Tax authority's appeal allowed: joint liability decisions quashed and remanded for retrial on bad-faith analysis

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 24 februarie 2020, sub nr. x/2020 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională A Finanţelor Publice Craiova şi Administraţia Judeţeană A Finanţelor Publice Olt şi intervenientul C. anularea Deciziei nr. x/22.01.2020 emisă de DGRFP Craiova şi deciziile de angajare a răspunderii solidare nr. x/21.10.2019 şi x/21.10.2019 emise de AJFP Olt.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 54/2020 pronunţată la 12 noiembrie 2020, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanţii A. şi B., în contradictoriu cu pârâtele pârâtele Direcţia Generală Regională A Finanţelor Publice Craiova şi Administraţia Judeţeană A Finanţelor Publice Olt şi C., a anulat Decizia nr. x/22.01.2020 emisă de DGRFP Craiova şi deciziile de angajare a răspunderii solidare nr. x/21.10.2019 şi x/21.10.2019 emise de AJFP Olt.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 54/2020 pronunţată la 12 noiembrie 2020 de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt în nume propriu şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi menţinerea actelor administrativ fiscale atacate.

După prezentarea istoricului speţei pe larg, recurentele - pârâte menţionează următoarele:

- instanţa de fond a încălcat formele de procedura prevăzută sub sancţiunea nulităţii de art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1), punctul 5 din C. proc. civ.

Prin necomunicarea raportului de expertiza părţilor s-a încălcat principiul contradictorialităţii, principiul egalităţii armelor si dreptul la apărare, ceea ce atrage nulitatea hotărârii pronunţate.

- soluţia data de instanţa de fond a fost pronunţată cu încălcarea normelor de drept material.

Prin deciziile de angajare a răspunderii solidare nr. x/21.10.2019, în temeiul art. 25 alin. (2) lit. c), d) si e) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, republicată, s-a dispus angajarea răspunderii solidare a reclamanţilor A. si B. în calitate de administratori ai S.C. D. S.R.L., judeţul Olt, în limita sumei de 7.205.722 RON din care debite în sumă de 4.601.704 RON şi accesorii în sumă de 2.604.018 RON, reprezentând obligaţii la bugetul general consolidat, de 2.604.018 RON, reprezentând obligaţii la bugetul general consolidat, înregistrate la data de 21.10.2019.

Având în vedere ca doamna A. si domnul B., având calitatea legală de administratori cu puteri depline au declarat că "nu au efectuat nici un fel de act sau acţiune pentru exercitarea mandatului" motivat de faptul că aceştia l-au împuternicit, încă din anul 2004, pe numitul C. să-i reprezinte în legătura cu administrarea şi desfăşurarea activităţii S.C. D.., care, la rândul său, declară faptul că este singurul care a administrat societatea şi a încasat toate profiturile generate din activitatea firmei, fără acordul celorlalţi asociaţi şi fără ca aceştia să aibă cunoştinţă de acţiunile întreprinse de acesta din urmă, organul de executare silită a considerat ca foştii administratori nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective si ramase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate.

In ceea ce priveste împuternicirea domnului C. precizează faptul că nu îi exonerează pe reclamanţii A. şi B., de obligaţiile legale pe care le aveau în calitatea sa de asociaţi şi administratori cu puteri depline.

Obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolventei la care face trimitere textul art. 25, alin. (2), lit. c), din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, este prevăzută de art. 66 din Legea 85/2014 privind procedura insolventei.

Pasivitatea administratorilor faţă de înregistrarea cererii la instanţa competentă, pentru deschiderea procedurii insolventei, în situaţia în care S.C. D. S.R.L. întâmpina dificultăţi financiare denotă reaua-credinţă a administratorilor, în ceea ce priveşte îndeplinirea atribuţiilor reglementate de lege şi pe care statutul le impune.

Referitor la indeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 25, alin. (2), lit. e), doamna A. si domnul B. au îndeplinit calitatea de administratori ai S.C. D.. (fosta S.C. D. SRL), iar în acea perioadă au fost depuse şi înregistrate în evidenţa fiscală deconturi de TVA (D300), în care soldul de TVA negativ a fost în cuantum total de 550.094 RON, sume care au compensat TVA-ul declarat de plata, organul de executare considerând ca aceste compensări au constituit în fapt restituirea/rambursarea unor sume de bani de la bugetul general consolidat fără ca acestea sa fie cuvenite debitorului.

Analiza documentară în vederea stabilirii persoanelor care se încadrează în prevederile art. 25 din Legea 207/2015 privind Codul de procedura fiscală, a fost făcută în baza analizării următoarelor documente si evidente fiscale: raportul de inspecţie fiscală prin care s-a constatat nedeclararea obligaţiilor fiscale la scadentă ale debitorului declarat insolvabil de către administratorii sau orice persoane care au acţionat cu reacredinţă, evidenţei analitice pe plătitor din care a rezultat că obligaţiile fiscale cuprinse în raportul de inspecţie fiscală nu au fost achitate de către debitor în termenul prevăzut de lege şi că debitorul, declarat insolvabil, nu şi-a achitat la scadentă obligaţiile fiscale pe care le-a declarat, actele depuse de către reprezentanţii societăţii cu ocazia audierii acestora. Analiza documentelor financiar contabile nu a putut fi efectuata, acestea fiind reţinute de către organele de control sau de cercetare penala, dar au fost consultate documentele întocmite de către aceste organe in care s-au prezentat, coroborat si centralizat înregistrările si informaţiile cuprinse in aceste documente.

Totodată a menţionat că răspunderea solidară a fost stabilită în condiţiile prevăzute de Codul de procedură fiscală, în sarcina administratorului de la acea dată ori persoanelor care, cu rea-credinţă, nu au îndeplinit obligaţiile fiscale respectiv achitarea creanţelor fiscale Ia termenele scadente, în numele şi din averea societăţii debitoare.

Conform art. 1443, art. 72 şi art. 73 din Legea nr. 31/1990, administratorul societăţii este răspunzător de îndeplinirea tuturor obligaţiilor reglementate de dispoziţiile referitoare Ia mandat şi de cele special prevăzute în această lege, precum şi cele impuse prin actul constitutiv al societăţii.

Dispoziţiile art. 72 din Legea nr. 31/1 990 stabilesc criteriile de determinare a modului de îndeplinire a obligaţiilor administratorului persoanei juridice, prin trimiterea la normele privind răspunderea mandatarului.

Mandatarul, administratorul societăţii, trebuie sa manifeste o conduită "bonus vir" si să dea dovadă de bună credinţă în îndeplinirea obligaţiilor, trebuind să execute obligaţiile cu bună credinţă şi diligenta unui bun proprietar (art. 2018 C. civ.).

De asemenea, în cazul mandatului cu titlu oneros, dispozitiile art. 1540 din vechiul C. civ..(art. 2019 noul C. civ.) reglementeaza antrenarea raspunderii mandatarului pentru orice culpa in executarea obligatiilor.

Or, in speta, contrar celor retinute de instanta de fond, reclamanta nu a manifestat o astfel de conduită, nefăcând vreo dovada cu privire la demersurile efectuate in sensul îndeplinirii acestor obligaţii şi la împrejurările invocate în acţiune.

Obligaţia de a achita la scadentă creanţele fiscale revine exclusiv administratorului, în conformitate cu prevederile art. 26, alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora "Plătitor al obligaţiei fiscale este debitoru sau persoana care în numele debitorului, conform legii, are obligaţia de a plăti sau de a retine şi de a plăti, după caz, impozite, taxe, contribuţii, amenzi şi alte sume datorate bugetului general consolidat" definită similar la art. 1, pct. 35 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

Concluzionând, apreciază că aspectele arătate sunt suficiente pentru atragerea răspunderii solidare a administratorilor, pentru obligaţiile restante ale debitorului declarat insolvabil, pentru că în opinia organelor de executare silită, acesta a produs în perioada mandatului, în mod continuu pierderi în averea debitorului prin neachitarea obligaţiilor datorate bugetului general consolidat al statului şi un dezinteres total pentru achitarea obligaţiilor restante, contrar dispoziţiilor art. 20, alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

4. Apărări formulate în cauză

Intimaţii-reclamanţi a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Controlul judiciar declanşat de reclamanţi are ca obiect anularea Deciziei nr. x/22.01.2020 emisă de DGRFP Craiova şi deciziile de angajare a răspunderii solidare nr. x/21.10.2019 şi x/21.10.2019 emise de AJFP Olt.

Instanţa de fond a admis cererea reclamanţilor, apreciind că, prin raportare la probaţiunea administrată în cauză, a fost răsturnată starea de fapt ce rezultă, potrivit deciziei atacate, astfel că nu poate fi reţinută în sarcina reclamanţilor săvârşirea faptei de determinare cu rea-credinţă a nedeclarării şi/sau neachitării la scadenţă a obligaţiilor fiscale ale S.C. D...

Prin cererea de recurs, recurentele-pârâte au criticat sentinţa instanţei de fond pentru încălcarea dispoziţiilor art. 25 alin. (2) lit. c), d), e) din Codul de procedură fiscală, apreciind că fapta de nedeclarare a obligaţiilor fiscale de către reclamanţi a condus la atragerea răspunderii solidare şi la prejudicierea bugetului de stat.

Examinând hotărârea atacată, Înalta Curte reţine că instanţa de fond şi-a argumentat soluţia de admitere a acţiunii prin prezentarea unor remarci referitoare la nemotivarea deciziilor atacate, neanalizând în concret existenţa sau nu a condiţiilor de atragere a răspunderii solidare, astfel cum sunt acestea redate în conţinutul art. 25 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

A reţinut instanţa de fond că, S.C. D.. este o societate administrată de împuternicitul C., nu a fost dovedită de către pârâţi reaua-credinţă şi în ce a constat activitatea presupus frauduloasă a reclamanţilor care a determinat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare.

Cum s-a arătat anterior, a concluzionat instanţa de fond că, prin raportare la probaţiunea administrată în cauză, a fost răsturnată starea de fapt ce rezultă, potrivit deciziei atacate, astfel că nu poate fi reţinută în sarcina reclamanţilor săvârşirea faptei de determinare cu rea-credinţă a nedeclarării şi/sau neachitării la scadenţă a obligaţiilor fiscale ale S.C. D...

Înalta Curte reţine că, prin Decizile de angajare a răspunderii solidare nr. x/21.10.2019 şi x/21.10.2019 emise de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt s-a decis angajarea răspunderii solidare a reclamanţilor A. şi B., în calitate de foşti asociaţi - administratori până în anul 2017, în vederea realizării în tot a creanţelor fiscale, în limita sumei de 7.205.722 RON.

Prin x/22.01.2020 emisă de D.G.R.F.P.Craiova a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamanţi, în calitate de foşti asociaţi şi administratori ai S.C. D.. împotriva Deciziilor de angajare a răspunderii solidare.

Decizia de angajare a răspunderii solidare a fost emisă în baza prevederilor art. 25 alin. (2) lit. c), d) şi e) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora:

"(2) Pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în condiţiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane: (...)

c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credinţă, nu şi-au îndeplinit obligaţia legală de a cere instanţei competente deschiderea procedurii insolvenţei, pentru obligaţiile fiscale aferente perioadei respective şi rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate;

d) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat nedeclararea şi/sau neachitarea la scadenţă a obligaţiilor fiscale;

e) administratorii sau orice alte persoane care, cu rea-credinţă, au determinat restituirea sau rambursarea unor sume de bani de la bugetul general consolidat fără ca acestea să fie cuvenite debitorului."

Situaţia arătată anterior implică reaua-credinţă a administratorului societăţii sau a oricăror alte persoane în îndeplinirea obligaţiilor menţionate de dispoziţiile legale. Astfel cum rezultă din textul anterior citat, condiţia relei-credinţe trebuie să aibă legătură cu nedeclararea/neachitarea obligaţiilor fiscale, ceea ce a condus la insolvabilitatea persoanei juridice debitoare.

Din lecturarea sentinţei, se constată că instanţa şi-a fundamentat o parte din soluţia de admitere a cererii de chemare în judecată pe prezentarea unor remarci referitoare la nemotivarea deciziilor de angajare a răspunderii solidare, dar acest aspect nu poate fi reţinut întrucât la filele x şi următoarele din vol. I al dosarului de fond rezultă contrariul, organele fiscale analizând şi motivând soluţiile adoptate.

Mai mult din considerentele hotărârii pronunţate nu reiese că judecătorul fondului a aprofundat chestiunile de drept şi de fapt supuse dezbaterii, întrucât nu a analizat efectiv condiţiile prevăzute de art. 25 alin. (2) lit. c), d), e) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în baza cărora a fost emisă decizia de angajare a răspunderii patrimoniale solidare a reclamanţilor A. şi B. cu pârâtul C..

Concluzionând, întrucât instanţa de fond nu a procedat la analizarea condiţiilor răspunderii solidare impuse de art. 25 din Legea nr. 207/2015, aspecte care ţin de judecarea fondului litigiului, Înalta Curte constată că, în prezenta cauză este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., context în care, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, soluţie de natură a nu priva părţile de un grad de jurisdicţie.

În raport cu soluţia de casare cu trimitere spre rejudecare nu se mai impune analizarea celorlalte critici menţionate de către recurente, aceste critici urmând a fi examinate de către prima instanţă cu ocazia rejudecării cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt în nume propriu şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova împotriva sentinţei nr. 254/2020 din 12 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt în nume propriu şi pentru Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova împotriva sentinţei nr. 254/2020 din 12 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 7 decembrie 2022.