Tax security deposit restitution following final rejection of suspension: failure to file damages claim within 30-day statutory period
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal filed by the tax authorities, thereby upholding the lower court’s order that mandated the restitution of a security deposit to the taxpayer, which remains in force as a final decision. The dispute arose from a tax litigation case where the company had deposited a security to suspend the enforcement of an administrative tax assessment decision; although the underlying suspension request was ultimately rejected and the tax liability confirmed, the taxpayer sought the return of the bond after the proceedings became final. The appellate authorities argued that the bond should be retained to cover state budget claims, but the High Court ruled this incorrect under Article 1064 of the Civil Procedure Code, holding that the statutory conditions for restitution were met because the tax authorities failed to initiate a separate action for damages within the mandatory 30-day period following the finalization of the judgment, thus precluding them from claiming the security amount to offset the outstanding tax debt.
Legislator headnote
AI generatedart. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ, art. 1064 din C. proc. civ, art. 1064 alin. (2) din C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 496 alin. (1) din C. proc. civ; Tax security deposit restitution following final rejection of suspension: failure to file damages claim within 30-day statutory period: The dispute arose from a tax litigation case where the company had deposited a security to suspend the enforcement of an administrative tax assessment decision; although the underlying suspension request was ultimately rejected and the tax liability confirmed, the taxpayer sought the return of the bond after the proceedings became final. The appellate authorities argued that the bond should be retained to cover state budget claims, but the High Court ruled this incorrect under Article 1064 of the Civil Procedure Code, holding that the statutory conditions for restitution were met because the tax authorities failed to initiate a separate action for damages within the mandatory 30-day period following the finalization of the judgment, thus precluding them from claiming the security amount to offset the outstanding tax debt.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural rule cited in the operative order justifying the High Court's power to adjudicate the administrative appeal.
Procedural rule cited in the operative order providing the basis for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 9 februarie 2022
Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat restituirea cauţiunii consemnate prin recipisa de consemnare nr. x emisă de către Casa de Economii şi Consemnaţiuni S.A., în valoare de 33.000 RON, depusă la dispoziţia Curţii de Apel Timişoara în dosarul nr. x/2013, având ca obiect "suspendare executare act administrativ".
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 369 din 17 iunie 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Caraş-Severin (actuala Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin) şi a dispus restituirea cauţiunii în cuantum de 33.000 RON, depusă cu recipisa de consemnare nr. x din 03.07.2013 emisă de către B. S.A. - Unitatea Caransebeş, pentru dosarul nr. x/2013 al Curţii de Apel Timişoara.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin, şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).
În motivarea recursului, pârâtele au susţinut că reclamanta figurează cu obligaţii fiscale restante la bugetul general consolidat al statului, iar creanţa nu a fost achitată, astfel încât autorităţile fiscale sunt îndreptăţite să intre în posesia acestei cauţiuni pentru acoperirea creanţelor datorate.
4. Apărările intimatei
Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
II. Soluţia instanţei de recurs
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.
Potrivit art. 1064 din C. proc. civ.:
"(1) Cauţiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluţionarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus.
(2) Cauţiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptăţit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauţiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmăreşte obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviinţarea măsurii pentru care aceasta s-a depus. (…)
(4) Dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, instanţa va dispune din oficiu şi restituirea cauţiunii."
În raport cu aceste prevederi, se observă o diferenţă de reglementare a procedurii de eliberare a cauţiunii, după cum măsura suspendării a fost admisă (caz reglementat de alin. (1) şi (2) ale art. 1064), sau cererea de suspendare, pentru a cărei soluţionare a fost consemnată cauţiunea, a fost respinsă (caz reglementat de alin. (4) al art. 1064).
Astfel, în situaţia admiterii cererii de suspendare se solicită îndeplinirea unui cumul de condiţii pentru a se putea dispune restituirea cauţiunii şi anume să existe o cerere a persoanei îndreptăţite; cauza să fie definitiv soluţionată; inexistenţa unei cereri pentru plata despăgubirilor, formulată de partea în defavoarea căreia s-a dispus suspendarea în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
În cauza de faţă, cauţiunea consemnată conform recipisei nr. x din 03.07.2013, a fost stabilită de instanţa de judecată în dosarul nr. x/2013, pentru soluţionarea cererii formulate de reclamanta A. S.R.L. vizând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/30.04.2013, emisă în baza Raportului de Inspecţie Fiscală nr. F-CS 198/2013.
Cererea de suspendare a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 377/28.08.2013 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă prin Decizia nr. 4487/25.11.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin urmare, instanţa de fond a reţinut în mod corect a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1064 alin. (2) din C. proc. civ., privind existenţa cererii formulate de persoana îndreptăţită şi caracterul definitiv al procesului în legătură cu care s-a stabilit cauţiunea, aspecte faţă de care pârâtele nu au formulat critici în recurs.
Cât priveşte cea de-a treia condiţie, a inexistenţei unei cereri pentru plata despăgubirilor, formulată de partea în defavoarea căreia s-a dispus suspendarea în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, Înalta Curte reţine că, nici în faţa instanţei de fond şi nici în faţa instanţei de recurs, pârâta nu a făcut dovada depunerii unei astfel de cereri.
Înalta Curte constată a fi nefondată critica formulată de pârâte, privitoare la existenţa unui prejudiciu adus bugetului de stat ca urmare a imposibilităţii de executare a actului administrativ fiscal şi de încasare cu celeritate a creanţelor fiscale, câtă vreme nu s-a formulat o acţiune pentru plata unor despăgubiri, în termenul de 30 de zile prevăzut de lege. Pretinsele prejudicii datorate executării cu întârziere a obligaţiilor fiscale ar putea fi acoperite din cuantumul cauţiunii doar în condiţiile învestirii instanţei de judecată cu o acţiune în pretenţii, înăuntrul termenului prevăzut de lege, în lipsa unui astfel de demers legiuitorul stabilind că suma consemnată se restituie părţii care a depus-o.
În consecinţă, instanţa de fond a reţinut în mod corect că sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru a dispune restituirea sumei consemnate cu titlu de cauţiune, iar criticile pârâtelor din recurs nu conduc la schimbarea acestei soluţii.
Pentru considerentele anterior expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara, prin Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin, şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Caraş-Severin împotriva sentinţei civile nr. 369 din 17 iunie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2022.