Judicial review of government petition refusal: out-of-scope requests and lack of administrative act

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 21 octombrie 2019 sub nr. x/2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, să se constate faptul că răspunsul oferit petiţiei sale echivalează cu lipsa unui răspuns, nefiind întreprinse măsurile solicitate, respectiv demiterea secretarului de stat pentru culte şi scoaterea în afara legii a masoneriilor.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 553 pronunţată la 7 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, ca fiind nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civilă nr. 553 pronunţată la 7 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În cuprinsul cererii de recurs, reclamantul a precizat că a solicitat Guvernului să scoată în afara legii masoneriile şi să destituie Secretarul de Stat pentru Culte.

- prin hotărârea atacată s-a reţinut că cererea sa de scoatere în afara legii a masoneriilor excede competenţelor Secretariatului General al Guvernului, aceasta fiind de competenţa Parlamentului.

Apreciază că sunt parţial adevărate susţinerile instanţei de fond, în ceea ce priveşte H.G. nr. 21/2017, dar s-a omis a se menţiona esenţa, respectiv că instituţia pârâtă poate cere proiecte de lege sau de corectare, atunci când este necesar. A precizat că, în realitate spera ca Guvernul să trimită corpul de control la toate masoneriile "de utilitate publică" finanţate de la bugetul de stat pentru a le verifica activităţile.

- menţionează că Secretarul de Stat pentru Culte trebuia destituit pentru atitudinea ostilă pe care o are faţă de BOR/ortodoxie, pentru activităţi necorespunzătoare funcţiei sale.

Arată că instituţiile statului abilitate, trebuiau să verifice activitatea acestuia, în urma sesizărilor reclamantului şi apoi să îl destituie.

În finalul susţinerilor sale solicită admiterea recursului, casarea în tot a hotărârii, întrucât soluţia este nelegală şi netemeinică, motivarea fiind o pledoarie proguvern şi greşeala îi aparţine reclamantului care a adresat cererea către doamna Prim-Ministru şi nu către Guvern.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârâtă Guvernul României a depus întâmpinare şi, în principal a invocat excepţia nulităţii recursului şi în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

2.1. Cu privire la excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât Guvernul României prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că prin cererea de recurs recurentul-reclamant a invocat critici ce pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prezentând argumentele în sprijinul punctului de vedere exprimat prin cererea de recurs, cum ar fi soluţia este nelegală şi netemeinică, motivarea fiind o pledoarie proguvern şi greşeala îi aparţine reclamantului care a adresat cererea către doamna Prim-Ministru şi nu către Guvernul României ori reţinerea atribuţiilor Parlamentului României în privinţa pretenţiilor formulate în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

În consecinţă, în temeiul art. 248 C. proc. civ. raportat la art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge excepţia nulităţii recursului invocată prin întâmpinare.

2.2. Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat.

Reclamantul a solicitat instanţei de contencios administrativ să constate că răspunsul oferit petiţiei sale echivalează cu lipsa unui răspuns.

Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant ca fiind nefondată.

Recurentul-reclamant A. a declarat recurs solicitând casarea în tot a hotărârii, întrucât soluţia este nelegală şi netemeinică, motivarea fiind o pledoarie proguvern şi instanţa de fond a reţinut că, în cauză, greşeala îi aparţine reclamantului care a adresat cererea către doamna Prim-Ministru şi nu către Guvern.

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamanţi în cererile de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În cauză reclamantul a formulat iniţial o petiţie adresată Primului ministru al României, prin care a solicitat destituirea secretarului de stat din Secretariatul de Stat pentru Culte şi scoaterea în afara legii a masoneriilor, iar în urma răspunsurilor primite de la instituţiile abilitate s-a adresat instanţei apreciind că nu s-a dat un răspuns solicitărilor sale.

Potrivit art. alin. (1) din legea nr. 554/2004:

"Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim."

Aşadar, dreptul la acţiune este recunoscut de legea contenciosului administrativ în favoarea persoanelor vătămate nu doar în ceea ce priveşte un act administrativ unilateral, ci şi în cazul unui refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, reţinând că prevederile art. 2 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 554/2004 definesc acest refuz drept "exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane.".

Sub acest aspect, Înalta Curte constată că litigiul dedus judecăţii în prezenta cauză a fost determinat în realitate de refuzul autorităţii pârâte de a soluţiona favorabil cererea reclamantului şi nu de lipsa unui răspuns.

Refuzul autorităţii, apreciat ca nejustificat de către reclamant, a fost exprimat prin intermediul Adresei nr. x/18.10.2019 emisă de autoritatea pârâtă, reclamantul solicitând, să se constate faptul că răspunsul oferit petiţiei sale echivalează cu lipsa unui răspuns, nefiind întreprinse măsurile solicitate, respectiv demiterea secretarului de stat pentru culte şi scoaterea în afara legii a masoneriilor.

Atât în cuprinsul cererii de chemare în judecată, cât şi în motivele de recurs, reclamantul a precizat că în realitate s-a adresat Guvernului României prin Primul ministru.

Înalta Curte va reţine că instanţa de fond a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. art. 2 alin. (1) lit. j), art. 2 alin. (2), art. 8 alin. (1) teza a II-a şi art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, apreciind corect natura juridică şi efectele produse de răspunsurile primite de către reclamant, precum şi soluţiile ce pot fi dispuse de instanţa de contencios administrativ în cazul contestării acesteia.

Cercetând conţinutul Adresei nr. x/18.10.2019 se constată că aceasta exprimă, în mod neîndoielnic şi explicit, răspunsul autorităţii publice strict din punctul de vedere al atribuţiilor sale stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 21/2017 care stabileşte organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Secretariatului General al Guvernului, cât şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2019 pentru Primul Ministru,.

În acord cu cele reţinute de către instanţa de fond, Înalta Curte precizează că atribuţiile fiecărei instituţii a statului sunt stabilite clar şi distinct, acestea neputând interfera în activităţile unei alte instituţii, context în care solicitările formulate instituţiei pârâte exced atribuţiilor acesteia.

În ceea ce priveşte solicitarea de demitere a secretarului de stat pentru culte în acord cu judecătorul fondului, se reţine că o persoană nu poate fi demisă doar pentru că a răspuns unei cereri prin care se solicita dotarea episcopiilor Bisericii Ortodoxe Române cu faxuri.

Contrar susţinerii recurentului-reclamant, Inalta Curte constată că, instanţa de fond a examinat susţinerile părţilor din cererea depusă, dar şi din intâmpinare şi a oferit un răspuns acestora motivând soluţia de respingere a cererii de chemare în judecată. Faptul că argumentele expuse în considerentele sentinţei sunt în acord cu apărările formulate de pârât, nu poate avea semnificaţia nemotivării sentinţei, din moment ce argumentele primei instanţe pot fi decelate cu uşurinţă din lecturarea hotărârii.

Aşadar, sentinţa instanţei de fond supusă analizei nu cuprinde motive contradictorii şi nici străine de natura cauzei, astfel că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ.

În aceste condiţii, soluţia primei instanţe, de respingere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar, întrucât reflectă o interpretare şi aplicare corectă a dispoziţiilor legale incidente.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privinţa legalităţii hotărârii recurate, prima instanţă aplicând în mod corect dispoziţiile legale incidente raportat la starea de fapt reţinută, în condiţiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecăţii îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurente prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 553 din 7 iulie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 7 decembrie 2022.