Securitate collaborator status: evidentiary sufficiency of emigration-related reports under O.U.G. 24/2008

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 31 decembrie 2019, sub nr. x/2019 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A., a să se constate calitatea de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârât.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1171 pronunţată la 10 noiembrie 2020, Curtea de Apel de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea formulată de reclamantul CONSILIUL NAŢIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂŢII, în contradictoriu cu pârâtul A. şi a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civilă nr. 1171 pronunţată la 10 noiembrie 2020 de Curtea de Apel de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs pârâtul A., care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinică.

După expunerea pe larg a istoricului speţei şi a legislaţiei incidente, în susţinerea căii de atac a arătat următoarele:

În mod greşit instanţa fondului a reţinut împrejurarea ca a fost colaborator al Securităţii îndeplinind cumulativ condiţiile inserate de legiuitor în cuprinsul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea Securitatii. Potrivit acestui text de lege informaţiile furnizate trebuiau sa denunte activitati sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Notele puse la dispozitie de reclamant si avute in vedere de instanta fondului vizeaza discutii ipotetice facute in spatiul public, la bar, deci de notorietate, ale unei persoane care, in mod generic, a mentionat ca intenţionează sa se stabileasca -in afara teritoriului Romaniei. Nu s-a făcut dovada în niciun fel că discuţia s-ar putea constitui activitate sau atitudine potrivnica regimului totalitar comunist.

In aceiaşi ordine de idei, nici nu s-a demonstrat faptul ca informatiile au vizat îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului. Tocmai din modul de redactare al textului de lege indicat rezulta ca pârâtul ar fi trebuit sa actioneze cu intentie, in scopul de a-i ingradi unei persoane libertatea de miscare si drepturile fundamentale.

Cat priveste activitatea sa ca si colaborator, instanta fondului a retinut in mod gresit ca acesta a fost consistenta, atâta vreme cat exista notele ofiterilor de Securitate, din care rezulta ca se propunea renuntarea la colaborare, întrucât nu furniza informatii,

Tototdata, Curtea a retinut ca nu a demonstrat ca asupra sa au fost exercitate presiuni de catre ofiterii Securitatii. Este de notorietate insa, maniera in care ofiterii de Securitate procedau, intimidarile si umilirile la care erau supuse persoanele pentru a fi determinate sa colaboreze. Trebuie avut în vedere imprejurarea ca fusese cadru activ al Armatei Romane si ca in urma unui accident de circulatie fusese trecut in rezerva si, practic, era lipsit de posibilitatea de a se intreţine. Cu toate acestea, cu tot şantajul si toate presiunile exercitate asupra sa, care este lesne de inteles de ce nu pot fi probate, nu a inteles sa facă delaţiuni cu privire la nicio persoana sau la activitati ostile or contrare regimului desfasurat de vreo persoana.

Pretinsa sa colaborare cu Securitatea a constat intr-un angajament pe care l-a semnat şi in doua note de relatii semnate sub numele conspirativ B., fără ca informaţiile furnizate sa fie de natura sa aducă atingere dreptului la viaţă privata or dreptului la libera circulaţie, astfel cum sunt ele prevăzute in Pactul International privind Drepturile Civile si Politice, cu atat mai mult cu cat este de notorietate faptul ca interdictiile in acest sens, in regimul comunist, in Romania, constituiau regula. Exceptia o constituia aprobarea speciala a deplasărilor pentru nomenclatura de partid ori pentru activitati organizate. Excursiile personale intr-o tara din afara blocului comunist erau excluse. In atare situatie, apare ca nefireasca ideea ca ar fi putut ingradi in vreun fel dreptul la libera circulatie a unei persoane.

Din notele si adnotările ofiţerilor de Securitate nu rezulta ca viaţa privata or dreptul la libera circulatie al persoanei a fost restricţionat sau lezat in vreun fel.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului A..

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost admisă, pârâtul formulând critici de nelegalitate din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, greşita interpretare a dispoziţiilor art. 2 lit. b) ale Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 24/2008, respectiv neîndeplinirea, în opinia sa, a condiţiior reglementate de acest text legal, motivat de faptul că informatiile erau discuţii libere, în bar, la care avea acces orice persoană, de modalitatea în care a fost incheiat angajamentul de colaborare de catre parat cu organele securitatii, respectiv consimţământul său viciat (a fost cooptat după ce rămăsese fără serviciu şi dorea să revină în vechea funcţie), de faptul că opiniile personale ale persoanei vizate nu pot fi interpretate ca fiind activităţi sau atitudini împotriva regimului comunist, precum şi de împrejurarea că împotriva nu s-a dovedit că în urma informaţiilor sale persoanele vizate au suferit.

Înalta Curte, în urma propriului demers judiciar raportat la actele dosarului, împărtăşind opinia judecătorului fondului, apreciază că aceste argumente sunt nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar şi să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Aminteşte instanţa de control judiciar că O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate şi a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 noţiunea de "colaborator al Securităţii" ca fiind "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care au fost îngrădite drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".

Din definiţia dată de legiuitor termenului de "colaborator al Securităţii", rezultă şi condiţiile legale obligatorii care trebuie îndeplinite cumulativ pentru a atrage această calitate, respectiv că persoana trebuia să fi furnizat informaţii într-una dintre formele arătate în cuprinsul dispoziţiilor art. 2 lit. b), prin informaţiile respective sa fie denunţate activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să conducă la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Înalta Curte constată că, din înscrisurile existente la dosar, reiese că pârâtul a furnizat informaţii Securităţii, iar acestea se referă la activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind prin urmare îndeplinită prima condiţie impusă de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Potrivit Angajamentului semnat personal şi Raportului privind modul cum a decurs recrutarea/.../, din conţinutul cărora reiese că acesta şi-a luat "angajamentul de a sprijini în mod organizat şi secret organele de securitate furnizând informaţii şi date de competenţa acestora", rezultă cu certitudine că pârâtul a fost recrutat în anul 1981, acesta cunoscând natura acestei colaborări, scopul fiind clar unul de a facilita activitatea organelor de securitate în cunoaşterea şi prevenirea unor infracţiuni ori altor acte antisociale din mediile în care îşi desfăşura activitatea, iar informaţiile furnizate serveau scopului notoriu al Securităţii, de a monitoriza cu atenţie orice comentariu negativ la adresa conducerii de partid şi de stat, dar şi orice intenţie de a emigra, care era privită cu suspiciune de către organele în drept, pe motiv că, astfel, cetăţenii români ajunşi în străinătate puteau oferi informaţii despre situaţia economică şi socială a României, atent controlate de partid.

Astfel, pârâtul a furnizat note informative, redactate personal şi semnate olograf, sub numele conspirativ "B.", având ca obiect informaţii privind activităţi şi atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, după cum urmează:

În nota informativă din 23 iunie 1988, pârâtul informa informa Securitatea privind legăturile numitului C.. cu cetăţeni străini şi intenţia acestuia de a se stabili ilegal în străinătate, respectiv: "/.../: În urma sarcinilor primite, sursa a stabilit că numitul Ş.I. are relaţii apropiate cu o cetăţeană din R.F.G., care posedă multă avere şi provine dintr-o familie nobilă (posibil contesă), care îl finanţează cu sume considerabile de valută, fapt ce i-a înlesnit deplasările pe care le-a efectuat în străinătate cu turismul. Din discuţiile purtate cu rude apropiate ale susnumitului, sursa a înţeles că numitul Ş.I. intenţionează să facă şi alte deplasări în R.F.G. şi, prin intermediul cetăţenei din R.F.G., să ajungă în S.U.A., lăsând să se înţeleagă că acesta ar fi dispus să rămână ilegal în această ţară./.../."

Totodată, prin Nota informativă din data de 23 iulie 1988 pârâtul informa despre aceeaşi persoană că "intenţionează să efectueze o deplasare în R.F.G., ca, după aceea, să plece în S.U.A. Pentru realizarea intenţiilor, a luat legătura cu firma D. prin intermediul unei persoane de sex feminin, despre care sursa a mai informat. Sursa vă informează că a stabilit faptul că susnumitul intenţionează să efectueze această deplasare în luna august şi că, primind aviz negativ şi pus în imposibilitatea de a pleca, a apelat la sprijinul persoanei din străinătate, care se pare este în prezent în ţară, pentru a-i facilita plecarea. Despre intenţiile susnumitului mai cunoaşte mama sa şi verişoara acestuia, pe nume de M."

După cum se poate observa din consemnarea ofiţerului pe marginea notelor, în sensul atenţionării S.M.B. şi Direcţia de paşapoarte, acţiunea pârâtului a avut urmări.

Pârâtul nu a contestat scrisul şi semnătura din cuprinsul angajamentului şi nici din conţinutul celor două Note informative reţinute de instanţă şi depuse de reclamant la dosar, astfel că se prezumă că emană de la acesta.

Înalta Curte constată că este nefondată susţinerea recurentului-pârât în sensul că notele informative nu au adus prejudicii persoanei Ş.I. şi că din acest motiv nu ar intra sub incidenţa dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2008, întrucât, astfel cum a apreciat în mod corect şi judecătorul fondului, art. 2 lit. b) din actul normativ indicat nu face o asemenea distincţie şi nu restrânge sfera noţiunii de "colaborator al Securităţii" în funcţie de cetăţenia persoanelor vizate de notele informative, după cum se observă din chiar textul legal enunţat mai sus.

Aşadar, ceea ce interesează, din perspectiva constatării calităţii de colaborator al securităţii, este furnizarea informaţiilor prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi informaţiile să fi vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 1 din O.U.G. nr. 24/2008, care prevăd că "Orice cetăţean român sau cetăţean străin care după 1945 a avut cetăţenie română, precum şi orice cetăţean al unei ţări membre a Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord sau al unui stat membru al Uniunii Europene au dreptul de acces la propriul dosar întocmit de Securitate, precum şi la alte documente şi informaţii care privesc propria persoană, potrivit prezentei ordonanţe de urgenţă şi în conformitate cu prevederile legii privind protejarea informaţiilor care privesc siguranţa naţională.", fiind reglementat clar obiectul de aplicare a normei legale, care porneşte de la o premisă istorică, aceea că inclusiv un cetăţean străin putea avea un dosar de supraveghere întocmit de Securitate.

Nu pot fi primite nici susţinerile recurentului privind încheierea angajamentului prin constrângere, ca viciu de consimţământ, având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 1169 C. civ. din 1864, în vigoare la data faptelor în cauză, sarcina probei îi revine pârâtului.

Or, în mod judicios a constatat prima instanţă că pârâtul nu a dovedit prin probele administrate că ar fi fost ameninţat cu un rău de natură să îi producă o temere care să îl determine să încheie un act pe care nu l-ar fi încheiat şi, cu atât mai puţin, nu s-au dovedit ameninţările pe parcursul întregii perioade în care a furnizat informaţii. Din contră, pârâtul a încercat să obţină avantaje de pe urma delaţiunii sale, respectiv reîncadrarea în armată.

Pe de altă parte, şi dacă apărările astfel cum au fost formulate ar fi fost dovedite, acestea nu ar fi justificat respingerea cererii de chemare în judecată întrucât cazul învederat de pârât nu reprezintă o cauză de exonerare având în vedere vârsta şi capacitatea de discernământ a acestuia, cauzele de exonerare fiind expres şi limitativ prevăzute de lege de dispoziţiile art. 2 lit. b) tezele a II-a şi a III-a din O.U.G. nr. 24/2008, între care nu se regăseşte constrângerea persoanei să furnizeze informaţii.

Înalta Curte reţine că şi cea de a doua condiţie prevăzută de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită în sensul de a fi vizată îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, şi anume prin informaţiile furnizate organelor Securităţii, pârâtul a adus atingere dreptului la viaţă privată şi la libertatea cuvântului, contrar susţinerilor acestuia din cererea de recurs.

Chiar şi simpla obţinere a unor informaţii cu caracter personal referitoare la cei urmăriţi de Securitate, fără cunoştinţa şi fără acordul acestora şi pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naţionale, constituia o violare a dreptului la viaţă privată.

În speţă, din actele dosarului rezultă că toate materialele informative furnizate de pârât s-au referit la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Astfel, furnizând informaţii precum cele anterior expuse, pârâtul a conştientizat sau ar fi trebuit să conştientizeze posibilele consecinţe asupra persoanelor la care s-a referit în cuprinsul notelor informative, şi anume, desfăşurarea unor acţiuni de verificare şi urmărire ale Securităţii.

Acţiunile pârâtului, care au implicat urmărirea îndeaproape a vieţii unei alte persoane, dar şi opiniile acestuia, precum şi relatarea acestora şi a discuţiilor purtate, constituie activităţi prin care s-au suprimat/îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, şi anume: dreptul la viaţa privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice, dreptul la libertatea cuvântului prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.

De altfel, nu este necesar, pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor poliţiei politice, ca activitatea acesteia să fi adus efectiv atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi şi libertăţi şi să fi fost aptă să le aducă atingere.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1171 din 10 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 7 decembrie 2022.