Reinstatement of dismissed public manager and calculation of back pay under administrative management contract termination

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 3 septembrie 2020, sub nr. x/2020 pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE: - (1) anularea Ordinului nr. 541 din 14.05.2020 emis de Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate ca nelegal; - (2) anularea Metodologiei privind organizarea concursului sau numirea prin delegare pentru ocuparea postului de director general al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate şi a posturilor de directori generali ai caselor de asigurări de sănătate, în vederea realizării indicatorilor de referinţă asociaţi standardelor de performanţă pentru îndeplinirea obligaţiilor asumate, încheierea contractelor de management şi evaluarea activităţii acestora, din 14.05.2020, aprobată prin Ordinul nr. 541/14.05.2020; - (3) anularea Ordinului nr. 571/19.05.2020 emis de Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate ca nelegal; - (4) obligarea pârâtei la repunerea în funcţia de Preşedinte-Director General al Casei de Asigurări de Sănătate Mureş, manager al sistemului la nivel local, conform contractului de management nr. x din 22.05.2017; - (5) obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor aferente acestei funcţii pentru perioada 19.05.2020 până la data repunerii efective în funcţie, prin raportare la ultimul venit acordat în baza contractului de management; - (6) obligarea pârâtei la plata dobânzilor legale aferente drepturilor indicate la pct. 5 calculate începând cu data scadenţei fiecăreia dintre ele până la momentul plăţii lor efective; - (7) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 84 pronunţată la 24 noiembrie 2020, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta CASA NAŢIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, anulat Ordinul nr. 541/14.5.2020 şi Ordinul nr. 571/19.5.2020 emise de Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, a obligat pârâta la repunerea în funcţie a reclamantei conform contractului de management nr. x/22.5.2017 şi la plata drepturilor aferente funcţiei pentru perioada 19.5.2020 până la data repunerii în funcţie, cu dobânzi legale până la momentul plăţii efective şi a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 5.800,42 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală.

După expunerea situaţiei de fapt, recurenta - pârâtă arată următoarele:

- reţinerile instanţei de fond cu privire la anularea Ordinelor preşedintelui CNAS nr. 541/14.05.2020 şi nr. 571/19.05.2020 ca urmare a constatării neconstituţionalităţii de către Curtea Constituţională prin Decizia nr. 229/2020 a O.U.G. nr. 25/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, precum şi a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, sunt eronate, întrucât art. 147 alin. (4] din Constituţia României, republicată stabileşte că deciziile instnaţei constituţionale au putere numai pentru viitor;

Face precizarea că repunerea în funcţie a reclamantei nu poate fi dispusă din două considerente. Primul este că, potrivit prevederilor legale în vigoare, nu mai există funcţia de Preşedinte - Director General al caselor de asigurări de sănătate, ci funcţia de Director General. Cel de-al doilea considerent, este că, în prezent, prin prevederile O.U.G. nr. 145/2020, H.G. nr. 786/24.09.2020 şi Ordinului preşedintelui CNAS nr. 973/2020 au fost stabilite standarde de performanţă şi indicatori de referinţă asociaţi prin raportare la situaţia epidemiologică existentă la nivel naţional, iar indicatorii de performanţă prevăzuţi în contractul de management nr. x/22.05.2017 nu se mai regăsesc în legislaţia în vigoare.

- consideră eronată soluţia instanţei de fond şi în ceea ce priveşte obligarea CNAS la plata către reclamantă a drepturilor salariale aferente funcţiei de Preşedinte - Director - General al Casei de Asigurări de Sănătate Mureş, de la data încetării contractului de management, pentru perioada 19.05.2020 până la data repunerii în funcţie, cu dobânzi legale până la momentul plăţii efective, întrucât, doamna A. şi-a reluat funcţia publică de conducere de director relaţii contractuale, funcţie pe care o deţinea în cadrul CAS Mureş, primind drepturile salariale corespunzătoare aferentă funcţiei de conducere respective.

Astfel, intimata - reclamantă, pentru perioada în discuţie, ar fi pe de o parte remunerată pentru funcţia de conducere de Director - relaţii contractuale, iar pe de altă parte, ar fi remunerată şi pentru funcţia de Preşedinte - Director General al CAS Mureş, cumul ce nu poate fi primit conform legii.

Totodată, interpretând raţional dispoziţiile art. 2032 alin. (1) C. civ., soluţia care se impune este în sensul că prevederile sale se aplică doar în ipoteza în care mandantul revocă mandatul "nejustificat' sau "intempestiv", nu şi atunci când revocarea este făcută în mod justificat şi neintempestiv, cum s-a întâmplat în cazul de faţă.

4. Apărări formulate în cauză

Intimata-reclamantă a depus concluzii scrise în cuprinsul cărora a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, ce se circumscriu dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei-reclamante, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat, pentru considerentele şi în limitele ce vor fi expuse în continuare.

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost investită cu verificarea legalităţii Ordinelor nr. 541 din 14.05.2020 şi nr. 571/19.05.2020 emise de Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.

Prima instanţă a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. reţinând că, o decizie de admitere pronunţată de instanţa de contencios constituţional produce efecte numai pentru viitor, deoarece nu îşi întinde efectele în mod nemijlocit şi asupra situaţiilor juridice litigioase, decizia fiind numai un instrument, un motiv legal pentru schimbarea situaţiilor în discuţie - acţiunea fundamentată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004 este cea care în mod direct produce efecte pentru trecut, şi nu decizia de admitere a Curţii Constituţionale.

Instanţa de control judiciar reţine că sunt nefondate susţinerile instituţiei pârâte în ceea ce priveşte imposibilitatea repunerii în funcţie, întrucât aceasta este o problemă de executare a sentinţei atacate, iar nu de legalitate a acesteia.

Trebuie precizat că, la momentul în care judecătorul fondului a dispus repunerea în funcţie, a legat dispoziţia de contractul de management, context în care măsura repunerii în funcţie nu poate fi aplicată dincolo de limitele temporale ale acestuia.

În ceea ce priveşte susţinerile din recurs referitoare la legalitatea actelor atacate, instanţa de recurs are în vedere că soluţia de admitere a acţiunii a fost întemeiată exclusiv pe dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, or criticile recurentei nu vizează această argumentaţie.

Curtea de Apel nu a motivat însă soluţia dată capătului de cerere referitor la plata drepturilor cuvenite, indicând ca temei de drept prevederile art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 554/2005 fără a observa că dispoziţiile indicate reglementează exclusiv dreptul la despăgubiri şi nu, cuantumul acestora.

Înalta Curte reţine că judecătorul are obligaţia de a se pronunţa asupra a tot ceea ce s-a cerut, în limitele investirii, potrivit art. 22 alin. (6) C. proc. civ., iar potrivit art. 237 alin. (2) pct. 3 din acelaşi act normativ, instanţa trebuie să examineze fiecare pretenţie şi apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare şi a explicaţiilor părţilor, dacă este cazul. În raport de pretenţiile expuse prin cererea de chemare în judecată, Înalta Curte constată că, deşi instanţa de fond a pronunţat o soluţie asupra obiectului cererii de chemare în judecată, considerentele expuse în cuprinsul sentinţei recurate nu dovedesc o examinare efectivă a tuturor argumentelor şi motivelor expuse de părţi, nefiind întrunite cerinţele asigurării unui proces echitabil şi nefiind respectate rigorile art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţia României.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinţei atacate, în limitele arătate prin prezenta hotărâre şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, apreciind a fi necesar a asigura părţilor dreptul la soluţionarea cauzei cu respectarea dublului grad de jusrisdicţie.

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte, având în vedere soluţia pronunţată în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată şi pretenţiile concrete deduse judecăţii, ţinând cont de specificul contenciosului administrativ în limitele căruia se desfăşoară raporturile litigioase de faţă, constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, prin admiterea în tot a acţiunii, fără a motiva soluţia dată capătului de cerere referitor la plata drepturilor cuvenite, având în vedere că art. 9 alin. (4) şi (5) reglementează exclusiv dreptul al despăgubiri şi nu cuantumul acestora .

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei nr. 84 din 24 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, va casa în parte sentinţa atacată şi va trimite spre rejudecare aceleiaşi instanţe capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor aferente funcţiei pentru perioada 19.05.2020 până la data repunerii efective în funcţie, prin raportare la ultimul venit acordat în baza contractului de management şi la plata dobânzilor legale aferente drepturilor indicate la pct. 5 calculate începând cu data scadenţei fiecăreia dintre ele până la momentul plăţii lor efective, menţinţând celelalte dispoziţii ale sentinţei.

În rejudecare, instanţa de fond va analiza a soluţiona motivat capătul de cerere referitor la plata drepturilor cuvenite, cu luarea în considerare a celor mai sus statuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinţei nr. 84 din 24 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa atacată şi trimite spre rejudecare aceleiaşi instanţe capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor aferente funcţiei pentru perioada 19.05.2020 până la data repunerii efective în funcţie, prin raportare la ultimul venit acordat în baza contractului de management şi la plata dobânzilor legale aferente drepturilor indicate la pct. 5 calculate începând cu data scadenţei fiecăreia dintre ele până la momentul plăţii lor efective.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei .

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 7 decembrie 2022.