Intervention appeals quashed as premature and inadmissible; interim ruling on intervention admissibility upheld

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2022

Deliberând asupra prezentelor recursuri, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată şi cererile de intervenţie formulate de recurenţi

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal sub număr de dosar x/2020, reclamantul Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României şi Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor constituită la nivelul Curţii de Conturi a României, următoarele:

- anularea încheierii nr. 19 din 7 august 2020 emisă de Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor constituită la nivelul Curţii de Conturi, ca nelegală şi netemeinică;

- anularea Deciziei nr. XII/4/13.07.2020 şi implicit a Raportului de control nr. x din data de 16.06.2020 emise de Departamentul XII al Curţii de Conturi a României, ca nelegale şi netemeinice;

- suspendarea măsurilor stabilite actele administrative contestate.

În cauză au fost formulate cereri de intervenţie de către A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M. şi N..

1.2. Hotărârea atacată

Prin încheierea din 29 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibile, cererile de intervenţie accesorie în interesul pârâtei şi cererile de intervenţie principală formulate de petenţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M..

2. Cererile de recurs

Împotriva încheierii din 29 iunie 2021, au declarat recursuri petenţii K. şi N..

3. Procedura derulată în recurs

Intimata-reclamantă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursurilor ca inadmisibile şi prematur introduse.

La data de 30 octombrie 2021, recurentul N. a depus o cerere de renunţare la judecată, solicitând, totodată, respingerea cererii de recurs ca nefondată.

4. Decizia instanţei de recurs

4.1. Recursul promovat de recurentul N. şi cererea de renunţare la judecată

Examinând cu prioritate condiţiile de admisibilitate a recursului declarat de recurentul N., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit dispoziţiilor art. 458 din C. proc. civ.:

"(1) Căile de atac pot fi exercitate numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au şi alte organe sau persoane.", iar conform art. 129 din Constituţia României:

"Împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."

Din cuprinsul textelor de lege menţionate anterior rezultă că împotriva hotărârilor judecătoreşti pot fi exercitate căile de atac prevăzute de lege numai de părţile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazurile în care acest drept este prevăzut şi altor organe sau persoane, iar exercitarea unei căi de atac cu nerespectarea acestor condiţii reprezintă un demers inadmisibil.

În cauză, instanţa constată că, prin încheierea din 29 iunie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca inadmisibile, doar cererile de intervenţie accesorie în interesul pârâtei şi cererile de intervenţie principală, formulate de petenţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L. şi M., fără a se fi pronunţat asupra cererii de intervenţie formulate de numitul N..

Or, câtă vreme, astfel cum rezultă din dispozitivul încheierii pronunţate, dar şi din considerentele acesteia, instanţa nu a analizat şi nu s-a pronunţat la termenul din 29 iunie 2021 asupra cererii de intervenţie formulate de N., nu se justifică atacarea hotărârii de către acest petent.

Mai mult, din verificările efectuate în sistemul Ecris, precum şi raportat la susţinerile reprezentantei intimatei-reclamante de la termenul de judecată din 9 februarie 2022, se constată că instanţa de fond s-a pronunţat asupra cererii de intervenţie formulate de petentul N. prin încheierea din 26 octombrie 2021, în sensul încuviinţării în principiu a acestei cereri.

Pentru aceste considerente, instanţa reţine că recursul promovat de recurentul N. împotriva încheierii din 29 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal este inadmisibil în raport cu prevederile art. 458 din C. proc. civ., urmând a fi respins ca atare.

Faţă de aceste împrejurări şi de faptul că recursul promovat de N. nu respectă condiţiile de admisibilitate impuse de lege, având în vedere şi împrejurarea că din cererea formulată nu reiese cu claritate intenţia recurentului, Înalta Curte va respinge şi cererea acestuia de renunţare la judecată.

4.2. Recursul promovat de recurentul K.

Examinând recursul promovat de recurentul K., Înalta Curte urmează a-l respinge, ca prematur formulat, pentru considerente ce vor fi prezentate în continuare.

Potrivit dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei. Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile.

Aceste exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Potrivit art. 64 alin. (4) din C. proc. civ., încheierea prin care instanţa se pronunţă asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie nu poate fi atacată decât odată cu fondul.

În speţă, se constată că la data declarării de către petentul K. a recursului împotriva încheierii din 29 iunie 2021 prin care a fost respinsă cererea de intervenţie, judecarea acţiunii ce face obiectul dosarului în care a fost formulată această cerere nu era finalizată, cauza fiind în curs de soluţionare în fond şi în prezent.

Prin urmare, având în vedere că la momentul formulării căii de atac instanţa nu se dezînvestise încă printr-o hotărâre de soluţionare a cauzei, Înalta Curte constată că, în raport cu dispoziţiile art. 64 alin. (4) din C. proc. civ., recursul promovat de recurentul K. împotriva încheierii din 29 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contecios administrativ şi fiscal a fost declarat prematur, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea recurentului petent N. de a se luat act de renunţarea la judecată.

Respinge recursul formulat de recurentul N. împotriva încheierii din 29 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.

Respinge recursul declarat de petentul K. împotriva încheierii din 29 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind prematur formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2022.