Unlawful removal of public official from retained leadership post during administrative reorganization lacking specific post reduction

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 12 aprilie 2001 sub nr. 742, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, reclamantul R.H. a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării și Prognozei, anularea Ordinului nr. 4, emis la 11 ianuarie 2001 și obligarea la plata diferenței de indemnizație, legală, aferentă lunii februarie 2001, precum și la plata daunelor morale, în sumă de 500.000 lei.

În motivarea acțiunii s-a precizat de către reclamant că prin ordinul menționat, comunicat la data de 15 martie 2001, a fost eliberat din funcția publică de conducere, de secretar general și încadrat în funcția publică de execuție, de consilier categoria A clasa I grad I, în mod nelegal.

S-a mai arătat că prin Ordinul nr. 658 din 21septembrie 2000, al Președintelui Agenției Naționale pentru Dezvoltare Regională, a fost atestat în funcția publică de conducere, de Secretar General al Agenției Naționale pentru Dezvoltare Regională, la data de 10 ianuarie 2001, iar ca urmare a reorganizării survenite a Agenției Naționale de Dezvoltare, potrivit O.U.G. nr. 2/2001, în Ministerul Dezvoltării și Prognozei, întreg personalul a fost preluat și deși postul de secretar general avut, nu a fost desființat, i se comunică la 15 martie 2001, că a fost destituit printr-un Ordin emis la 11 ianuarie 2001.

În legătură cu nelegalitatea actului atacat, reclamantul a susținut că nu a avut loc o reducere de posturi, de natura celui pe care-l ocupa și că au fost încălcate prevederile art. 34 din Legea nr. 88/1999, întrucât se afla în concediu plătit, pentru îngrijirea copilului.

Referitor la daunele morale solicitate, reclamantul a precizat că prin ordinul emis nelegal, i s-a adus atingere reputației și demnității sale.

În întâmpinarea depusă la dosar, Ministerul Dezvoltării și Prognozei a arătat că prin H.G. nr. 16/2001 s-a înființat ministerul care a preluat din atribuțiile Agenției Naționale de Dezvoltare, situație ce reprezintă o reorganizare care a presupus o serie de schimbări la nivel de personal și că în ceea ce îl privește pe reclamant, i s-a asigurat un post de execuție, potrivit clasei și gradului pe care l-a avut.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 976, pronunțată la 28 iunie 2001, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul R.H., a anulat Ordinul nr. 4 din 11 ianuarie 2001, emis de Ministerul Dezvoltării și Prognozei, în ce privește eliberarea reclamantului din funcția publică de Secretar general.

A dispus repunerea reclamantului în situația anterioară, în sensul reîncadrării în funcția publică deținută anterior ordinului menționat și a respins capătul de cerere privind acordarea unor daune morale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 2/2001, s-a înființat Ministerul Dezvoltării și Prognozei, prin reorganizarea Consiliului de Coordonare Economico-Financiară a Direcției Generale de Prognoză și a Agenției Naționale pentru Dezvoltare Regională, iar potrivit H.G. nr. 16/2001, privind organizarea și funcționarea ministerului, nu au fost reduse posturile de natura celui ocupat de reclamant, astfel că nu a existat și nici nu s-a dovedit de către pârât, o reducere, ci pur și simplu s-a numit o altă persoană pe postul ocupat de reclamant.

De asemenea, instanța de fond a reținut pe lângă acest aspect, și o altă condiție de nelegalitate a ordinului, aceea că a fost încălcată o prevedere imperativă a Legii nr. 188/1999, cuprinsă în art. 34, în sensul că reclamantul se afla în concediu plătit pentru îngrijirea copilului minor.

Tot în acest sens s-a mai arătat că actul atacat nu a prevăzut o motivare în fapt și în drept (sub aspectul condițiilor de formă al actului juridic), făcând referire numai la acte normative în integralitatea lor și că Ordinul nr. 4 din 11 ianuarie 2001 a fost comunicat la 15 martie 2001, încălcându-se astfel prevederile art. 134 alin. (2) C. muncii, care stabilește un termen de 5 zile de la emiterea dispoziției de încetare a raporturilor de muncă.

În ceea ce privește cererea reclamantului referitoare la plata indemnizației pe luna februarie, instanța a luat act că reclamantul a renunțat la această cerere, întrucât suma respectivă i-a fost achitată, iar cu privire la daunele morale, s-a reținut că cererea reclamantului a fost nefondată, din actul emis nerezultând că s-ar fi făcut referire la capacitatea profesională a reclamantului, de natură a-i aduce atingere demnității sau reputației acestuia.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a declarat recurs, pârâtul Ministerul Dezvoltării și Prognozei, invocând nelegalitatea și netemeinicia acesteia.

În motivarea recursului s-a susținut că instanța de fond nu a apreciat în mod corect apărările formulate de reprezentantul ministerului, în întâmpinarea depusă, în sensul că nu a fost avut în vedere că prin înființarea Ministerului Dezvoltării și Prognozei prin H.G. nr. 16/2001, s-a prevăzut o nouă organigramă și nicidecum o preluare a funcțiilor și posturilor din cele trei instituții care s-au reorganizat.

De asemenea, s-a mai precizat de către recurentă, că nu este obligatoriu ca persoana care a ocupat postul existent în organigrama fostei instituții, să-l ocupe și în cadrul noii instituții, Ministerul Dezvoltății și Prognozei având o organigramă proprie cu posturi noi, așa cum au fost stabilite de H.G. nr. 16/2001, iar atestarea pe funcțiile publice se face în conformitate cu prevederile H.G. nr. 452/2000.

Potrivit ordinului emis, numirea în posturile din cadrul ministerului este temporară, până la susținerea concursului de atestare pe post, situație ce concordă și cu prevederile art. 68 alin. (1) din Legea nr. 188/1999.

În legătură cu nemotivarea în fapt și în drept a ordinului, astfel cum s-a reținut de către instanță, recurenta a susținut că dimpotrivă, sunt specificate și anume, „organizarea ministerului”, precum și cele două acte normative H.G. nr. 16/2001 și H.G. nr. 452/2000.

De asemenea, s-a mai criticat sentința, în sensul că reținerea făcută de instanța de fond, că ordinul este o dispoziție de încetare a raporturilor de muncă, este greșită, ea contravenind deciziei nr. 112 din 17 februarie 2000, a Curții Supreme de Justiție, care a statuat că eliberarea din funcție nu înseamnă modificarea sau desfacerea contractului de muncă.

Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și reclamantul, susținând că respingerea capătului de cerere privind obligarea intimatului la plata daunelor morale, este nelegală, instanța nesesizând implicația unei atare măsuri asupra poziției sociale, cu consecința prejudiciului adus imaginii.

În ce privește primul recurs, Curtea, analizând actele dosarului, urmează să constate netemeinicia acestuia, reținând următoarele:

- rezultă că eliberarea din funcție a intimatului-reclamant, aceea de secretar general al Ministerului Dezvoltării și Prognozei, s-a realizat cu încălcarea prevederilor legale referitoare la reorganizarea unității;

- așa cum reiese din organigrama Ministerului Dezvoltării și Prognozei, rezultat din reorganizarea celor 3 instituții: Consiliul de Coordonare Economică Financiară din structura aparatului de lucru a Guvernului, a Direcției Generale de Prognoză din subordinea Ministerului Finanțelor și Agenției Naționale pentru Dezvoltare Regională, postul de secretar general a fost menținut;

- intimatul-reclamant a fost preluat de Ministerul Dezvoltării și Prognozei, cu funcția de Secretar General, la data de 10 ianuarie 2001, iar eliberarea acestuia din funcție s-a produs ulterior reorganizării, fapt confirmat de mențiunile înscrise în cartea de muncă;

- în speță, pentru a opera eliberarea din funcție a intimatului-reclamant, ca funcționar public, erau necesare îndeplinirea cumulativă a două condiții: instituția publică să se reorganizeze și aceasta să presupună o reducere de personal și să se reducă postul de natura celui ocupat de funcționarul public; ori, în cauză nu rezultă reducerea postului ocupat, dimpotrivă, postul de Secretar General nu a fost desființat, fiind prezent și în organigrama ulterioară reorganizării;

- și sub aspect formal, actul administrativ atacat (Ordinul nr. 4 din 11 ianuarie 2001) nu îndeplinește condițiile, astfel cum sunt precizate în art. 134 C. muncii (Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarului public, completându-se pe acest aspect cu prevederile legislației muncii), lipsind motivarea măsurii, mențiunea privitoare la termenul și organul la care se poate contesta, acesta fiind comunicat și cu depășirea termenului prevăzut la alin. (2).

Referitor la recursul intimatului-reclamant, Curtea apreciază că în mod întemeiat s-a reținut că eliberarea din funcție nu a avut în vedere capacitatea profesională a acestuia, fără a putea pune în discuție implicațiile asupra imaginii sociale și eventualele prejudicii morale, astfel că recursul, motivat numai pe acest aspect, este nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de Ministerul Dezvoltării și Prognozei și de R.H., împotriva sentinței civile nr. 976 din 28 iunie 2001, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2003.