Appeal dismissed: Operator held liable for procedural violations in erroneous electricity metering registration and client notification requirements
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the appellant’s appeal as unfounded, thereby upholding the lower court’s judgment that rejected the action and leaving the contested regulatory decision in force. The dispute concerned an administrative challenge by an energy distribution operator against a sanctioning decision issued by the National Energy Regulatory Authority (ANRE), which found that the operator violated specific procedural requirements regarding the documentation and client notification processes required during the verification of an erroneous electricity metering registration and the determination of energy consumption. The Court ruled that the operator failed to correctly interpret and apply the mandatory procedures, specifically noting that the annexed models for documentation were integral and binding parts of the applicable Procedure, the obligation to notify the client extended to all procedural steps without distinction, and the calculation sheet and other required documents had to be prepared at the initial date of the field verification, not later, as the initial finding constituted a meter defect rather than a proven instance of theft. The decision was based on the correct application of Articles 4, 29, 33, and 34 of the Procedure for determining electricity consumption in cases of erroneous registration, approved by ANRE Order No. 121/2015, and the dismissal of the appeal relied on Article 488(1)(6) and (8) and Article 496 of the Code of Civil Procedure, in conjunction with Article 20 of Law No. 554/2004.
Legislator headnote
AI generatedart. 489 alin. (2) C. proc. civ, art. 248 alin. (1) din C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ, art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 20 din Legea nr. 554/2004; Appeal dismissed: Operator held liable for procedural violations in erroneous electricity metering registration and client notification requirements: The dispute concerned an administrative challenge by an energy distribution operator against a sanctioning decision issued by the National Energy Regulatory Authority (ANRE), which found that the operator violated specific procedural requirements regarding the documentation and client notification processes required during the verification of an erroneous electricity metering registration and the determination of energy consumption. The Court ruled that the operator failed to correctly interpret and apply the mandatory procedures, specifically noting that the annexed models for documentation were integral and binding parts of the applicable Procedure, the obligation to notify the client extended to all procedural steps without distinction, and the calculation sheet and other required documents had to be prepared at the initial date of the field verification, not later, as the initial finding constituted a meter defect rather than a proven instance of theft. The decision was based on the correct application of Articles 4, 29, 33, and 34 of the Procedure for determining electricity consumption in cases of erroneous registration, approved by ANRE Order No. 121/2015, and the dismissal of the appeal relied on Article 488(1)(6) and (8) and Article 496 of the Code of Civil Procedure, in conjunction with Article 20 of Law No. 554/2004.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for the dismissal of the appeal in administrative and fiscal litigation.
Procedural rule applied in the dispositive to reject the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2020, reclamanta A. S.A. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea parţială a Deciziei ANRE nr. 1412/10.08.2020, respectiv a dispoziţiilor art. 1 din decizia contestată.
2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 110 din 4 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei, ca neîntemeiată.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva sentinţei curţii de apel a formulat recurs reclamanta A. S.A, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În esenţă, recurenta - reclamantă a susţinut că instanţa a tratat separat fiecare dintre cele 4 presupuse încălcări reţinute la art. 1 din Decizia contestată, însă a înlăturat criticile aduse cu privire la fiecare dintre acestea, hotărârea recurată sprijinindu-se, pe de o parte, pe motive contradictorii, iar pe de altă parte, pe o interpretare greşită a textelor de lege aplicabile în cauză;
Sub aspectul considerentelor contradictorii, recurenta susţine că instanţa de fond analizează încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (3) lit. a) din Procedură, însă reţine că de fapt ar fi fost încalcate dispoziţiile art. 33 referitoare la neinformarea clientului, inclusiv în cazul nerespectării art. 4 alin. (3) lit. c) din Procedură.
Susţine că hotărârea a fost dată cu greşita interpretare a prevederilor art. 4 alin. (3) lit. a), b), c) şi alin. (4), art. 29 şi art. 34 din Procedura privind determinarea consumului de energie electrică în caz de înregistrare eronată şi în sistem pauşal, aprobată prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 121/2015, în principal pentru motivele invocate în cererea de chemare în judecată, reiterate sub forma criticilor în recurs.
II. Procedura derulată în recurs
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă a invocat pe cale de excepţie nulitatea recursului pentru nemotivare, solicitând aplicarea sancţiunii prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. pe fond, a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală, apreciind că a fost motivată în acord cu dispoziţiile legale incidente în materie, instanţa reţinând în mod corect că decizia contestată este legală, raportat la constatarea autorităţii potrivit căreia operatorul a încălcat anumite prevederi din procedură.
Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare prin care a combătut atât excepţia nulităţii recursului cât şi apărările pe fond invocate de intimata-pârâtă.
Excepţia nulităţii recursului a fost examinată cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., şi respinsă în şedinţa publică din 07.12.2022.
III. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs
Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma motivelor de casare invocate, a apărărilor din întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.
Reclamanta A. S.A. a solicitat anularea parţială a Deciziei ANRE nr. 1412/10.08.2020, şi anume, a dispoziţiilor art. 1 din decizia contestată.
La art. 1 din Decizia ANRE nr. 1412/10.08.2020 s-a stabilit că reclamanta A. S.A. a încălcat următoarele prevederi cu ocazia constatării înregistrării eronate a grupului de măsurare a energiei electrice din data de 04.07.2019:
- art. 4 alin. (3) lit. a) din Procedura privind determinarea consumului de energie electrică în caz de înregistrare eronată şi în sistem pauşal (Procedură), aprobată prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 121/2015, privind modul de întocmire a notei de constatare a situaţiei, care nu respectă modelul din anexa nr. 1 din Procedură, clientul final nefiind informat despre verificarea ce urma a fi efectuată în data de 04.07.2019;
- art. 4 alin. (3) lit. b) din Procedură, privind modul de întocmire a fişei de calcul al consumului de energie electrică, care trebuia să cuprindă modalitatea de determinare a consumului de energie electrică stabilită de comun acord cu clientul, urmare a constatării înregistrării eronate a grupului de măsurare din data de 04.07.2019, care nu a fost întocmită cu această ocazie, ci în data de 18.09.2019, în urma expertizării tehnice a contorului electric realizată în data de 11.09.2019;
- art. 4 alin. (3) lit. c) din Procedură, privind modul de întocmire a procesului-verbal, care nu respectă modelul din anexa nr. x din Procedură, clientul final nefiind informat despre verificarea ce urma a fi efectuată în data de 04.07.2019;
- art. 4 alin. (4), art. 29 şi art. 34 din Procedură, privind termenul legal de transmitere a notei de constatare, a fişei de calcul şi a procesului-verbal către furnizorul de energie electrică, cu care exista încheiat contractul de furnizare a energiei electrice la momentul constatării, în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data întocmirii şi semnării procesului-verbal.
Soluţionând cauza, curtea de apel a găsit neîntemeiate toate criticile de nelegalitate formulate, soluţie însuşită şi de instanţa de control judiciar întrucât a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, nefiind susceptibilă de casare prin prisma motivelor de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.
Reevaluând ansamblul probator administrat în cauză pentru a răspunde criticilor formulate, Înalta Curte reţine următoarele:
Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează hotărâri care nu cuprind motivele pe care se sprijină, care cuprind motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
În speţă, nu este îndeplinită niciuna dintre aceste ipoteze, sentinţa atacată fiind motivată cu respectarea exigenţelor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.
Judecătorul fondului a indicat situaţia de fapt pe baza probelor administrate, precum şi motivele pe care şi-a întemeiat soluţia, raţionamentul urmat fiind expus clar şi logic.
În lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, examinarea efectivă a tuturor motivelor şi apărărilor invocate de părţi, ca o garanţie a dreptului la un proces echitabil, nu implică obligaţia instanţei de a da un răspuns detaliat fiecărui argument, întinderea obligaţiei fiind variabilă, în funcţie de natura hotărâri şi de circumstanţele fiecărei cauze, cu luarea în considerare a pertinenţei, clarităţii, relevanţei în economia litigiului şi fundamentării respectivelor motive.
În speţă, în vederea clarificării aspectelor în dispută, judecătorul fondului a arătat care sunt argumentele sale pentru fiecare dintre prevederile încălcate din Procedura privind determinarea consumului de energie electrică în caz de înregistrare eronată şi în sistem pauşal, aprobată prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 121/2015, fundamentând astfel soluţia de menţinere a Decizia ANRE nr. 1412/10.08.2020 în ceea ce priveşte art. 1, ca fiind legală.
Sub aspectul considerentelor contradictorii, Înalta Curte subliniază că există contradicţie între considerente, în sensul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., atunci când din unele considerente rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că este întemeiată.
Or, în cauză, critica recurentei-reclamante nu susţine ipoteza unei motivări contradictorii ci greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 33 din Procedură, referitoare la neinformarea clientului, în analiza efectuată de instanţă a încălcării dispoziţiilor art. 4 alin. (3) lit. a) şi lit. c) din Procedură, critică care se circumscrie prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi analizată din perspectiva acestui motiv de casare.
Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile de nelegalitate au vizat aplicarea sau interpretarea greşită a dispoziţiilor legale incidente fiecărei categorii de încălcări reţinute de autoritatea intimată.
Referitor la încălcarea art. 4 alin. (3) lit. a) din Procedură, în mod greşit consideră recurenta că nu avea obligaţia de a întocmi nota de constatare a situaţiei, conform modelului din anexa nr. 1, în condiţiile în care anexa respectivă face parte integrantă din Procedura aprobată prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 121/2015, fiind obligatoriu de respectat în toate elementele sale.
În privinţa aspectelor legate de neinformarea clientului, menţionate la art. 1 din Decizia ANRE nr. 1412/10.08.2020, contrar susţinerilor recurentei, în mod corect judecătorul fondului s-a raportat la art. 33 din Procedură care prevede expres că operatorul de reţea aplică prevederile Procedurii "cu informarea clientului final de energie electrică sau a furnizorului de energie electrică, care, în situaţia în care este parte a contractului de reţea, informează clientul final.", în condiţiile în care textul de lege nu face nicio distincţie cu privire la sfera de prevederi care implică obligativitatea informării.
Prin urmare, menţiunea de la art. 1 din Decizia ANRE nr. 1412/10.08.2020 care priveşte neinformarea clientului final s-a realizat în acord cu această reglementare de la art. 33, care se referă la obligaţia de informare pentru aplicarea prevederilor Procedurii.
Referitor la nerespectarea art. 4 alin. (3) lit. b) din Procedură, susţinerile recurentei în sensul că fişa de calcul a consumului de energie electrică, care trebuie să cuprindă şi modalitatea de determinare a consumului de energie electrică stabilită de comun acord cu clientul, poate fi întocmită ulterior constatării înregistrării eronate a grupului de măsurare din data de 04.07.2019, sunt nefondate.
Contrar celor susţinute de recurentă, instanţa de fond a reţinut corect că avea obligaţia de a întocmi fişa de calcul a consumului de energie electrică la momentul constatării din data de 04.07.2019, aceasta fiind data la care recurenta a procedat la verificarea grupului de măsurare de la locul de consum situat în strada x nr. 120B, localitatea Snagov, judeţul Ilfov, identificat prin POD x, şi a constatat că energia electrică consumată nu este înregistrată în totalitate de contorul electric. Cu ocazia constatării din data de 04.07.2019, recurenta a întocmit nota de constatare x/04.07.2019, procesul-verbal nr. x/04.07.2019 şi bonul de mişcare nr. x/04.07.2019, în care s-a consemnat că în urma verificării cu sarcină externă şi pe faza "R" nu înregistrează cantitatea de energie electrică consumată.
Or, faţă de aceste constatări din data de 04.07.2020 şi ţinând seama că în documentele întocmite de recurentă cu ocazia constatării din 04.07.2019 nu există precizări privind o eventuală suspiciune de sustragere de energie electrică, autoritatea intimată a considerat în mod legal că fişa de calcul a consumului de energie electrică trebuia întocmită cu ocazia constatărilor din data de 04.07.2019.
Suspiciunea de furt de energie electrică a apărut la o dată ulterioară, respectiv la momentul expertizării contorului (expertiza tehnică a contorului a fost realizată la data de 11.09.2019), motiv pentru care nu se justifică omisiunea întocmirii fişei de calcul a consumului de energie electrică cu ocazia constatării din data de 04.07.2019.
Nici criticile care privesc nerespectarea art. 4 alin. (3) lit. c) din Procedură, vizând lipsa obligaţiei de a întocmi procesul-verbal, conform modelului din anexa nr. x din Procedură nu pot fi primite, câtă vreme anexa nr. 2 face parte integrantă din Procedura aprobată prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 121/2015, motiv pentru care este obligatoriu de respectat în toate elementele sale, astfel cum sunt prevăzute de Procedură.
Referitor la aspectele privind neinformarea clientului, menţionate la art. 1 din Decizia ANRE nr. 1412/10.08.2020 inclusiv în cazul nerespectării art. 4 alin. (3) lit. c) din Procedură, se impune precizarea că la art. 33 din Procedură nu se face nicio distincţie cu privire la sfera de prevederi care implică obligativitatea informării, sens în care se poate considera că este vorba de toate prevederile din Procedură care urmează a fi aplicate într-o anumită situaţie.
Pe cale de consecinţă, menţiunea referitoare la neinformarea clientului final s-a realizat în acord cu această reglementare de la art. 33, care se referă la obligaţia de informare pentru aplicarea prevederilor Procedurii, indiferent care ar fi obiectul acestor prevederi.
Şi în ceea ce priveşte nerespectarea art. 4 alin. (4), art. 29 şi art. 34 din Procedură, sub aspectul îndeplinirii obligaţiilor de a transmite în termenul legal către furnizorul de energie electrică, cu care exista încheiat contractul de furnizare a energiei electrice la momentul constatării, nota de constatare, fişa de calcul şi procesul-verbal, argumentaţia instanţei de fond este la adăpost de orice critică.
Contrar susţinerilor recurentei, în cauză s-a dovedit că documentele prevăzute la art. 4 alin. (3) din Procedură trebuiau întocmite la momentul efectuării constatării din data de 04.07.2019, deoarece aceasta este data la care s-a efectuat verificarea în teren a contorului şi s-a constatat că nu se înregistrează în totalitate consumul de energie electrică.
Constatarea din data de 04.07.2019 a neînregistrării întregului consum de energie electrică nu putea să conducă în mod automat la suspiciunea săvârşirii unor infracţiuni în legătură cu această neînregistrare. După cum s-a dovedit în cauză, suspiciunea de furt de energie electrică a apărut la o dată ulterioară, respectiv după expertizarea contorului la data de 11.09.2019.
Prin urmare, la momentul constatării din data de 04.07.2019, operatorul de distribuţie nu se putea raporta decât la o defecţiune a contorului, iar nu la săvârşirea de infracţiuni, motiv pentru care trebuia să procedeze la data respectivă la întocmirea documentelor prevăzute la art. 4 alin. (3) din Procedură, fiind aplicabile dispoziţiile art. 80 alin. (2) din Regulamentul de furnizare a energiei electrice la clienţii finali, aprobat prin Ordinul preşedintelui ANRE nr. 64/2014, iar nu art. 80 alin. (3).
Aşa fiind, în mod corect a reţinut instanţa de fond că nerespectarea dispoziţiilor art. 4 alin. (4) şi art. 29 din Procedură, iar în privinţa art. 34 din Procedură, aceasta nu a prezentat dovezi din care să rezulte că a procedat la informarea clientului final cu privire la verificarea efectuată la locul de consum în data de 04.07.2019, în condiţiile prevăzute de această normă.
Faţă de toate împrejurările de fapt şi de drept expuse, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale la situaţia de fapt ce rezultă din probatoriul administrat, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.
III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, nefiind identificate motive care să atragă reformarea sentinţei, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinţei nr. 110 din 4 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 decembrie 2022.