Recovery of EU-funded project costs: scope of cassation review and inadmissibility of new procedural claims

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub dosar nr. x/2017 reclamanta Universitatea "1 decembrie 1918" Alba Iulia a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună:

(i) anularea deciziei nr. 4321/03.08.2017 emisă de către Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale prin care s-a dispus respingerea contestaţiei formulate de către reclamantă împotriva Procesului Verbal de Constatare a Neregulilor şi de Stabilire a Creanţelor Bugetare nr. 6729/12.09.2016 privind proiectul "RAEL-Reţea Academică de E-Learning" cod SMIS 4416 şi, pe cale de consecinţă:

(ii) anularea titlului de creanţă reprezentat de Procesul Verbal de Constatare a Neregulilor şi de Stabilire a Creanţelor Bugetare nr. 6729/12.09.2016 privind proiectul "RAEL-Reţea Academică de E-Learning" cod SMIS 4416, prin care s-a stabilit că reclamanta datorează un debit în valoare de 6.262.515 RON;

(iii) înlăturarea obligaţiei de plată a sumei de 6.252.515 RON stabilită în sarcina reclamantei prin Procesul Verbal de Constatare a Neregulilor şi de Stabilire a Creanţelor Bugetare nr. 6729/12.09.2016 privind proiectul "RAEL-Reţea Academică de E-Learning";

(iv) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, conform dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 35 din 12 martie 2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal:

(i) a admis acţiunea formulată de reclamanta Universitatea "1 decembrie 1918" din Alba Iulia, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale - Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale (în continuare MCSI - OIPSI);

(ii) a anulat Decizia nr. 4321/03.08.2017 emisă de Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale prin care s-a dispus respingerea contestaţiei formulate de către reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/12.09.2016;

(iii) a anulat procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/12.09.2016 privind proiectul "RAEL-Reţea Academică de E-Learning" cod SMIS 4416 şi a exonerat reclamanta de plata debitului în valoare de 6.262.515 RON (sumă corectată de pârât prin Erata înregistrat sub nr. x/7.12.2016 la suma de 4.706.491,33 RON);

(iv) a obligat pârâtul la plata sumei de 15.245 RON cu titlul de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei curţii de apel a formulat recurs pârâta Autoritatea pentru Digitalizarea României, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând, în principal, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare pe fond, respingerea acţiunii.

Raportat la incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă invocă omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra cererii de introducere în cauză în calitate de pârât a Ministerului Fondurilor Europene, formulată prin întâmpinare, cerere motivată de faptul că o parte din corecţiile financiare au fost aplicate de către acest minister.

Pe cale de consecinţă, invocă nerespectarea prevederilor art. 425 C. proc. civ., întrucât instanţa nu a procedat la o analiză efectivă a susţinerilor şi apărărilor referitoare la introducere în cauză a Ministerului Dezvoltării Regionale. Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, în calitate de succesor legal al Ministerului Fondurilor Europene, respectiv a fostului Minister al Economiei, ceea ce se poate observa prin parcurgerea considerentelor hotărârii, care, în fapt reprezintă o reproducere a apărărilor formulate de intimata reclamantă.

Totodată, sentinţa nu cuprinde motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia asupra fondului cauzei, ceea ce determină imposibilitatea instanţei de recurs de a exercita controlul judiciar, astfel că soluţia care se impune este casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru a analiza argumentele şi susţinerile Ministerului Comunicaţiilor, prin succesorul său în drept Autoritatea pentru Digitalizarea României, vizând introducerea în cauză a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, în calitate de succesor legal al Ministerului Fondurilor Europene, respectiv a fostului Minister al Economiei, cât şi fondul cauzei.

Raportat la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond a analizat aspectele ce ţin de modulul e-learning şi modulul arhivare doar prin prisma raportului de expertiză administrat în cauză, fără să ia în calcul actele avute în vedere de echipa de control şi care au făcut obiectul suspiciunii de neregulă, acte ce nu se regăsesc în raportul de expertiză.

Nu a fost analizat contractul de servicii nr. x/18.04.2011 încheiat cu A. S.R.L., care prevede la cap. 4 - obiectul contractului că:"4.1 Prestatorul se obligă să presteze servicii de auditare financiară, inclus auditarea reţelei aplicaţiei informatice, pentru proiectul RAEL - Reţea Academică de e Learning - COD SM/S 4416 - Contract nr. x/323 din 31.08.2009".

La pag. 14 din sentinţă, parag. 5, instanţa menţionează doar raportul de audit de fallow-up nr. 177/05.07.2016 întocmit de către S.C. A. S.R.L., fără să analizeze contractul de prestări servicii nr. x/18.04.2011.

Or, actul în baza căruia s-a redactat raportul de audit este contractul de servicii încheiat de părţi, neanalizat de instanţa de fond, dovadă fiind faptul că nu se regăseşte nicio menţiune despre acest contract în cuprinsul sentinţei nr. 35/2020. Toate actele se regasesc la dosarul cauzei iar instanţa, la fila x din sentinţă, descrie poziţia reclamantului indicând aceste înscrisuri. Cu toate acestea nu le analizează şi nu indică motivele pentru care aceste probe au fost înlăturate sau nu au fost relevante pentru instanţă.

În raportul de audit tehnic nr. 89/14.06.2011 furnizat de S.C. A. S.R.L. Deva, conform contractului nr. x/01.02.2011 privind auditarea tehnică a proiectului şi actului adiţional nr. x/20.04.2011, prin adresa de înaintare nr. x/17.08.2015, echipa tehnică de monitorizare identifică faptul că Beneficiarul nu a rezolvat problemele identificate în Raportul tehnic la capitolul Concluzii (...). Faţă de acest aspect, echipa de verificare confirmă că la data vizitei din 07.08. 2015, constatările auditorului din 14.06.2015 sunt menţinute.

II. Procedura derulată în recurs

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând, în esenţă, că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu este incident în cauză, sentinţa fiind motivată în acord cu dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. Totodată, apreciază că nu poate fi primită nici susţinerea potrivit căreia ar fi trebuit citat Ministerul Fondurilor Europene în calitate de parte, întrucât toate actele contestate au fost emise exclusiv de Ministerul Comunicaţiilor.

În combaterea cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arată că autoritatea pârâtă a reluat argumentele menţionate în contestaţie şi nu a indicat normele de drept material pretins a fi încălcate de instanţă.

III. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma motivelor de casare invocate, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

În fapt, între Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale, în calitate de Organism Intermediar, şi Universitatea "1 decembrie 1918" din Alba Iulia, în calitate de beneficiar, s-a încheiat Contractul de finanţare nr. x/31.08.2009 având ca obiect implementarea Proiectului intitulat "RAEL - Reţea Academica De E-Learning" - cod SMIS 4416.

Prin suspiciunea de neregulă OIPSI nr. x/22.12.2015, s-au constatat următoarele deficienţe:

- beneficiarul nu a rezolvat problemele identificate în raportul tehnic la capitolul Concluzii, paragraful 5,2, respectiv proceduri de mentenanţă şi administrare a soluţiei, inclusiv la gestionarea locaţiei serverelor, proceduri de restaurare în caz de dezastru;

- cu privire la prezentarea şi exemplificarea modului de utilizare a platformei cu toate funcţionalităţile implementate, pentru ambele module (e-learning şi arhivare), beneficiarul nu demonstrează utilizarea platformei RAEL pe perioada de sustenabilitatea proiectului pentru activitatea de e-learning. Totodată, utilizarea platformei RAEL pentru arhivarea documentelor nu este prevăzută în procedura privind arhivarea documentelor din Universitate iar cursurile încărcate pe platformă nu au procedură de arhivare pe platformă. Numărul documentelor (dosare) arhivate pe perioada de sustenabilitate a proiectului (4 ani) este foarte mic (29).

În urma controlului documentar, echipa de control MCSI -OIPSI a constatat faptul că a fost comunicat raportul de audit de follow-up, pentru raportul de audit tehnic însă cu privire la celălalt aspect s-a conchis că "Beneficiarul nu demonstrează utilizarea platformei RAEL pe perioada de sustenabilitate a proiectului pentru activitatea de e-Learning".

În concluzie, s-a reţinut, raportat la situaţia de fapt coroborată cu prevederile contractuale invocate, respectiv articolele 7, 9 şi 13 din Contractul de finanţare nr. x/31.08.2009, că la finalizarea perioadei de durabilitate, platforma RAEL- Reţea Academică de E-learning nu este utilizată conform clauzelor/obiectivelor asumate, motiv pentru care proiectul nu şi-a atins obiectivul, ceea ce atrage rezilierea contractului de finanţare.

Totodată, s-a reţinut că această propunere de reziliere "face ca celelalte fapte/acte prezentate în suspiciunea de neregulă să rămână fără obiect şi în consecinţă nu se mai impune sancţionarea lor"

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare MCSI -OIPSI nr. 6729/12.09.2016 s-a propus rezilierea Contractului de finanţare nr. x/31.08.2009 cu recuperarea sumelor rambursate până în prezent şi s-a stabilit că valoarea creanţei bugetare rezultate din nereguli este 6.262.515,00 RON, din care asistenţă financiară nerambursabilă(grant) - 5.031.810,00 RON; contribuţie UE - 4.106.963,33 RON - 81, 62%; contribuţie bugetul naţional - 924.846,68 RON - 18, 38%; TVA: 1.230.705,00 RON.

Prin Decizia nr. 4321/03.08.2017, Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale a respins contestaţia împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare MCSI -OIPSI nr. 6729/12.09.2016.

Intimata-reclamantă Universitatea "1 decembrie 1918" Alba Iulia a supus controlului instanţei de contencios administrativ şi fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, verificarea legalităţii deciziei nr. 4321/03.08.2017 şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare MCSI -OIPSI nr. 6729/12.09.2016.

Soluţia primei instanţe de admitere a acţiunii şi anulare a actelor administrative contestate reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente cauzei în raport de starea de fapt reţinută, sentinţa analizând punctual, cu argumente de fapt şi de drept, neregulile imputate, fiind însuşită şi de instanţa de control judiciar.

Răspunzând punctual criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reţine următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

O primă critică subsumată acestui motiv de casare vizează omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra cererii de introducere în cauză în calitate de pârât a Ministerului Fondurilor Europene.

Critica nu poate fi primită întrucât nu se circumscrie ipotezelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., partea având la îndemână procedura reglementată de art. 444 C. proc. civ.

Prin urmare, chiar dacă s-ar constata o eventuală nepronunţare asupra unei cereri incidentale, cum este cazul în speţă, soluţia de casare cu trimitere solicitată de recurenta-pârâtă nu este legalmente posibilă, întrucât nu există un drept de opţiune între calea de atac a recursului şi procedura completării hotărârii prevăzută de respectivul text, în conformitate cu dispoziţiile art. 445 C. proc. civ.

Pe de altă parte, calitatea de emitent a Deciziei nr. 4321/03.08.2017 de soluţionare a contestaţiei şi a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/12.09.2016, contestate în cauză, justifică calitatea procesuală pasivă a pârâtului Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională- Organism Intermediar pentru societatea informaţională, neexistând nicio corecţie financiară stabilită de către Ministerul Fondurilor Europene în cuprinsul actelor contestate, care să impună introducerea în cauză în calitate de pârât a acestui minister, cum greşit susţine recurenta.

De asemenea, contrar susţinerilor recurentei-pârâte, hotărârea atacată este motivată cu respectarea exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Judecătorul fondului a indicat situaţia de fapt reţinută pe baza probelor administrate, precum şi motivele pe care s-a întemeiat soluţia, raţionamentul urmat fiind expus logic şi clar.

În lumina jurisprudenţei comunitare, examinarea efectivă a tuturor motivelor şi apărărilor invocate de părţi, ca garanţie a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 § 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, nu implică obligaţia instanţei de a da un răspuns detaliat fiecărui argument, întinderea obligaţiei fiind variabilă, în funcţie de natura hotărârii şi de circumstanţele fiecărei cauze, cu luarea în considerare a pertinenţei, clarităţii, relevanţei în economia litigiului şi fundamentării respectivelor motive şi apărări (e.g. cauzele Ruiz Torija c Spaniei, Buzescu c României).

Faptul că judecătorul fondului a preluat unele argumente susţinute de intimata-reclamantă şi a avut în vedere concluziile raportului de expertiză tehnică administrat în cauză, necontestat de către părţi, nu este de natură să conducă la casarea hotărârii recurate, atâta timp cât prima instanţă a construit propriul silogism logico juridic ce poate fi cenzurat de instanţa de control judiciar, fiind clare raţiunile avute în vedere de instanţă pentru anularea actelor contestate.

În concluzie, nu este incident în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Cât priveşte criticile grefate pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu dezvoltă argumente de natură a reliefa încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material incidente în cauză ci formulează critici exclusiv la adresa temeiniciei hotărârii, ce nu pot fi primite în calea de atac a recursului.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede la art. 483 alin. (3) C. proc. civ., fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greşeli de apreciere a situaţiei de fapt deduse judecăţii ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanţa de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Or, în speţă, recurenta-pârâtă contestă analiza realizată de instanţa de fond cu privire la materialul probator administrat în cauză, iar în susţinerea acestei critici a reluat argumentele reţinute în actele administrative contestate, expuse şi în întâmpinarea depusă în dosarul instanţei de fond, fără să aducă, în calea de atac a recursului, nicio critică care să susţină ipoteza interpretării sau aplicării greşite a dispoziţiilor legale incidente de către prima instanţă, de natură să atragă nelegalitatea soluţiei de anulare a actelor administrative contestate.

Aşa fiind, instanţa de recurs nu este îndreptăţită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greşite de către instanţa de fond a unor dispoziţii legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forţa probantă a unor asemenea mijloace administrate, aspecte care nu au fost invocate de recurenta-pârâtă ca atare.

Prin urmare, nefiind identificate motive de casare a sentinţei, prin prisma prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâta Autoritatea pentru Digitalizarea României, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Autoritatea pentru Digitalizarea României împotriva sentinţei nr. 35 din 12 martie 2020 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 decembrie 2022.