Trade union’s suspension challenge to education order fails for lack of well-founded case; appeal dismissed as unfounded.

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub număr de dosar x/2021, reclamantul Sindicatul Liber din Învăţământ Satu Mare în numele membrilor de sindicat A., B., C. şi D. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, a solicitat instanţei, ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună suspendarea executării Ordinului Ministrului Educaţiei nr. 3993/2021.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 86/CA/2021-PI din 21 iulie 2021, Curtea de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată cererea de suspendare formulată de reclamantul Sindicatul Liber din Învăţământ Satu Mare în numele membrilor de sindicat A., B., C. şi D. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond, a declarat recurs reclamantul Sindicatul Liber din Învăţământ Satu Mare, în numele membrilor de sindicat A., B., C. şi D..

În motivarea recursului, reclamanta a susţinut că hotărârea atacată este dată cu încălcarea art. 14 din Legea nr. 554/2004, deoarece în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de acest text de lege pentru admiterea cererii de suspendare.

În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, recurenta-reclamantă a arătat că art. 2 alin. (1) din Ordinul ministrului Educaţiei nr. 3993/2021 este contrar prevederilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, precum şi principiului neretroactivităţii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţia României şi art. 6 din C. civ.

Recurenta a precizat că membrii de sindicat din prezenta cauză au dobândit titlul ştiinţific de doctor şi gradul didactic I anterior intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017 şi au beneficiat de drepturile aferente de la data dobândirii gradului didactic I. Dispoziţiile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 nu reglementează cu privire la drepturile născute anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, dispunând că au obligaţia de a opta între indemnizaţia pentru titlul ştiinţific de doctor şi echivalarea cu gradul didactic I exclusiv acele cadre didactice care, de la data intrării în vigoare a legii, obţin gradul didactic I prin echivalare. Cadrele didactice cărora li s-a acordat gradul didactic I prin ordin de ministru anterior intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017, beneficiind atât de salariul aferent gradului l, cât şi de plata drepturilor pentru titlul ştiinţific de doctor, beneficiază în continuare de ambele drepturi, nefiind obligaţi să opteze. Această obligaţie o au doar acei salariaţi care nu aveau încă titlul de doctor echivalat cu gradul didactic I la data de 01.07.2017.

În opinia recurentei-reclamante, modul de redactare a art. 2 alin. (1) din Ordinul ministrului Educaţiei nr. 3993/2021 denotă caracter retroactiv, creând o îndoială serioasă asupra legalităţii sale, întrucât creează premisele aplicării dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 unor situaţii juridice născute anterior intrării în vigoare a legii. Cum legiuitorul nu a prevăzut această ipoteză juridică în cuprinsul art. 14 alin. (3) din Legea nr. 153/2017, rezultă că, prin ordin de ministru, s-a adăugat la lege.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de fond a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care legiuitorul a prevăzut că prin pagubă iminentă se înţelege un prejudiciu material viitor şi previzibil, iar nu o diminuare ilicită a patrimoniului.

Din această perspectivă, susţine recurenta-reclamantă că pierderea din venitul salarial lunar a sumei de 950 RON este un prejudiciu important pentru cadrele didactice, în raport de veniturile salariale ale acestora. Astfel, în situaţia în care nu s-ar dispune suspendarea ordinului atacat, aplicarea lui ar genera o pagubă iminentă cadrelor didactice care şi-au echivalat titlul ştiinţific de doctor cu gradul didactic I anterior datei de 01.07.2017, deoarece li se vor diminua drepturile salariale prin faptul că nu vor mai beneficia de plata indemnizaţiei pentru titlul obţinut, începând cu drepturile salariale aferente lunii iunie 2021. Aşa cum rezultă din înscrisurile anexate cererii de recurs (fluturaşi de salariu), membrilor de sindicat din prezentul dosar li s-a plătit, în perioada iulie 2017 - mai 2021, indemnizaţia pentru titlul ştiinţific de doctor în cuantum de 50% din nivelul salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, dar plata a fost sistată ca efect al aplicării art. 1 alin. (2) din OME nr. 3993/2021, începând cu luna iunie 2021.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Educaţiei a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Motivele de recurs invocate privesc modalitatea de interpretare a condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru dispunerea suspendării executării unui act administrativ şi de aplicare concretă a acestora în cauza de faţă.

Înalta Curte constată că recursul astfel cum a fost formulat este nefondat, deoarece recurenta reclamantă nu a invocat nicio împrejurare de fapt sau de drept care să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului constestat.

Astfel, existenţa unui caz bine justificat poate fi reţinută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actului administrativ. Prin urmare, suspendarea executării actului administrativ constituie o situaţie de excepţie, în cadrul căreia instanţa are numai posibilitatea să efectueze o cercetare sumară a aparenţei dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Pe de altă parte, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce ţin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acţiunii în anulare.

În speţă, recurenta-reclamantă a invocat în susţinerea îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat aspectele referitoare la contrarietatea art. 1 alin. (2) al OME nr. 3993/2021cu prevederile art. 14 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 şi cu principiul constituţional al neretroactivităţii legii.

Înalta Curte apreciază că analizarea lor pe calea prezentei cereri de suspendare ar presupune o verificare minuţioasă a tuturor acestor aspecte, prin examinarea modului de redactare a textelor legale pretins aflate în conflict, dar şi a modalităţii de punere în aplicare de Ministerul Educaţiei a prevederilor ordinului contestat, împrejurare ce ar echivala practic cu o tranşare definitivă a acestor chestiuni, fapt ce este incompatibil cu limitele legale ale cadrului procesual trasat de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, motivele invocate de intimata-reclamantă nu pot fi apreciate ca împrejurări legate de starea de drept sau de fapt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului.

În acest context, Înalta Curte reţine, în acord cu judecătorul fondului, că nu este îndeplinită în cauză condiţia existenţei cazului bine justificat prin raportare la considerentele anterior expuse.

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie prevăzută de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cea referitoare la paguba iminentă, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. s) din lege, rezultă că noţiunea are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiţie neîndeplinită în cazul de faţă.

Însă, având în vedere împrejurarea că în cauză nu este îndeplinită condiţia existenţei cazului temeinic justificat, instanţa de recurs apreciază ca fiind inutil examenul îndeplinirii condiţiei referitoare la prevenirea unei pagube iminente, întrucât, pentru a determina suspendarea executării actului administrativ, cele două condiţii trebuie îndeplinite cumulativ, ceea ce nu este cazul în speţă.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Sindicatul Liber din Învăţământ Satu Mare, în numele membrilor de sindicat A., B., C. şi D. împotriva sentinţei civile nr. 86/CA/2021-PI din 21 iulie 2021 a Curţii de Apel Oradea, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2022.