Limits of judicial clarification: exclusion of new substantive arguments and modification of benefit periods in post-judgment interpretive proceedings

Şedinţa publică din data de 7 decembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin sentinţa civilă nr. 465 din 27 octombrie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi de contencios administrativ pronunţată în dosarul nr. x/2003/CCA, a fost admisă contestaţia formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 2287/2003 a Casei Judeţene de Pensii Mureş, pe care a anulat-o şi, în fond, a obligat intimata să stabilească în favoarea contestatoarei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada septembrie 1944 - 1945 în care contestatoarea a fost strămutată din motive etnice în altă localitate decât cea de comiciliu.

Prin cererea înregistrată la data de 9 august 2022 pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, reclamanta A. a solicitat lămurirea înţelesului dispozitivului sentinţei nr. 465 din data de 27 octombrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Târgu-Mureş în dosarul nr. x/2003/CCA, în sensul aplicării prevederilor art. 7 alin. (1) şi (2) din Decretul nr. 31/1954, respectiv a recunoaşterii îndreptăţirii sale la primirea drepturilor cuvenite conform Legii nr. 189/2000 şi pentru perioada ianuarie - septembrie 1944, aferente perioadei concepţiune, anterioare naşterii sale.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea nr. 65 din 19 august 2022, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea formulată de A. privind lămurirea dispozitivului sentinţei nr. 465/27.10.2003, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2003/CCA.

În motivarea acestei soluţii, curtea de apel a reţinut că în jurisprudenţa sa, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că instanţa nu poate corecta fondul pricinii în procedura specială instituită de art. 2811 C. proc. civ. (corespondent art. 443 noul C. proc. civ.), decât cu încălcarea flagrantă a principiului autorităţii de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti a cărei lămurire s-a solicitat, hotărârea pronunţată în aceste condiţii fiind nelegală. (Decizia nr. 718 din 26 februarie 2014 secţia a II-a civilă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă). Pe de altă parte, prin jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a arătat că nici o parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluţionat definitiv şi irevocabil, numai în scopul de a obţine o rejudecare a cauzei. De asemenea, instanţa europeană, permanent a subliniat că principiul securităţii raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, iar posibilitatea de desfiinţare a unei hotărâri definitive şi irevocabile, afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenţie (cauza Mitrea vs. România, 26105/03 Hotărârea din 29 iulie 2008).

Aşadar, obiectul cererii de lămurire a dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti îl constituie, pe de o parte, determinarea înţelesului, întinderii sau aplicării acestuia şi, pe de altă parte, înlăturarea dispoziţiilor contradictorii din cuprinsul lui. Prin urmare, cu ocazia soluţionării unei cereri de lămurire a dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti nu poate fi modificată calitatea părţilor, nu pot fi readuse în discuţie aspectele tranşate prin hotărârea de fond şi nici nu pot fi analizate argumente sau solicitări noi, ce nu au fost supuse judecăţii în dosarul iniţial.

Sentinţa civilă nr. 465 din data de 27.10.2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, a cărei lămurire se solicită, cuprinde un dispozitiv clar şi lipsit de interpretări, în sensul că instanţa a admis contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 2287/2003 a Casei Judeţene de Pensii Mureş, hotărâre pe care a anulat-o, obligând pe intimată să emită o nouă hotărâre, prin care să stabilească în favoarea contestatoarei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada septembrie 1944 -1945 în care contestatoarea a fost strămutată din motive etnice în altă localitate decât cea de domiciliu. Astfel, este indicată în mod neechivoc perioada pentru care sunt acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, precum şi motivul, acesta fiind dezvoltat în considerente. Instanţa a avut în vedere perioada cuprinsă între momentul naşterii contestatoarei - septembrie 1944 şi momentul revenirii în localitatea de domiciliu a familiei - octombrie 1945, iar analiza care a stat la baza admiterii contestaţiei se regăseşte corespunzător în cuprinsul dispozitivului.

Totodată, s-a reţinut că în procedura de lămurire a dispozitivului, instanţa nu poate reanaliza cererea introductivă sau cereri şi argumente noi. Nemulţumirile părţii cu privire la soluţia pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş nu mai pot fi supuse atenţiei primei instanţe (nici chiar într-o procedură specială precum cea prevăzută de art. 281 indice 1 C. proc. civ. 1865), ci doar în faţa instanţei de control judiciar sau într-o procedură distinctă. De aceea, în acest cadru procesual nu pot fi analizate argumentele legate de includerea perioadei de concepţiune, în intervalul în care contestatoarea reclamantă a avut calitatea de persoană strămutată şi nici argumentele ridicate de contestatoare cu privire la nelegalitatea Deciziei nr. 220667/27.10.2021 pentru recuperarea sumelor încasate necuvenit cu titlu de prestaţii de asigurări sociale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii nr. 65 din 19 august 2022 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. din 1865, solicitând modificarea în tot a încheierii atacate şi admiterea cererii de lămurire a dispozitivului sentinţei nr. 465 din 27.10.2003, în sensul modului de aplicarea a prevederilor art. 7 alin. (1) şi (2) din Decretul 31/1954, respectiv al recunoaşterii îndreptăţirii sale la primirea drepturilor cuvenite conform Legii nr. 189/2000 şi pentru perioada ianuarie - septembrie 1944, aferenta perioadei de concepţiune, anterioară naşterii sale.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanţa, pare, din motivarea hotărârii, că ar fi avut în vedere doar perioada consecutivă naşterii sale, respectiv după data de 09.09.1944, până la reîntoarcerea sa în localitatea de domiciliu - Râciu - din localitatea în care a locuit în perioada refugiului - comuna Sărmaşu.

Însă, raportat la prevederile art. 7 alin. (1) şi (2) din Decretul nr. 31/1954, hotărârea judecătorească este deficitară sub aspectul interpretării întinderii aplicării acestor măsuri ale instanţei de judecată. Având în vedere că reclamanta, fiind deja concepută încă de la finele lunii decembrie 1943, era îndreptăţită, conform prevederii legale menţionate, şi la drepturile copilului, observându-se faptul că a fost îndeplinită condiţia naşterii unui copil viu şi viabil, astfel cum legiuitorul a prevăzut în acest act normativ.

Cum nici în motivare şi nici în dispozitivul hotărârii, instanţa de judecată nu a explicat clar perioada pentru care era îndreptăţită a primi drepturile legal cuvenite, apreciază că trebuia avută în vedere prevederea legală sus-menţionată care, precizează explicit data naşterii drepturilor copilului (respectiv data concepţiunii).

Or, instanţa căreia i-a solicitat să lămurească acest mod de aplicare al dispozitivului hotărârii, a considerat ca prin cererea formulată, reclamanta ar tinde spre o modificare a însăşi obiectului litigiului iniţial, respectiv ar tinde spre o rejudecare pe fond a cauzei.

În opinia recurentei-reclamante, acestă interpretare este excesivă şi depăşeşte limitele cadrului procesual trasat prin cererea de lămurire, aceasta urmărind doar să primească o lămurire explicită a perioadei pentru care drepturile i-au fost recunoscute.

În condiţiile în care hotărârea judecătorească iniţială menţionează explicit luna septembrie ca şi lună de debut a calculului acestor drepturi, aceasta fiind luna în care s-a născut, apare destul de clar faptul că instanţa nu a avut în vedere perioada de concepţiune, ceea ce reprezintă desigur o omisiune a instanţei, fără a putea fi interpretată cererea sa ca o pretinsă rejudecare a fondului cauzei.

În concluzie, recurenta reclamantă a apreciat că încheierea atacată este afectată sub aspectul legalităţii ei, fiind întrunite prevederile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. 1865.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor recurentei, a apărărilor din întâmpinări, cât şi sub toate aspectele, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea acesteia.

Potrivit prevederilor art. 2811 alin. (1) C. proc. civ. (1865) "(1) În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziţii contradictorii, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice."

Mecanismul procedural reglementat prin acest text de lege are rolul de a asigura clarificarea, explicitarea măsurilor cu caracter executoriu cuprinse în dispozitivul hotărârii, în situaţia în care, din cauza caracterului lor echivoc, acestea sunt susceptibile de mai multe interpretări, nefiind permis ca prin intermediul lămuririi dispozitivului să fie repuse în discuţie chestiuni care vizează fondul cauzei ori să se tindă la modificarea dispozitivului.

În speţă, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, sentinţa civilă nr. 465 din data de 27.10.2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, a cărei lămurire se solicită, cuprinde un dispozitiv clar şi lipsit de interpretări, în sensul că instanţa a admis contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 2287/2003 a Casei Judeţene de Pensii Mureş, hotărâre pe care a anulat-o, obligând pe intimată să emită o nouă hotărâre, prin care să stabilească în favoarea contestatoarei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada septembrie 1944 -1945 în care contestatoarea a fost strămutată din motive etnice în altă localitate decât cea de domiciliu.

Astfel, este indicată în mod neechivoc perioada pentru care sunt acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, precum şi motivul, acesta fiind dezvoltat în considerente. Instanţa a avut în vedere perioada cuprinsă între momentul naşterii contestatoarei - septembrie 1944 şi momentul revenirii în localitatea de domiciliu a familiei - octombrie 1945, iar analiza care a stat la baza admiterii contestaţiei se regăseşte corespunzător în cuprinsul dispozitivului.

Nu pot fi primite criticile recurentei-reclamante referitoare la faptul că instanţa de judecată nu a explicat clar perioada pentru care era îndreptăţită a primi drepturile legal cuvenite şi că trebuia să aibă în vedere prevederile art. 7 alin. (1) şi (2) din Decretul nr. 31/1954, care menţionează explicit data naşterii drepturilor copilului (respectiv data concepţiunii).

Procedura lămuririi întinderii şi cuprinsului dispozitivului hotărârii este folosită numai atunci când există contradicţii în cadrul dispozitivului care necesită clarificarea acestuia, nu modificarea acestuia, cum solicită recurenta-reclamantă.

Or, cererea reclamantei a fost admisă astfel cum a fost formulată, instanţa acordând acesteia nici mai mult nici mai puţin decât ceea ce a solicitat, neputând fi invocate în procedura specială instituită de art. 2811 alin. (1) C. proc. civ. argumente noi legate de includerea perioadei de concepţiune în intervalul în care contestatoarea reclamantă a avut calitatea de persoană strămutată, pentru a obţine o finalitate nepermisă de lege, aceea de modificare a dispozitivului unei hotărâri judecătoreşti.

Prin urmare, contrar susţinerilor recurentei, interpretarea instanţei de fond nu este excesivă şi nici nu depăşeşte limitele cadrului procesual trasat prin cererea de lămurire, câtă vreme motivele invocate în cererea privind lămurirea şi detalierea dispozitivului sentinţei reprezintă, în realitate, o solicitare de reformare a hotărârii.

Or, nemulţumirile părţii cu privire la soluţia pronunţată prin sentinţa nr. 465/27.10.2003 a Curţii de Apel Târgu-Mureş nu mai pot fi supuse atenţiei primei instanţe, ci doar în faţa instanţei de control judiciar sau într-o procedură distinctă.

În concluzie, pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 2811 alin. (1) C. proc. civ. (1865), astfel că sentinţa recurată este legală, argumentele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva încheierii nr. 65 din 19 august 2022 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 7 decembrie 2022.