Building tax assessment validity barred by res judicata effect of prior final decision on valuation methodology

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. x/2016, din data de 06.05.2016, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Comuna Floreşti, prin Primar, a solicitat:

(i) anularea Deciziei nr. 15705/16.11.2015 emisă de Comuna Floreşti cu privire la soluţionarea contestaţiei promovate de reclamantă;

(ii) anularea Deciziei de impunere nr. x/15.09.2015 şi a înştiinţării de plată nr. x/15.09.2015 emise de către Comuna Floreşti pentru suma totală de 1.166.570 RON;

(iii) anularea Deciziei de impunere nr. x/29.09.2015 şi a înştiinţării de plată nr. x/29.09.2015 emise de către Comuna Floreşti pentru suma totală de 1.166.570 RON;

(iii) obligarea Comunei Floreşti la restituirea către A. a sumei de 1.166.570 RON reprezentând diferenţa dintre suma de 4.716.562 RON impusă de Comuna Floreşti cu titlu de impozit pe clădiri aferent semestrului II al anului 2015 prin actele administrative contestate şi achitate de A. şi suma de 3.549.992 RON datorată în mod real de A. cu titlu de impozit pe clădiri aferent semestrului II al anului 2015, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 37 din 12 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:

(i) a admis cererea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Comuna Floreşti, prin primar;

(ii) a dispus anularea Deciziei nr. 15705/16.11.2015 de soluţionare a contestaţiei administrative, a Deciziei de impunere nr. x/15.09.2016, a înştiinţării de plată nr. x/2015, a Deciziei de impunere nr. x/29.09.2015 şi a înştiinţării de plată nr. x/2015, emise de pârâta Comuna Floreşti;

(iii) a obligat pârâta la restituirea către reclamantă a sumei de 1.166.570 RON cu titlu de diferenţă impozit pe clădiri aferent semestrului II al anului 2015;

(iv) a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 26.518,58 RON cu titlu de cheltuieli de judecată;

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei curţii de apel a formulat recurs pârâta Comuna Floreşti, prin primar, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivare, a arătat că instanţa de judecată nu putea să aibă în vedere spre soluţionarea prezentului dosar concluziile unei expertize contabile în ceea ce priveşte evaluarea unor imobile, singura expertiză care poate fi utilă cauzei fiind doar o expertiză evaluatorie care să determine, în concret, valoarea imobilelor supuse impozitării, urmată de o expertiză contabilă pentru calcularea corectă a impozitului datorat de către intimată.

Învederează că nu poate fi câştigată prezentei cauze expertiza contabilă realizată în cadrul dosarului nr. x/2014, de vreme ce nu s-a realizat anterior o expertiză evaluatorie pentru a stabili cu exactitate valoarea bunurilor imobile supuse impozitării.

Mai mult decât atât, raportul de reevaluare întocmit la 31.12.2013, chiar dacă a fost întocmit de un expert evaluator ANEVAR, astfel cum s-a reţinut în cadrul dosarului nr. x/2014, acesta echivalează cu o veritabilă expertiză extrajudiciară ce nu a fost încuviinţată de către instanţa de judecată, aspect care nu poate fi avut în vedere în soluţionarea prezentei pricini.

Referitor la fondul cauzei, recurenta precizează că raportul de reevaluare efectuat la data de 31.12.2013 de către intimata din prezenta cauză este nelegal întocmit pentru toate motivele care succed.

Cu titlu prealabil, precizează că raportul de reevaluare efectuat la data de 31.12.2013 echivalează cu o expertiză extrajudiciară, aspect care nu poate fi avut în vedere de către instanţa de judecată spre soluţionarea prezentei pricini.

Totodată, în cadrul raportului de evaluare efectuat în anul 2010, intimata a evaluat imobilele proprietatea sa la valoare de 77.116.267 RON.

Cu toate acestea, în anul 2013, intimata a evaluat imobilele proprietatea sa la suma de 35.689.876,37 RON, cu mai puţin de jumătate decât valoarea estimată cu 3 ani în urmă, în condiţiile în care intimata a investit în construcţii, modernizarea şi consolidarea imobilelor suma totală de 5.546.303,46 RON.

Pe de altă parte, raportul de reevaluare efectuat de intimată la data de 31.12.2013 cuprinde mai multe inadvertenţe.

Toate aceste inadvertenţe constatate în raportul de reevaluare efectuat de către intimată au condus la suspiciuni rezonabile în ceea ce priveşte corecta evaluare efectuată, astfel că se justifică ca raportul de evaluare să nu fie avut în vedere de către instanţa de judecată în pronunţarea unei hotărâri.

Aşadar, de vreme ce raportul de reevaluare întocmit arbitrar de către intimată a cuprins numeroase inadvertenţe, nu s-a putut lua în considerare concluziile acestuia, singura soluţie echitabilă fiind realizarea unei alte evaluări asupra imobilelor proprietatea intimatei.

II. Procedura derulată în recurs

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. S.A. a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, arătând că, deşi recurenta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în realitate în motivarea acestuia nu se regăseşte nicio critică privind încălcarea sau aplicare greşită a vreunei norme de drept material.

Pe fond, a solicitat respingerea recursului, arătând că, în baza art. 431 alin. (2) C. proc. civ., prima instanţă în mod corect a reţinut incidenţa puterii de lucru judecat a Deciziei nr. 2904/29.06.2020, prin care a fost anulat Raportului de analiză nr. x/06.05.2014, care a stat la baza emiterii actelor contestate în prezenta cauză.

Excepţia nulităţii recursului a fost examinată cu prioritate, conform art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., şi respinsă în şedinţa publică din 07.12.2022.

În faza procesuală a recursului, intimata-reclamană a depus, cu titlu de practică judiciară, decizia nr. 247/2022 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - SCAF într-un litigiu similar care vizează însă o perioadă diferită de cea în discuţie.

III. Soluţia instanţei de recurs

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor formulate a căror dezvoltare face posibilă încadrarea în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a apărărilor din întâmpinare şi dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare.

Intimata-reclamantă a supus controlului instanţei de contencios administrativ verificarea legalităţii Deciziei nr. 15705/16.11.2015 de soluţionare a contestaţiei administrative şi a Deciziilor de impunere nr. x/15.09.2016 şi nr. y/29.09.2015 emise de Comuna Floreşti, emise în baza raportului de analiză nr. 5208/06.05.2014, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantei impozit pe clădiri aferent semestrului II al anului 2015.

Înalta Curte are în vedere, în acord cu instanţa de fond, conform prevederilor art. 435 C. proc. civ., aspectele dezlegate cu putere de lucru judecat prin sentinţa nr. 3713/23.11.2016, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, prin care a fost admisă acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtele Primăria Comunei Floreşti prin primar şi Comuna Floreşti prin primar, în sensul că au fost anulate decizia nr. 8167/03.07.2014, raportul de analiză nr. 5208/06.05.2014 şi înştiinţarea de plată nr. x/15.05.2014 privind impozitul pe clădiri de 2.423.105 RON.

Deşi în dosarul nr. x/2014 este în discuţie legalitatea modalităţii de determinare a impozitului pe clădiri pentru anul 2014, în timp ce în prezentul dosar legalitatea modalităţii de determinare a impozitului pe clădiri pentru semestrului II al anului 2015, sunt incidente dezlegările date prin menţionata hotărâre judecătorească deoarece, în esenţă, aceeaşi problemă de drept este dedusă judecăţii în ambele cauze, şi anume, legalitatea soluţiei autorităţii pârâte de a înlătura ca nevalabil raportul de evaluare din anul 2013, valorificând în schimb raportul de evaluare din anul 2010, potrivit celor statuate în raportul de analiză nr. 5208/06.05.2014.

Sentinţa este definitivă prin decizia nr. 2904/29.06.2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2014, prin care a fost respins recursul formulat de pârâte, ca nefondat.

Aşadar, în cadrul dosarului nr. x/2014, instanţa a decis în mod definitiv faptul că este nelegală stabilirea obligaţiei de plată a impozitului pe clădiri în raport de reevaluarea efectuată în anul 2010, fiind însă corectă raportarea părţii reclamante la reevaluarea efectuată în anul 2013, reevaluare efectuată cu respectarea prevederilor pct. 122.1 din Reglementările contabile conform cu directivele europene, aprobate prin Ordinul nr. 3055/29.10.2009.

Prin cererea de recurs se constată că recurenta-pârâtă reiterează susţinerile cu privire la nelegalitatea reevaluării efectuate de intimata-reclamantă în anul 2013, solicitând casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea efectuării unui nou raport de evaluare.

Or, atâta timp cât acest aspect a fost soluţionat cu putere de lucru judecat prin Decizia nr. 2904/29.06.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din dosarul nr. x/2014, nu mai poate fi repus în discuţie între părţile litigante, conform art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit căruia oricare dintre părţi poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Recurentul-pârât ignoră efectele puterii de lucru judecat care se manifestă şi prin efectul pozitiv al celor hotărâte, atunci când scopul final urmărit printr-un demers judiciar se află în strânsă interdependenţă cu anumite elemente tranşate definitiv în litigiul anterior.

În aceste coordonate, Înalta Curte constată, în acord cu intimata-reclamantă, că soluţia din prezentul dosar nu se poate îndepărta de cele redate în precedent, pentru că se opune efectul pozitiv al lucrului judecat, ceea ce asigură nevoia de ordine şi stabilitate juridică, precum şi evitarea adoptării unor concluzii diferite la aceleaşi premise factuale.

În plus, CEDO a statuat printr-o bogată jurisprudenţă că dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 par. I din Convenţia Europeană trebuie interpretat prin prisma preeminenţei dreptului şi a principiului securităţii juridice, astfel încât constatările de fapt şi problemele de drept tranşate printr-o hotărâre judecătorească să nu fie contrazise prin alta (e.g. în cauza Amurăriţei c.României, ori în cauza Gjonbocari şi alţii c.Albaniei).

Prin urmare, având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 488 alin. (8) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Comuna Floreşti, prin primar împotriva sentinţei nr. 37 din 12 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 decembrie 2022.