Administrative challenge to discrimination finding: inadequacy of first-instance reasoning on burden of proof and interpretation of special support measures for disabled students

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 17 martie 2020, sub nr. x/2020 pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta ŞCOALA GIMNAZIALĂ NR. 30 TIMIŞOARA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD şi Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi (CEDCD), în temeiul art. 20 alin. (9) din O.G. nr. 137/2000, art. 8 alin. (1), art. 18 alin. (1) din Legea 554/2004:

a) în principal: să se anuleze, în tot, actul administrativ-jurisdicţional reprezentat de Hotărârea cu nr. 965/18.12.2019 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării pronunţată în Dosarul cu nr. 261/2018;

b) în subsidiar: să se anuleze, în parte, actul administrativ-jurisdicţional reprezentat de Hotărârea cu nr. 965/18.12.2019 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării pronunţată în Dosarul cu nr. 261/2018, respectiv dispoziţiile referitoare la reclamantă din cadrul actului administrativ atacat.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 370 pronunţată la 10 decembrie 2020, Curtea de Apel Târgu Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Şcoala Gimnazială Nr. 30 Timişoara, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării prin Colegiul Director al CNCD şi Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităti, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civilă nr. 370 pronunţată la 10 decembrie 2020 de Curtea de Apel Târgu Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs Şcoala Gimnazială nr. 30 Timişoara, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

După prezentarea istoricului speţei pe larg, recurenta-reclamantă a arătat următoarele:

- pronunţarea si comunicarea Hotărârii atacate cu nerespectarea termenelor procedurale chiar şi de recomandare, a cauzat o vătămare a drepturilor şi intereselor legitime ale pârâtei;

- instanţa de fond a interpretat şi a aplicat în mod gresit dispoziţiile art. 20 alin. (6) din O.G. nr. 137/2000 referitoare la sarcina probei şi nu a motivat sentinţa pronunţată în ceea ce priveşte raţionamentul pentru care a ignorat implicarea sa;

- instanţa de fond a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Ordinul instituţia neputând trece peste opţiunea părinţilor de a nu solicita aplicarea unui regim preferenţial pentru copilul lor.

- instanţa de fond a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000, instituţia reclamantă demonstrând că a acţionat în limita atribuţiilor conferite de legislaţia în materie, comportamentul reţinut în sarcina sa neputând fi catalogat drept unul pasiv sau discriminator.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatul-pârât Centrul European pentru Drepturile Copiilor cu Dizabilităţi a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Controlul judiciar declanşat de recurenta-reclamantă are ca obiect anularea actului administrativ-jurisdicţional reprezentat de Hotărârea cu nr. 965/18.12.2019 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării pronunţată în Dosarul cu nr. 261/2018.

Analizând hotărârea recurată din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, instanţa de fond a omis a analiza fondul cauzei, nu a ţinut cont de demersurile făcute de reclamantă pentru a integra minorul în mediul şcolar şi nu a răspuns în întregime motivelor de nelegalitate expuse prin cererea de chemare în judecată, întâmpinările şi cererile depuse de părţi.

Astfel, a procedat la respingerea acţiunii ca nefondată, fără a expune şi răspunde criticilor aduse de părţi.

Potrivit dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea pronunţată de prima instanţă va cuprinde:

"b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor".

Motivarea hotărârii judecătoreşti, respectiv a soluţiilor pronunţate, trebuie realizată într-o manieră clară şi coerentă, fiind indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanţa ierarhic superioară şi constituie o garanţie împotriva arbitrariului pentru părţile în proces, întrucât le furnizează dovada, pe de o parte, că solicitările şi mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de instanţă, dar şi că soluţiile adoptate de către instanţele judecătoreşti se întemeiază pe un raţionament logico-juridic menit să confere certitudinea că instanţa a pronunţat o soluţie justă, în raport cu împrejurările de fapt ale cauzei şi temeiurile de drept aplicabile.

Or, în cauza de faţă, din perspectiva considerentelor generale înfăţişate, Înalta Curte constată că judecătorul fondului nu a motivat soluţia adoptată.

Având în vedere că instanţa de fond nu a expus motivele pentru care a apreciat că este nefondată acţiunea într-un mod care să corespundă prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum şi exigenţelor art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care să facă posibil controlul de legalitate a hotărârii recurate de către instanţa de recurs, Înalta Curte constată că, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicţie şi asigurarea tuturor garanţiilor procesuale pe care judecata în primă instanţă le conferă părţilor, se impune casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În raport cu această soluţie, nu se mai impune analizarea criticilor care se circumscriu motivelor de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., critici care urmează a fi examinate de către instanţa de fond cu ocazia rejudecării cauzei.

Pentru aceste considerente şi în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat Şcoala Gimnazială nr. 30 Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 370 din 10 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Şcoala Gimnazială nr. 30 Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 370 din 10 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 7 decembrie 2022.