Unpaid statutory subsidies for veterinary services: absence of effective service documentation bars compensation for delayed legislative adoption

Şedinţa publică din data de 2 februarie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei. Cererea de chemare în judecată.

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamanţii S.C. A., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. F., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. G., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. H., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. I., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. J., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. K., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. L., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. M., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. N., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. O., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. P., S.C. Q., S.C. R. S.R.L., S.C. S. S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. U. S.R.L., S.C. V. S.R.L., S.C. W. S.R.L., S.C. X. S.R.L., S.C. Y. S.R.L., S.C. Z. S.R.L., S.C. AA. S.R.L., S.C. BB. S.R.L., S.C. CC. S.R.L., S.C. BB. S.R.L., S.C. DD. S.R.L., S.C. EE. S.R.L., S.C. FF. S.R.L., S.C. GG. S.R.L., S.C. HH. S.R.L., S.C. II. S.R.L., S.C. JJ. S.R.L., S.C. KK. S.R.L., S.C. LL. S.R.L., S.C. MM. S.R.L., S.C. NN. S.R.L., S.C. OO. S.R.L., S.C. PP. S.R.L. pentru QQ., S.C. RR. S.R.L. pentru SS., S.C. PP. S.R.L. pentru TT., S.C. UU. S.R.L. pentru VV., S.C. UU. S.R.L. pentru WW., S.C. UU. S.R.L. pentru XX., S.C. UU. S.R.L. pentru YY., S.C. ZZ. S.R.L. pentru AAA., S.C. RR. S.R.L. pentru BBB., S.C. ZZ. S.R.L. pentru CCC., S.C. DDD.-EEE. pentru FFF. şi S.C. GGG.-EEE. pentru HHH., în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Natională Sanitara Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) prin presedinte, Guvernul României prin Prim-Ministru şi Direcţia Sanitar-Veterinara pentru Siguranta Alimentelor Cluj (DSVSA CLUJ) au solicitat instanţei:

- obligarea paratei de rd.l la finalizarea procedurii specifice de înaintare a propunerii de adoptare, respectiv obligarea paratului de rd. 2 la elaborarea si adoptarea Hotărârii de Guvern privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 42/2004, pentru reglementarea situaţiei drepturilor băneşti cuvenite reclamantelor în temeiul Legii nr. 236/2019, de la data de 16 martie 2020 si pana la data abrogării art. V din acest act normativ;

- obligarea ANSVSA la alocarea, din bugetul propriu, a fondurilor necesare efectuării plaţii sumelor prevăzute de art. 1V alin. (1) din Legea nr. 236/2019;

- obligarea paratelor de rd. 1-3, în solidar la plata sumei de 40.000 RON pentru fiecare dintre reclamanţi, corespunzătoare drepturilor cuvenite fiecăruia dintre reclamante pentru perioada 16 martie 2020-16 iulie 2020.

2. Hotărârile primei instanţe.

Prin încheierea de şedinţă din 19 octombrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare si pentru Siguranţa Alimentelor în ceea ce priveşte petit-ul 2; a respins ca neîntemeiată şi excepţia inadmisibilităţii petit-ului 1 de cerere; a admis excepţia lipsei de interes în pretenţiile aferente lunii iulie 2020; a respins excepţia tardivităţii depunerii întâmpinării şi a respins ca neîntemeiata excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile şi excepţia prematurităţii.

De asemenea, a unit cu fondul cauzei excepţia lipsei calităţii procesuale active al reclamanţilor şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României.

Prin sentinţa civilă nr. 153 din data de 02.11.2020, Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a admite excepţia lipsei de interes, invocată din oficiu de către instanţă şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi în privinţa pretenţiilor deduse judecăţii pentru perioada 01.07.2020-24.07.2020, ca lipsită de interes şi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României, invocate de acesta prin întâmpinare, ca neîntemeiate.

De asemenea, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA) şi Guvernul României şi a obligat, în solidar, pârâţii la plata către fiecare reclamant/reclamantă a sumei de 35.000 RON reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat aferent perioadei 16.03.2020-30.06.2020, precum şi la plata către reclamanţi a sumelor de 340 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată şi: suma de 1.000 RON către S.C.

OO. S.R.L., având x reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către S.C. NN. S.R.L., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către CABINET MEDICAL VETERINAR INDIVIDUAL DR. N., având CUI x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către S.C. CC. S.R.L., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către S.C. UU. S.R.L. având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către S.C. MM. S.R.L., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către S.C.

II. S.R.L., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către S.C. LL. S.R.L., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către S.C. JJ. S.R.L., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către CABINET MEDICAL VETERINAR INDIVIDUAL DR. M., având CUI x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către S.C. W. S.R.L., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către S.C. C. S.R.L., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către S.C.

V. S.R.L., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către CABINET MEDICAL VETERINAR INDIVIDUAL DR. K., având CUI x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către, S.C. FF. S.R.L., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către, S.C. BB. S.R.L., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către, CABINET MEDICAL VETERINAR INDIVIDUAL DR. G., având CUI x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către, S.C. PP. S.R.L. PENTRU TT., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către, CABINET MEDICAL VETERINAR INDIVIDUAL DR. O., având CUI x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către, S.C.

T. S.R.L., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către, CABINET MEDICAL VETERINAR INDIVIDUAL DR. F., având CUI x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către, CABINET MEDICAL VETERINAR INDIVIDUAL DR. L., având CUI x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către, S.C. BB. S.R.L., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către, S.C. X. S.R.L., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către, S.C. Y. S.R.L., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către, S.C.

RR. S.R.L., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către, S.C. E. S.R.L., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către, S.C. Q., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către, S.C. DD. S.R.L., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către, S.C. HH. S.R.L., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către, S.C. GG. S.R.L., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către, S.C. U. S.R.L., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către, CABINET MEDICAL VETERINAR INDIVIDUAL DR. J., având CUI x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 2.000 RON către, ZZ.

S.R.L. PENTRU AAA. si PENTRU CCC., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către, S.C. S. S.R.L., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către, S.C. EE. S.R.L., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către, S.C. R. S.R.L., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către, S.C. D. S.R.L., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către, S.C. KK. S.R.L., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către, S.C. AA.

S.R.L., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către, CABINET MEDICAL VETERINAR INDIVIDUAL DR. I., având CUI x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către, CABINET MEDICAL VETERINAR INDIVIDUAL DR. H., având CUI x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către, S.C. B. S.R.L., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către, CABINET MEDICAL VETERINAR INDIVIDUAL DR. P., având CUI x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către, S.C. GGG. S.R.L., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către, S.C.

A., având x, reprezentând onorariu avocaţial; suma de 1.000 RON către, S.C. Z. S.R.L., având x, reprezentând onorariu avocaţial.

În fine, instanţa a respins restul pretenţiilor, ca neîntemeiate.

3. Cererile de recurs.

3.1. Împotriva încheierii de şedinţă din 19.10.2020 şi a sentinţei civile nr. 153 din 02.11.2020, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia şi respingerea în totalitate a acţiunii ca neîntemeiată.

În susţinerea motivelor de recurs, recurentul-pârât a arătat, în primul rând, că intimatele-reclamante nu au depus la dosarul cauzei dovezi cu privire la faptul că ar fi adresat Guvernului României, anterior sesizării instanţei, o plângere prealabilă în ceea ce priveşte adoptarea unei hotărâri în sensul indicat prin petit-ul acţiunii, astfel încât în mod neîntemeiat instanţa de fond a soluţionat o cauză întemeiată pe art. 8 din Legea contenciosului administrativ, cu ignorarea totală a dispoziţiilor ait. 7 din aceeaşi lege.

Al doilea motiv de recurs invocat de recurentul-pârât se referă la soluţia de respingere a excepţiei prematurităţii formulării acţiunii reclamantelor, arătându-se că instanţa a considerat că, din eroare, reclamantele au procedat la notificarea Guvernului României, dar în realitate au intenţionat să formuleze plângere prealabilă (deşi au acţionat prin avocaţi şi executori, nu ca simple petente fără pregătire juridică), acestea au acţionat prematur prin promovarea cererii de chemare în judecată, înaintea expirării termenului de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, necesar formulării unui răspuns din partea autorităţii competente.

Acţionând însă pe calea contenciosului administrativ, cu nesocotirea obligativităţii formulării plângerii prealabile şi cu nerespectarea termenului legal de 30 de zile de soluţionare a cererii, acţiunea nu poate fi decât respinsă ca prematură.

Pentru aceste motive, argumentele instanţei de fond, Curtea de Apel Cluj, în privinţa respingerii excepţiei tardivităţii, respectiv faptul că "ar fi o exigenţă nejustificată", nu au la bază o analiză legală a problematicii deduse judecăţii şi trebuie înlăturate prin casarea soluţiei pronunţate.

În al treilea rând, recurentul-pârât a criticat soluţia instanţei de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României, arătând că nu există un raport de cauzalitate între dreptul intimatelor-reclamante de a obţine recunoaşterea unor drepturi materiale şi activitatea decizională a Guvernului României, invocând prevederile art. 108 alin. (1) din Constituţia României, reluate în dispoziţiile art. 37 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare şi Hotărârea Guvernului nr. 561/2009, cu modificările şi completările ulterioare

Al patrulea motiv de recurs se referă la soluţia de obligare a Guvernului României la plata sumei de 35.000 RON pentru flecare reclamantă, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat aferent perioadei 16.03.2020 - 30.06.2020, recurentul susţinând că prima instanţă nu a realizat o încadrare juridică adecvată în raport cu situaţia de fapt relevată de actele dosarului, ceea ce a condus la pronunţarea unei soluţii vădit nelegale.

Având în vedere dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, reclamantele, nu au solicitat anularea niciunui act administrativ individual şi nu au formulat plângere prealabilă, pentru a putea solicita "repararea pagubei". Petit-ul acţiunii este clar în acest sens: reclamantele au solicitat prin capătul 3 al cererii introductive obligarea Guvernului României "repararea prejudiciului administrativ".

Recurentul arată că în condiţiile în care intimatele-reclamante nu au formulat plângere prealabilă şi nu au dorit o soluţionare a solicitării lor de punere în întârziere şi au depus acţiunea pe rolul instanţei ulterior adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117/2020, atitudinea acestora nu denotă niciun prejudiciu.

Pe de altă parte, Guvernul României a adoptat ordonanţa de urgenţă iniţiată de Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor întrucât proiectul de hotărâre a Guvernului a primit propuneri şi observaţii pe circuitul de avizare, fapt ce reprezintă o dovadă irefragabilă a aducerii la îndeplinire a misiunii asumate, iar nu o atitudine culpabilă, astfel cum a reţinut instanţa de fond.

Mai mult, în condiţiile în care în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117/2020 se menţionează faptul că aceasta a fost emisă ca o necesitate, urmare faptului că prin Legea nr. 236/2019 a fost prevăzută acordarea unei sume de 10.000 RON lunar beneficiarilor contractelor încheiate în vederea realizării activităţilor sanitar-veterinare publice, "aspect insuficient reglementat la nivel de legislaţie primară ", sancţiunea aplicată de instanţa de fond este lipsită de temei legal.

Totodată, se arată că, reclamantele nu au făcut dovada îndeplinirii condiţiilor pentru primirea sumei de 10.000 RON, ca beneficiare ale contractelor de concesiune pentru realizarea activităţilor prevăzute la art. 15 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2020, neprezentând decontul şi documentele justificative şi neprobând faptul că aceste documente au fost verificate şi vizate de către medicul veterinar oficial al circumscripţiei sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor oficiale, anterior depunerii solicitării la Registratura D.S.V.S.A.

3.2. Împotriva încheierii de şedinţă din 19.10.2020 şi a sentinţei civile nr. 153 din 02.11.2020, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâta ANSVSA, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând casarea în parte a sentinţei recurate şi în rejudecare respingerea în totalitate a acţiunii reclamanţilor.

În susţinerea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a susţinut în primul rând, că soluţia instanţei de fond referitoare la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare si pentru Siguranţa Alimentelor, este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material (art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, art. 6 din Anexa la O.U.G. nr. 117/22.07.2020, art. 20, art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 500/2002, art. 1 - 4 din O.G. nr. 22/2002, arătând în esenţă că în raport cu modul de organizare a autorităţii şi întrucât reclamanţii au raporturi contractuale cu DSVSA Judeţene, instituţii publice cu personalitate juridică, acestea au calitate procesuală pasivă în cauză.

De asemenea, recurenta mai critică şi soluţia primei instanţe pe fondul cauzei în sensul obligării sale şi a Guvernului României "la plata către fiecare reclamant/reclamantă a sumei de 35.000 RON reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat aferent perioadei 16.03.2020-30.06.2020", apreciind că si aceasta este dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 1.357, 1.358 din C. civ., art. V din Legea nr. 236/2019, art. 1 pct. 2, art. 5 - (1) din O.U.G. nr. 117/22.07.2020, art. III şi art. IV din O.U.G. nr. 117/22.07.2020, art. 6 din Anexa la O.U.G. nr. 117/22.07.2020, art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 117/22.07.2020), motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ.

În acest sens, recurenta-pârâtă a susţinut că în realitate, nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, aşa cum, în mod neîntemeiat a reţinut instanţa de fond, nici Guvernul României şi nici A.N.S.V.S.A. nefiind în culpă "întrucât nu şi-au îndeplinit obligaţiile stabilite de art. V din Legea nr. 236/2019."

Astfel, recurenta arată, în primul rând, că iniţial au fost demarate demersuri pentru adoptarea normelor metodologice prin hotărâre a Guvernului, având în vedere dispoziţiile imperative ale art. V din Legea nr. 236/2019, sens în care Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a elaborat proiectul de hotărâre a Guvernului pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, care a fost afişat pe site-ul A.N.S.V.S.A. la data de 05.02.2020, în conformitate cu prevederile Legii nr. 52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, republicată.

Recurenta-pârâtă a reiterat susţinerile sale din faţa instanţei de fond privind derularea procedurii de consultare şi avizare, finalizată abia la data de 14.05.2020, prin adresa nr. x a Ministerului Justiţiei, în etapa de elaborare a hotărârii de Guvern, când "s-a ajuns la concluzia că este necesară introducerea de norme exprese la nivel de reglementare primară inclusiv pentru dreptul prevăzut de art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019.", arătând că nu poate fi de acord cu reţinerea instanţei de fond în sensul că "faptul că în etapa de elaborare â H.G. s-a ajuns la concluzia că este necesară introducerea de norme exprese la nivel de reglementare primară inclusiv pentru dreptul prevăzut de art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, nu poate să încurajeze autoritatea publică în tergiversarea finalizării obligaţiilor prevăzute de art. V din Legea nr. 236/2019", în condiţiile în care legea prevedea că normele metodologice se aprobă prin hotărâre de Guvern.

Că nu este vorba despre nicio tergiversare, rezultă şi din faptul ca, urmare a observaţiilor formulate de Ministerul Justiţiei la data de 14.05.2020. a fost elaborat proiectul de ordonanţă, recurenta redând din nou pe larg parcursul procedurilor de consultare şi avizare, finalizate cu adoptarea proiectului de ordonanţă de urgenţă a Guvernului în şedinţa Guvernului din data de 22.07.2020, acesta a devenit Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2020 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. x privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor şi pentru abrogarea art. IV alin. (2) şi art. V din Legea nr. 236/2019 pentru modificarea şi completarea art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656/24.07.2020, din care rezultă că nu a stat în pasivitate neavând vreo culpă, nefiind întrunite astfel condiţiile răspunderii civile delictuale.

De asemenea, recurenta-pârâtă critică şi reţinerea instanţei de fond în sensul că "reclamantele şi-au îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004, aspect dedus în baza art. 329 C. proc. pen. din răspunsurile DSVSA Cluj la cererile de plată formulate de reclamante, nefiind menţionat că acestea nu ar fi îndeplinit obligaţiile prevăzute de art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004.", considerând că această reţinere este dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 1 pct. 2 din O.U.G. nr. 117/22.07.2020, din care rezultă că plata sumei de 10.000 RON nu se face oricum şi în orice condiţii, ci doar cu respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 5 alin. (1) - art. 8 din Capitolul II - "Decontarea activităţilor sanitar-veterinare publice" din ANEXĂ la O.U.G. nr. 117/22.07.2020 (Anexa nr. V din O.G. nr. 42/2004) "Prevederi specifice de aplicare a art. 15 din ordonanţă", recurenta redând pe larg dispoziţiile legale invocate.

3.3. Împotriva încheierii de şedinţă din 19.10.2020 şi a sentinţei civile nr. 153 din 02.11.2020, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs incident reclamanţii, solicitând schimbarea în parte a încheierii din 19.10.2020 în sensul admiterii excepţiei tardivităţii depunerii întâmpinării de către Guvernul României şi menţinerea sentinţei nr. 153/2020, cu schimbarea parţială a considerentelor.

În susţinerea motivelor de recurs, recurenţii-reclamanţi au susţinut în primul rând, că paratul-recurent de rd. 2 a fost citat cu un exemplar al cererii de chemare in judecata la data de 11.08.2020, formulând întâmpinare doar la data de 08.09.2020, după împlinirea termenului legal de 25 zile. Chiar daca la dosar se afla ataşat un plic purtând menţiunea Guvernului României, acesta nu face dovada unei alte date de formulare a întâmpinării prin prisma elementelor speciale prevăzute de art. 183 alin. (1) C. proc. civ., pe care legiuitorul le impune in cazul comunicării actelor prin posta. In plus, rezulta ca întâmpinarea formulata de paratul de rd. 2 a fost transmisă cu posta speciala, în aceeaşi zi în care a şi fost înregistrata, adică 08.09.2020.

Intervenind decăderea paratului-recurent de rd. 2 din dreptul de mai invoca excepţii de ordine privata, Curtea era dispensata de analiza pe fond a acestora, asa cum ele au fost invocate si motivate în corpul întâmpinării (excepţia lipsei procedurii prealabile/excepţia prematurităţii).

Potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2014, procedura contenciosului administrativ se completează cu dispoziţiile C. proc. civ.. In conformitate cu art. 193 C. proc. civ. neîndeplinirea procedurii prealabile nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sub sancţiunea decăderii.

Această dispoziţie, introdusă în reglementarea anterioară prin Legea nr. 202/2010, aduce o modificare substanţială cu privire la natura excepţiei neîndeplinirii procedurii prealabile în sensul că aceasta nu mai poate fi invocată de instanţă din oficiu, ci numai de către pârât în anumite condiţii. Prin aceasta, se califică excepţia ca fiind o excepţie relativă, ce poate fi invocată numai de persoana interesată şi într-un anumit termen, pentru a evita decăderea.

Pe cale de consecinţa, recurenţii solicitam Înaltei Curţi sa constate ca, fiind incidenţa sancţiunea prevăzuta de art. 208 C. proc. civ. în privinţa întâmpinării tardiv depuse de parata de rd. 2, aceasta recurenta era decăzuta din dreptul de a mai invoca excepţiile de la pct. l si 2 si nu le poate invoca pentru prima data in recurs.

În al doilea rând, recurenţii solicită schimbarea parţială a considerentelor, cu referire la aspectul condiţionării acordării dreptului prevăzut de art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 de adoptarea normelor prevăzute de art. V din Legea nr. 236/2019, reiterând pe larg argumentele de fond invocate în acest sens în faţa primei instanţe.

4. Apărările formulate în cauză.

Intimata-pârâtă DSVSA Cluj a formulat întâmpinare faţă de recursurile recurenţilor-pârâţi, solicitând respingerea acestora. Totodată, a formulat întâmpinare şi faţă de recursul incident al recurenţilor-reclamanţilor, solicitând respingerea acestuia şi menţinerea considerentelor a căror modificare se solicită la pct. II din recurs, astfel cum au fost reţinute de către instanţa de fond.

Recurenţii-reclamanţi au formulat întâmpinare faţă de recursurile recurenţilor-pârâţi, solicitând, în principal, admiterea excepţiei tardivităţii recursului Guvernului României, admiterea excepţiei nulităţii recursului ANSVSA faţă de lipsa calităţii de reprezentant a persoanei care a declarat calea de atac, admiterea excepţiei nulităţii parţiale a recursurilor şi în subsidiar, respingerea recursurilor ca nelegale şi vădit neîntemeiate. De asemenea, au solicitat obligarea recurenţilor-pârâţi la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul litigiu.

Recurenta-pârâtă ANSVSA a formulat răspuns la întâmpinarea recurenţilor-reclamanţi, solicitând respingerea excepţiei nulităţii recursului ANSVSA faţă de lipsa calităţii de reprezentant a persoanei care a declarat calea de atac, respingerea excepţiei nulităţii parţiale a recursului său şi admiterea acestuia, casarea în parte a sentinţei nr. 153/2020 şi în rejudecare, respingerea în totalitate a cererii reclamanţilor.

Recurentul-pârât Guvernul României a formulat răspuns la întâmpinare la recursul recurenţilor-reclamanţi, solicitând respingerea excepţiilor procesuale invocate de aceştia precum şi a apărărilor, ca neîntemeiate.

5. Procedura derulată în faţa instanţei de recurs

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 17.03.2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 29.09.2021, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

În şedinţa publică din data de 19.01.2022, recurenţii-reclamanţi nu a mai susţinut excepţia nulităţii recursului ANSVSA.

În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii declarării recursului de către recurentul-pârât Guvernul României prin Prim-Ministru, Înalta Curte urmează să o respingă, constatând că sentinţa civilă recurată a fost comunicată acestuia la data de 17.11.2020 şi recursul a fost declarat la data de 03.12.2020, cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 din Legea nr. 554/2004.

6. Soluţia instanţei de recurs.

Examinând hotărârile atacate, prin prisma criticilor formulate de recurenţi, a apărărilor formulate prin întâmpinări şi răspunsuri la întâmpinări, Înalta Curte apreciază că recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Guvernul României prin Prim-Ministru şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva încheierii de şedinţă din 19 octombrie 2020 şi a sentinţei nr. 153 din 2 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal sunt fondate iar recursul incident declarat de recurenţii-reclamanţi este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

6.1. Situaţia de fapt

Reclamantele s-au adresat instanţei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Cluj solicitând, în contradictoriu cu pârâţii AUTORITATEA NATIONALĂ SANITARA VETERINARA ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR (ANSVSA) PRIN PRESEDINTE, GUVERNUL ROMÂNIEI PRIN PRIM-MINISTRU şi DIRECŢIA SANITAR-VETERINARA PENTRU SIGURANTA ALIMENTELOR CLUJ (DSVSA CLUJ) obligarea ANSVSA la finalizarea procedurii specifice de înaintare a propunerii de adoptare, obligarea GUVERNULUI ROMÂNIEI la elaborarea si adoptarea Hotărârii de Guvern privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 42/2004, pentru reglementarea situaţiei drepturilor băneşti cuvenite reclamantelor în temeiul Legii nr. 236/2019, de la data de 16 martie 2020 si pana la data abrogării art. V din acest act normativ; obligarea ANSVSA sa aloce, din bugetul propriu, fondurile necesare efectuării plaţii sumelor prevăzute de art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 şi obligarea paratelor, în solidar la plata sumei de 40.000 RON pentru fiecare dintre reclamanţi, corespunzătoare drepturilor cuvenite fiecăruia dintre reclamante pentru perioada 16 martie 2020-16 iulie 2020.

În calitate de titulare ale unor contracte de concesiune/prestări servicii-acorduri cadru şi contracte subsecvente, încheiate cu DSVSA CLUJ anterior datei intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019, 16.12.2019, pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, reclamantele s-au adresat pârâtelor, începând cu luna martie 2020, cu cereri prin care solicitau acestora îndeplinirea obligaţiilor legale, respectiv de înaintare a propunerii şi de adoptare a normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 42/2004, pentru reglementarea situaţiei drepturilor băneşti cuvenite în temeiul art. IV alin. (2) şi art. V din Legea nr. 236/2019, demersuri rămase fără rezultat, adresându-se instanţei de contencios administrativ şi fiscal, cu cererea ce face obiectul cauzei de faţă.

Instanţa de fond a reţinut lipsa de interes a reclamanţilor în privinţa pretenţiilor deduse judecăţii pentru perioada 01.07.2020-24.07.2020, deoarece acordarea sumei de 10.000 RON aferentă lunii iulie 2020 pentru realizarea activităţilor prevăzute la art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004 se face în baza decontului şi a documentelor justificative care se depun până pe data de 5 a lunii în curs pentru luna anterioară, iar odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 117/2020, la data de 24.07.2020, reclamantele erau ţinute să se conformeze dispoziţiilor din Anexa nr. 21, la O.G. nr. 42/2004, introdusă de O.U.G. nr. 117/2020, şi să depună până la data de 05.08.2020 decontul şi documentele justificative pentru luna iulie 2020, apreciind pe fond ca fiind întemeiată în parte cererea reclamanţilor şi obligând în solidar pârâţii Guvernul României şi Autoritatea Naţională Sanitara Veterinara şi pentru Siguranţa Alimentelor la plata către fiecare reclamant/reclamantă a sumei de 35.000 RON reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat aferent perioadei 16.03.2020-30.06.2020 sumă obţinută prin diminuarea proporţională a sumei de 10.000 RON/lună pentru perioada martie 2020-50% raportat la numărul de zile pentru care au fost formulate pretenţiile pentru această lună, cumulat cu suma de 10.000 RON/lună aferente perioadei aprilie- iunie 2020, respingând restul pretenţiilor ca neîntemeiate.

6.2. Analiza motivelor de casare

Înalta Curte va înlătura critica recurentei-pârâte Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară si pentru Siguranţa Alimentelor referitoare la modul de soluţionare de către prima instanţă a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, această autoritate publică fiind atrasă în proces, alături de DSVSA Cluj, în considerarea capetelor 2 şi 3 de cerere, prin raportare la prevederile art. IV alin. (1) teza finală din Legea nr. 236/2019, potrivit cărora "beneficiarii contractelor de concesiune şi/sau de prestări servicii încheiate anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi (16.12.2019) pentru realizarea activităţilor prevăzute la alin. (2) al art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, primesc lunar, pentru fiecare contract, suma de 10.000 RON din bugetul Autorităţii Naţionale Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, până la finalizarea acestora.".

Prin urmare, indiferent de raporturile contractuale pe care le au reclamanţii cu DSVSA Cluj, instituţie publică cu personalitate juridică, faţă de prevederea expresă a legii, pentru capetele de cerere privind obligarea ANSVSA să aloce din bugetul propriu fondurile necesare efectuării plăţii sumelor prevăzute de aceste dispoziţii şi plata efectivă, această pârâtă este titular al raportului juridic dedus judecăţii sub aspect pasiv.

Soluţia instanţei privind calitatea procesuală pasivă este criticată şi de recurentul pârât Guvernului României, arătând că nu există un raport de cauzalitate între dreptul intimatelor-reclamante de a obţine recunoaşterea unor drepturi materiale şi activitatea decizională a Guvernului României, invocând prevederile art. 108 alin. (1) din Constituţia României, reluate în dispoziţiile art. 37 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare şi Hotărârea Guvernului nr. 561/2009, cu modificările şi completările ulterioare.

Înalta Curte reţine că acest pârât a fost atras în proces în legătură cu soluţionarea primului capăt de cerere, privind obligarea Guvernului României la elaborarea si adoptarea Hotărârii de Guvern privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 42/2004, pentru reglementarea situaţiei drepturilor băneşti cuvenite reclamantelor în temeiul Legii nr. 236/2019, de la data de 16 martie 2020 si pana la data abrogării art. V din acest act normativ.

Potrivit art. V din Legea 236/2019 "în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Guvernul, la propunerea Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, va elabora normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 215/2004, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu modificările şi completările aduse prin prezenta lege, aprobate prin hotărâre a Guvernului".

Recurentul nu contestă faptul că reclamanţii au trimis Notificarea nr. x/23.07.2020, prin intermediul executorului judecătoreşti prin care solicitau să finalizeze procedura de adoptare a normelor metodologice prevăzută de art. V din Legea nr. 236/2019, susţinând fără temei că acest demers judiciar este specific doar dreptului civil nu şi dreptului administrativ. În realitate această modalitate de comunicare nu schimbă cu nimic temeiul substanţial şi juridic al cererii formulate de reclamanţi, respectiv respectarea obligaţiilor legale de către cele două autorităţi centrale de a elabora legislaţia secundară, astfel încât obiectul acţiunii în contencios administrativ de faţă îl reprezintă un act administrativ asimilat, în sensul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, sub forma nesoluţionării în termenul legal a unei cereri cu privire la un drept prevăzut de lege.

Din acest punct de vedere, Guvernul are calitate procesuală pasivă fiind autoritatea publică care avea obligaţia legală de a emite hotărârea prevăzută de dispoziţiile arătate, fiind nefondată şi critica formulată de recurent privind greşita soluţionare a excepţiei de inadmisibilitate pentru lipsa procedurii prealabile, nefiind aplicabile dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, procedura administrativă prealabilă nefiind obligatorie în cazul actelor administrative unilaterale asimilate.

Referitor le critica recurentului pârât privind greşita respingere a excepţiei prematurităţii formulării acţiunii reclamanţilor, Înalta Curte o apreciază ca fiind nefondată, doar din perspectiva argumentării punctuale, respectiv că aceştia au acţionat prematur prin promovarea cererii de chemare în judecată, înaintea expirării termenului de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, necesar formulării unui răspuns din partea autorităţii competente, fiind nerelevant că cererea de chemare în judecată a fost formulată înainte de expirarea acestui termen dacă până la împlinirea termenului de 30 de zile recurentul-pârât nu şi-a îndeplinit obligaţia legală.

Excepţia de prematuritate este întemeiată însă, cu privire la soluţia primei instanţe pe fondul cauzei în sensul obligării ANSVSA şi a Guvernului României la plata către fiecare reclamant/reclamantă a sumei de 35.000 RON reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat aferent perioadei 16.03.2020-30.06.2020, hotărârea fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, respectiv, art. 1.357, 1.358 din C. civ., art. V din Legea nr. 236/2019, art. 1 pct. 2, art. 5 - (1) din O.U.G. nr. 117/22.07.2020, art. III şi art. IV din O.U.G. nr. 117/22.07.2020, art. 6 din Anexa la O.U.G. nr. 117/22.07.2020, art. 15 alin. (2) din O.U.G. nr. 117/22.07.2020, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În acest sens, Înalta Curte, constată că derularea cu întârziere a procedurii de consultare şi avizare, finalizată abia la data de 14.05.2020, prin adresa nr. x a Ministerului Justiţiei, în etapa de elaborare a hotărârii de Guvern, când "s-a ajuns la concluzia că este necesară introducerea de norme exprese la nivel de reglementare primară inclusiv pentru dreptul prevăzut de art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019.", fiind adoptată ulterior O.U.G. nr. 117/2020, la data de 22.07.2020, deşi nu poate fi imputată reclamanţilor, în calitate de beneficiari ai dreptului prevăzut de art. IV alin. (1) din Legea 236/2019, nu poate conduce prin ea însă la o prezumţie de prejudiciu, în sensul că, pentru perioada 16.03.2020-30.06.2020, aceştia sunt îndreptăţiţi "de plano", la încasarea acestor sume, atâta vreme cât Art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 117/22.07.2020, condiţionează plata drepturilor de respectarea dispoziţiilor prevăzute la art. 5 alin. (1) - art. 8 din Capitolul II - "Decontarea activităţilor sanitar-veterinare publice" din ANEXĂ la O.U.G. nr. 117/22.07.2020 (Anexa nr. V din O.G. nr. 42/2004) "Prevederi specifice de aplicare a art. 15 din ordonanţă", respectiv depunerea decontului şi a documentelor justificative,

Noul act normativ, prin Art. III, recunoaşte valabilitatea contractelor aflate în derulare la data intrării în vigoare şi care continuă să-şi producă efectele potrivit prevederilor legale aflate în vigoare la data încheierii lor, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019, cu condiţia respectării procedurilor de decont şi depunere a documentelor justificative, prin care se face dovada prestării efective a activităţilor sanitar-veterinare prevăzute la art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004.

Nu poate fi reţinută aprecierea judecătorului fondului că trimiterile făcute de pârâte la dispoziţiile O.U.G. nr. 117/2020 pentru a justifica neîndeplinirea în acord cu aceste dispoziţii legale a activităţilor prevăzute de art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004, în perioada de referinţă 16.03.2020-30.06.2020 încalcă principiul neretroactivităţii legii civile, pe de o parte, pentru că actul normativ recunoaşte contractele aflate în derulare şi nu condiţionează acordarea sumei de 10.000 RON lunar pentru activitatea derulată în baza contractelor încheiate anterior, conform art. IV din Legea nr. 236/2019, iar pe de altă parte, pentru că acest act normativ la rândul său prevedea la art. V adoptarea de norme metodologice de aplicare a O.G. nr. 42/2004, prin urmare, nu acorda "de plano" această sumă.

Instanţa de fond reţine în mod legal conduita culpabilă a Guvernului României şi ANSVSA, în îndeplinirea cu întârziere a procedurilor de acordare a sumei lunare, însă reţine, fără să facă vreo analiză a unor dovezi de prestare efectivă, îndeplinirea de către reclamante a activităţilor prevăzute de art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004, precum şi a condiţiilor răspunderii civile delictuale, din perspectiva existenţei prejudiciului şi a legăturii de cauzalitate. Întârzierea în elaborarea procedurilor de decont poate conduce la acordarea de daune interese, în măsura în care dreptul de a încasa suma de 10.000 RON lunar rezultă din efectiva prestare a activităţilor sanitar veterinare prevăzute de art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004.

Este necontestat că reclamanţii aveau o speranţă legitimă în ce priveşte valorificarea dreptului generat de art. IV alin. (1) din Legea 236/2019, în condiţiile în care modalitatea efectivă ar fi trebuit să se stabilească prin norme metodologice, însă după apariţia procedurilor de decontare a activităţilor sanitar-veterinare publice din anexa la O.U.G. nr. 117/22.07.2020, această speranţă legitimă subzistă, aceştia urmând să urmeze procedura prin care să dovedească prestarea efectivă a activităţilor prevăzute de art. 15 alin. (2) din O.G. nr. 42/2004.

Din acest punct de vedere Înalta Curte apreciază capătul de cerere privind obligarea în solidar a pârâţilor Guvernul României prin Prim-Ministru şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor la plata către fiecare reclamant a sumei de 35.000 RON reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul aferent perioadei 16.03.2020-30.06.2020, ca prematur formulat.

În ceea ce priveşte recursul incident declarat de recurentele-reclamante, Înalta Curte nu va putea reţine critica privind tardivitatea depunerii întâmpinării de către Guvernul României, instanţa făcând în mod corect aplicarea art. 183 din C. proc. civ., având în vedere că actul de procedură are număr de ieşire 04.09.2020 şi a fost transmis prin poşta Secretariatului General al Guvernului, neputându-se reţine ca termen de împlinire data înregistrării la instanţă 08.09.2020, astfel încât în condiţiile în care termenul curge pe zile libere, în mod corect prima instanţă a respins această excepţie.

În plus, recurenţii-reclamanţi nu au fost vătămaţi, întrucât cele două excepţii au fost respinse de instanţa de fond, iar instanţa de control judiciar a confirmat legalitatea acestor soluţii, prematuritatea reţinută de Înalta Curte vizând aspecte legate de fondul dreptului dedus judecăţii şi nu aspectele de procedură invocate prin întâmpinare.

Cu privire la solicitarea recurenţilor-reclamanţi de schimbare parţială a considerentelor, cu referire la aspectul condiţionării acordării dreptului prevăzut de art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 de adoptarea normelor prevăzute de art. V din Legea nr. 236/2019, reiterând pe larg argumentele de fond invocate în acest sens în faţa primei instanţe, Înalta Curte a înlăturat atât explicit cât şi implicit aceste susţineri, cu ocazia soluţionării recursurilor principale declarate de recurentele-pârâte, astfel încât această cerere urmează a fi respinsă ca nefondată.

7. Temeiul de drept al soluţiei pronunţate în recurs.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge excepţia tardivităţii declarării recursului de către recurentul-pârât Guvernul României prin Prim-Ministru, va admite recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Guvernul României prin Prim-Ministru şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva încheierii de şedinţă din 19 octombrie 2020 şi a sentinţei nr. 153 din 2 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, casând în parte încheierea şi sentinţa recurată şi rejudecând, va respinge capătul de cerere privind obligarea în solidar a pârâţilor Guvernul României prin Prim-Ministru şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor la plata către fiecare reclamant a sumei de 35.000 RON reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul aferent perioadei 16.03.2020-30.06.2020, ca prematur formulat.

De asemenea, va respinge cererea reclamanţilor de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată şi va menţine celelalte dispoziţii ale încheierii şi ale sentinţei recurate.

Totodată, va respinge recursul incident declarat de recurenţii-reclamanţi S.C. A., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. F., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. G., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. H., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. I., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. J., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. K., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. L., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. M., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. N., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. O., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. P., S.C. Q., S.C. R. S.R.L., S.C. S. S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. U. S.R.L., S.C. V. S.R.L., S.C. W. S.R.L., S.C. X. S.R.L., S.C. Y. S.R.L., S.C. Z. S.R.L., S.C. AA. S.R.L., S.C. BB. S.R.L., S.C. CC. S.R.L., S.C. BB. S.R.L., S.C. DD. S.R.L., S.C. EE. S.R.L., S.C. FF. S.R.L., S.C. GG. S.R.L., S.C. HH. S.R.L., S.C. II. S.R.L., S.C. JJ. S.R.L., S.C. KK. S.R.L., S.C. LL. S.R.L., S.C. MM. S.R.L., S.C. NN. S.R.L., S.C. OO. S.R.L., S.C. PP. S.R.L. pentru QQ., S.C. RR. S.R.L. pentru SS., S.C. PP. S.R.L. pentru TT., S.C. UU. S.R.L. pentru VV., S.C. UU. S.R.L. pentru WW., S.C. UU. S.R.L. pentru XX., S.C. UU. S.R.L. pentru YY., S.C. ZZ. S.R.L. pentru AAA., S.C. RR. S.R.L. pentru BBB., S.C. ZZ. S.R.L. pentru CCC., S.C. DDD.-EEE. pentru FFF. şi S.C. GGG.-EEE. pentru HHH. împotriva încheierii de şedinţă din 19 octombrie 2020 şi a sentinţei nr. 153 din 2 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia tardivităţii declarării recursului de către recurentul-pârât Guvernul României prin Prim-Ministru.

Admite recursurile declarate de recurenţii-pârâţi Guvernul României prin Prim-Ministru şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva încheierii de şedinţă din 19 octombrie 2020 şi a sentinţei nr. 153 din 2 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte încheierea şi sentinţa recurată şi rejudecând:

Respinge capătul de cerere privind obligarea în solidar a pârâţilor Guvernul României prin Prim-Ministru şi Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor la plata către fiecare reclamant a sumei de 35.000 RON reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul aferent perioadei 16.03.2020-30.06.2020, ca prematur formulat.

Respinge cererea reclamanţilor de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Menţine celelalte dispoziţii ale încheierii şi ale sentinţei recurate.

Respinge recursul incident declarat de recurenţii-reclamanţi S.C. A., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. F., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. G., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. H., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. I., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. J., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. K., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. L., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. M., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. N., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. O., Cabinet Medical Veterinar Individual Dr. P., S.C. Q., S.C. R. S.R.L., S.C. S. S.R.L., S.C. T. S.R.L., S.C. U. S.R.L., S.C. V. S.R.L., S.C. W. S.R.L., S.C. X. S.R.L., S.C. Y. S.R.L., S.C. Z. S.R.L., S.C. AA. S.R.L., S.C. BB. S.R.L., S.C. CC. S.R.L., S.C. BB. S.R.L., S.C. DD. S.R.L., S.C. EE. S.R.L., S.C. FF. S.R.L., S.C. GG. S.R.L., S.C. HH. S.R.L., S.C. II. S.R.L., S.C. JJ. S.R.L., S.C. KK. S.R.L., S.C. LL. S.R.L., S.C. MM. S.R.L., S.C. NN. S.R.L., S.C. OO. S.R.L., S.C. PP. S.R.L. pentru QQ., S.C. RR. S.R.L. pentru SS., S.C. PP. S.R.L. pentru TT., S.C. UU. S.R.L. pentru VV., S.C. UU. S.R.L. pentru WW., S.C. UU. S.R.L. pentru XX., S.C. UU. S.R.L. pentru YY., S.C. ZZ. S.R.L. pentru AAA., S.C. RR. S.R.L. pentru BBB., S.C. ZZ. S.R.L. pentru CCC., S.C. DDD.-EEE. pentru FFF. şi S.C. GGG.-EEE. pentru HHH. împotriva încheierii de şedinţă din 19 octombrie 2020 şi a sentinţei nr. 153 din 2 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a III-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 02.02.2022.