarea cauzei şi nici nu a solicitat în scris judecarea în lipsă.

Susţinerile recurentului potrivit cărora măsura suspendării apare ca nelegală, în contextul în care a urmat întocmai dispoziţiile instanţei, sunt nefondate, prin raportare la dispoziţiile art. 223 alin. (3) teza finală şi art. art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală din C. proc. civ., care prevăd posibilitatea judecării cauzei fără prezenţa părţilor numai în situaţia formulării unei cereri de judecare în lipsă.

Faţă de considerentele anterior expuse, Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii de şedinţă din 05 iunie 2020, ca nefondat.

Referitor la recursul formulat împotriva Deciziei nr. 198 din 16 martie 2021, Înalta Curte reţine că potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.:

"(1) Judecarea cauzelor se suspendă de drept: 1. prin decesul uneia dintre părţi, până la introducerea în cauză a moştenitorilor, în afară de cazul în care partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a acestora."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 05 iunie 2020, s-a dispus suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părţilor, legal citate, la strigarea pricinii, precum şi nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de şedinţă din data de 05 iunie 2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 05 decembrie 2020.

Cererea de repunere pe rol a cauzei depusă de recurent la 16 martie 2021, ulterior datei de 05 decembrie 2020 - când s-a împlinit termentul de perimare, în mod corect a fost respinsă de curtea de apel, întrucât nu poate produce niciun efect în condiţiile în care o pricină care nu mai există nu mai poate fi repusă pe rol.

Totodată, în cauză nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 din C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată. De asemenea, nu subzistă vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 din C. proc. civ.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a dus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată că în mod corect curtea de apel a reţinut intervenită sancţiunea perimării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 420 şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

Faţă de împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea hotărârilor recurate.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legale şi temeinice hotărârile instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondate recursurile declarate de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamantul A. împotriva încheierii din 5 iunie 2020 şi Deciziei nr. 198 din 16 martie 2021 ale Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2022.