Late cassation appeal against administrative financial correction: denial of reinstatement in time due to failure to justify procedural delay

Şedinţa publică din data de 9 februarie 2022

Deliberând asupra recursului de faţă,

Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2017, astfel cum a fost completată, reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Asistenţă Tehnică, anularea Deciziei nr. 4450/23.02.2017 şi a Notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/29.12.2016.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Asistenţă Tehnică a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

2. Hotărârea primei instanţei

Prin sentinţa civilă nr. 10 din 8 ianuarie 2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii.

A respins acţiunea completată formulată de reclamantul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Asistenţă Tehnică, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 10 din 8 ianuarie 2018, a formulat recurs reclamantul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei a solicitat, în temeiul art. 186 din C. proc. civ., repunerea sa în termenul de recurs.

4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte o va admite pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă că sentinţa atacată a fost comunicată reclamantului Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei la data de 13.04.2018, iar recursul a fost declarat la data de 06.12.2019, când cererea de recurs a fost transmisă prin fax la Curtea de Apel Bucureşti, deşi, conform dispoziţiilor citate, termenul în care legea permitea exercitarea căii de atac s-a împlinit la data de 30.04.2018.

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Potrivit art. 186 din C. proc. civ.:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedeşte că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeaşi cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanţa competentă să soluţioneze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

În ceea ce priveşte solicitarea de repunere în termenul de recurs, formulată prin declaraţia de recurs, instanţa reţine că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 186 din C. proc. civ., nefiind în ipoteza existenţei unor motive temeinic justificate care să fi împiedicat recurentul să introducă recurs în termenul prevăzut de lege.

Împrejurarea relevată de parte potrivit căreia hotărârea instanţei de fond a ajuns la dosarul instrumentat de celălalt minister, parte în cauză, nu este de natură a constitui motiv temeinic justificat care să impună repunerea părţii în termen de declarare a căii de atac, întrucât hotărârea a fost comunicată la sediul din Bucureşti, astfel cum rezultă din dovada de înmânare aflată la dosar de fond. Ori, aceasta este adresa indicată de parte în toate actele de procedură formulate şi depuse la dosar şi, mai mult, pe dovada aflată la fila anterior menţionată este aplicată ştampila Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, reclamantul din cauză, hotărârea fiind primită de un funcţionar din cadrul acestuia, conform menţiunilor făcute pe dovada de înmânare.

Prin urmare, instanţa apreciază că depunerea recursului cu nerespectarea termenului de 15 zile, care are caracterul unui termen legal, imperativ şi absolut şi a cărui încălcare atrage sancţiunea decăderii părţii din dreptul de a mai exercita calea de atac, nu este justificată.

Faţă de aspectele prezentate, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de reclamantul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, va admite excepţia tardivităţii recursului, invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul promovat de reclamantul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, ca fiind tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de recurs formulată de reclamantul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei.

Admite excepţia tardivităţii recursului, invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei împotriva sentinţei civile nr. 10 din 8 ianuarie 2018 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 februarie 2022.