Securitate collaboration status: legal threshold for furnishing information exposing individuals to surveillance or rights restrictions

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a pârâtei A..

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 821 din 20 noiembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat calitatea pârâtei A. de colaborator al Securităţii.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta A., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, s-a arătat - în esenţă - că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii.

Recurenta a arătat că instanţa de fond, în mod greşit, a apreciat ca fiind îndeplinită prima condiţie stabilită de actul normativ mai sus menţionat pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii comuniste, în sensul că aspectele relatate de pâtâtă ar fi declanşat deschiderea mapei de verificare "Profesoara" la data de 19.10.1989 asupra numitei L.H, întrucât această împrejurare nu este reală.

Dovezile invocate de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii în susţinerea solicitării formulate au constat în Nota informativă scrisă olograf de pârâtă A. în data de 18.02.1987 coroborată cu Nota raport privind aportul adus pe linia muncii de securitate a informatoarei "B.", din Cărpiniş din data de 25 12.1986, întocmită de către ofiţerul de legătură şi cu Raportul cu propunere de închidere a mapei de verificare "Profesoara" DIN Localitatea Iecea Mare întocmit de ofiţerul de legătură la data de 08.06.1989

În opinia recurentei, singura dovadă pentru dovedirea calităţii de colaborator al Securităţii a fost Nota informativă menţionată anterior, întrucât raportatele întocmite de ofiţerii de legătură ai pârâtei nu pot constitui dovezi în susţinerea demersului juridic formulat de către reclamant, în condiţiile în care aceste înscrisuri constituie opinii personale şi subiective ale ofiţerilor de securitate care s-au perindat prin Localitatea Iecea Mare, judeţul Timiş în perioada 16 octombrie 1985-8 iunie 1989.

Recurenta a mai arătat că informaţiile furnizate s-au referit la faptul că o fostă colegă de serviciu şi-a depus actele pentru plecarea definitivă din România, fiind de naţionalitate germană, ceea ce s-a întâmplat, adică persoana menţionată a plecat definitiv din România exact în intervalul colaborării pârâtei cu organele de securitate, împrejurarea care dovedeşte faptul că persoana vizată nu a suferit sub nicio formă.

Totodată, recurenta a susţinut că i-a adus la cunoştinţă fostei sale colege că securitatea se interesează de ea, iar răspunsul acesteia a fost că ştie despre acest lucru şi faptul că, va pleca până la sfârşitul anului 1989 întrucât a făcut rost de banii care trebuiau plătiţi statului român comunist pentru plecarea etnicilor germani din ţară.

Faţă de această împrejurare, recurenta a considerat că nu se poate reţine ca fiind îndeplinite condiţiile legale privind constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, câtă vreme, pe de o parte, a menajat interesele persoanei denunţate, informând-o în legătură cu faptul că este în atenţia Securităţii, iar pe de altă parte, informaţia furnizată în legătură cu persoana denunţată, nu a avut niciu efect asupra acesteia, întrucât a plecat definitiv din România în perioada colaborării cu organele de securitate.

Recurena pârâtă a mai criticat sentinţa atacată şi prin prisma faptului că prima instanţă a reţinut că în baza notei informative a fost deschisă o activitate de verificare a persoanei denunţate, ceea ce nu este real, întrucât aspectele menţionate în nota informativă la care se face referire a fost exploatată în cadrul unei mape de verificare existentă deja la un alt compartiment al securităţii, împrejurare care denotă faptul că nu pârâta a determinat deschiderea mapei de verificare privind pe numita L.H.

Recurenta a susţinut că nu a fost colaborator al Securităţii ci, dimpotrivă, a fost supravegheată informativ de Securitate, pentru faptul că a protejat interesele unei persoane care intenţiona să plece din România şi care a fost supravegheată informativ cu numele conspirativ "Profesoara". În acest sens a invocat menţiunile ofiterului de legătură şi a ofiţerului de securitate superior realizate la întocmirea Raportului cu Propunere de închidere a Mapei de Verificare "Profesoara".

Recurenta a arătat că instanţa de fond, în mod greşit, a apreciat ca fiind îndeplinită şi cea de-a doua condiţie prevăzută de lege pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, în sensul că aspectele relatate de pârâtă ar fi fost făcute conştient, cu reprezentarea clară a faptului că furnizarea informaţiilor nu rămâneau fără urmări.

În opinia recurentei, menţiunile făcute de ofiţerul de securitate superior ofiţerului de legătură care a realizat întocmirea Raportului cu Propunere de închidere a Mapei de Verificare "Profesoara" la data de 08.06.1989, prin care s-a aprobat atenţionarea pârâtei în mod scris în prezenţa directoarei şi a secretarei de partid, confirmă faptul că pârâta, cu numele conspirativ "B." nu a fost colaborator al organelor de securitate. Nota informativă, singura de altfel, care a constituit temelia instanţei de fond în constatarea calităţii sale de colaborator al securităţii, a determinat declanşarea măsurilor de supravegherea informativă a pârâtei pentru faptul că a protejat interesele unei persoane care intenţiona să plece din România şi care a fost supravegheată informativ cu numele conspirativ "Profesoara".

În final, recurenta a susţinut că la dosarul cauzei nu există niciun document care să ateste transmiterea de informaţii către securitate.

II. Apărările intimatului

Intimatul reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

III. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs inovate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ, în temeiul dispoziţiilor art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a pârâtei A..

Verificările au fost efectuate de CNSAS, din oficiu, conform prevederilor art. 3 coroborat cu art. 5 alin. (1) teza II raportat la art. 3 lit. b) - h)1 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, deoarece pârâta ocupă funcţia de membru al Consiliului local al comunei Iecea Mare, jud. Timiş.

Curtea de apel a verificat înscrisurile administrate prin prisma condiţiilor impuse de lege pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, respectiv art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, conchizând în sensul că cererea formulată de intimatul CNSAS este întemeiată.

Soluţia instanţei de fond este împărtăşită şi de instanţa de control judiciar.

Referitor la invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine că, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, are calitatea de colaborator al Securităţii "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale".

O.U.G. nr. 24/2008 nu impune a se dovedi încălcarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale omului, cerinţa impusă de legiuitor fiind aceea ca informaţiile transmise să facă posibilă îngrădirea sau suprimarea acestor drepturi.

Instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că din conţinutul notei informative referitoare la numita L.H., furnizată de pârâtă, se regăsesc aspecte din viaţa personală a persoanei urmărite, respectiv intenţia de a părăsi ţara, precum şi comentarii ale persoanei vizate referitoare la condiţiile de trai din străinătate în comparaţie cele din România comunistă.

În perioada regimului comunist, orice legătură cu străinătatea, sau intenţia de a părăsi ţara, erau considerate atitudini extrem de grave, potrivnice regimului comunist, cunoscută fiind politica dusă de acest regim totalitar de îngrădire a liberei circulaţii.

Înalta Curte constată că ceea ce este relevant în soluţionarea prezentului recurs, în acord cu scopul legii, nu este împrejurarea dacă existau sau nu temeiuri pentru a se declanşa urmărirea informativă a unui subiect, ci împrejurarea dacă au fost furnizate informaţii apte să conducă la îngrădirea unor drepturi sau libertăţi fundamentale.

Or, nu se poate considera că recurenta pârâtă nu a avut reprezentarea consecinţelor informărilor, tocmai având în vedere notorietatea scopurilor în care Securitatea de la acea vreme racola persoane, astfel că, prin minime diligenţe, acesta putea să realizeze care era scopul solicitării.

Susţinerile recurentei pârâte, în sensul că informaţiile furnizate în ceea ce priveşte această persoană nu pot conduce la constatarea calităţii de colaborator al Securităţii, nu sunt fondate.

Astfel, se constată că nota informativă din 18.11.1987 vizând persoana urmărită, furnizată de recurenta pârâtă, a fost însoţită de "Nota ofiţerului: Măsuri: Nota se exploatează prin semnalarea cazului la Serviciul 1/A pentru a lua măsuri în consecinţă de scoatere a numitei L. H. din învăţământ", precum şi de însemnarea marginală, ofiţer neprecizat, IJS Timiş:

"Să fie lucrat în mapă de verificare, documentat, apoi măsuri."

Aşadar, deşi se susţine că informaţiile furnizate de recurenta pârâtă nu denotă activităţi sau atitudini potrivnice regimului comunist, totuşi, urmare acestei delaţiuni, persoana vizată a fost încadrată informativ, iar măsurile luate de Securitate, inclusiv activităţile de verificare şi documentare în scopul scoaterii din învăţământ, constituie ingerinţe în viaţa privată.

Susţinerile recurentei cu privire la acurateţea informaţiilor furnizate şi aprecierile ofiţerilor de securitate în raport cu activitatea acesteia, precum şi împrejurarea că ar fi avertizat persoana vizată că este în atenţia Securităţii, nu prezintă relevanţă, din moment ce pentru constatarea calităţii de colaborator la Securităţii este suficient, în accepţiunea legii, ca denunţul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunţat, împrejurare care s-a realizat prin informaţiile furnizate de pârâtă.

În acest context nu pot fi primite nici apărările recurentei pârâte cu privire la faptul că persoana denunţată a plecat definitiv din România în perioada colaborării cu organele de securitate, având în vedere că legea nu impune ca efectele negative să se fi produs efectiv, fiind suficient ca informaţiile "să vizeze" îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, adică expunerea persoanei denunţate unor posibile acţiuni informative ale Securităţii.

În sfârşit, suţinerile recurentei pârâte în sensul că la dosarul cauzei nu există niciun document care să ateste transmiterea de informaţii către Securitate sunt contrazise de existenţa notei informative aflate dosarul curţii de apel.

Astfel, prin nota informativă din data de 18.11.1987, pârâta informa Securitatea în legătură cu numita L.H., respectiv "/.../la Şcoala generală din satul Iecea Mare, funcţionează ca profesor suplinitor numita L.H.. Aceasta a afirmat fată de sursă că şi-a depus actele de plecare definitivă din ţară pentru a se stabili în RFG, unde are rude. De asemenea, a mai relatat că a primit deja formularele mici şi aşteaptă să primească cele mari. în discuţiile pe care le poartă arată că nu numai ea, ci şi foarte mulţi germani de-abia aşteaptă ca să plece din ţară, preamărind nivelul de trai din RFG în comparaţie cu viaţa din ţara noastră./../"

Faţă de împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

IV. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta A. împotriva sentinţei civile nr. 821 din 20 noiembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2022.