Retroactive salary rights for equivalent doctoral degree despite uncompleted administrative procedure and rejection of undue payment restitution

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău sub nr. x/2019, reclamantul Sindicatul Liber din învăţământ, judeţul Bacău în numele reclamantei A. a chemat în judecată pe pârâţii Inspectoratul Şcolar al judeţului Bacău, Ministerul Educaţiei Naţionale, Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, Colegiul National "Gheorghe Vrânceanu", solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună:

- Obligarea Ministerului Educaţiei Naţionale la emiterea ordinului pentru acordarea gradului didactic I pe baza titlului ştiinţific de doctor, în baza OMEN nr. 5720/2009, art. 74 alin. (9) din Metodologia anexă;

- Obligarea Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" la eliberarea certificatelor-tip pentru acordarea gradului didactic I prevăzut de art. 74 alin. (9) din Metodologia anexă la OMEN 5720/2009;

- Obligarea Inspectoratului Şcolar al judeţului Bacău la depunerea documentaţiei la Centrul de perfecţionare, în vederea emiterii ordinului şi a certificatului pentru acordarea gradului didactic I;

- Obligarea Inspectoratului Şcolar al judeţului Bacău Ia despăgubiri constând în diferenţa dintre salariul cuvenit conform funcţiei didactice cu gradul I şi salariul obţinut efectiv, începând cu 1 martie 2019.

- Obligarea Colegiului National "Gheorghe Vrânceanu" Bacău la calculul şi acordarea drepturilor salariale cuvenite conform funcţiei de profesor cu gradul didactic I.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 107/2020 din 18 decembrie 2020, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul-pârât Sindicatul Liber din Învăţământul Judeţului Bacău pentru A., în contradictoriu cu pârâţii-reclamanţi Inspectoratul Şcolar al Judeţului Bacău şi Colegiul Naţional Gheorghe Vrânceanu şi pârâţii Ministerul Educaţiei Naţionale şi Universitatea Alexandru Ioan Cuza astfel cum a fost precizată.

A obligat pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău să depună documentaţia aferentă acordării gradului didactic I la Centrul de perfecţionare în vederea emiterii ordinului şi a certificatului pentru acordarea gradului didactic I.

A obligat pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale la emiterea ordinului pentru acordarea gradului didactic I pe baza titlului ştiinţific de doctor în baza O.M.E.N. nr. 5720/2009, art. 74 alin. (9) din Metodologie.

A obligat pârâta Universitatea Alexandru Ioan Cuza la eliberarea certificatului tip pentru acordarea gradului didactic I prevăzut de art. 74 alin. (9) din Metodologia anexă la O.M.E.N. nr. 5720/2009.

A respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului Colegiul Naţional Gheorghe Vrânceanu la calcularea şi acordarea drepturilor salariale, ca nefondat.

A admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada 1.09.2009 - 1.10.2011 şi, în consecinţă, respinge cererea reconvenţională formulată de pârâtul Colegiul Naţional Gheorghe Vrânceanu pentru această perioadă ca fiind prescrisă.

A admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul Colegiul Naţional Gheorghe Vrânceanu.

A obligat reclamanta să restituie pârâtului Colegiul Naţional Gheorghe Vrânceanu drepturile salariale încasate aferente gradului didactic I pentru perioada 2.10.2011 - 28.02.2019.

A respins cererea reconvenţională formulată de pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Reclamantul Sindicatul Liber din Învăţământul Judeţului Bacău în numele reclamantei A. a declarat recurs, împotriva a sentinţei nr. 107/2020 din 18 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi în rejudecarea cauzei au solicitat să se admită în tot cererea sa de chemare în judecată.

În drept, recurentul-reclamant a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Recurentul Sindicatul Liber din Învăţământul Judeţului Bacău a arătat că, în ceea ce priveşte respingerea cererii de acordare a drepturilor salariale cuvenite conform funcţiei de profesor cu gradul didactic I, critica adusa acestei soluţii este aceea ca instanţa a aplicat in mod eronat prevederile OMEN nr. 5720/2009, considerând ca drepturile salariale se cuvin de la data emiterii ordinului de ministru.

Aceasta prevedere ar fi fost valabila doar in situaţia in care intreaga procedura ar fi fost finalizata in mod corect printr-un ordin de ministru, si nu in situaţia de fata, când emiterea ordinului se va face in urma unei hotărâri judecătoreşti. Aşadar, este logic ca, admiţându-i-se cererea principala, recurentei i se cuvin si drepturile salariale corelate, incepând cu data naşterii acestor drepturi.

Aşa cum a arătat si in cererea introductiva, acordarea gradului didactic I pe baza titlului ştiinţific de doctor se făcea in conformitate cu procedurile prevăzute in Metodologia aprobata prin OMEN 5720/2009, in urma adresării unei cereri de către persoana interesata, cerere însoţită de documentele prevăzute de art. 74 alin. (4) din Metodologia-anexa la OMEN 5720/2009. Depunând documentele si promovând cu nota maxima inspecţia şcolară speciala, recurentei i s-a născut dreptul de a-i fi echivalat titlul ştiinţific de doctor cu gradul didactic I. Prin urmare, acela este momentul la care trebuia sa se raporteze instanţa de fond in pronunţarea hotărârii inclusiv pentru acordarea drepturilor salariale. Recunoscând dreptul in sine prin admiterea cererii si obligarea la emiterea ordinului pentru acordarea gradului didactic I pe baza titlului ştiinţific de doctor in baza OMEN 5720/2009, este logic ca si drepturile băneşti se cuvin tot începând cu data naşterii dreptului, respectiv data promovării inspecţiei şcolare speciale.

In concluzie, soluţia de a respinge acordarea drepturilor salariale este nelegala, fiind data prin aplicarea greşita a prevederilor OMEN 5720/2009, iar pe de alta parte, este contradictorie cu admiterea cererii de obligare la emiterea ordinului de acordare a gradului didactic I.

In ceea ce priveşte admiterea cererii reconvenţionale, critica adusa acestei soluţii este strâns legata de primul "motiv de apel", susţine recurenta, acestea fiind corelate. Recunoscând dreptul reclamantei la acordarea gradului didactic I pe baza titlului ştiinţific de doctor in baza OMEN nr. 5720/2009, instanţa urma sa admită pretenţiile recurentei in ceea ce priveşte drepturile salariale si sa respingă cererea reconvenţională. Soluţia pronunţată este, aşadar, nu numai data cu aplicarea greşita a normelor legale, dar este si contradictorie.

Admiterea cererii reconvenţionale in baza art. 256 din Codul muncii este neîntemeiată, având in vedere ca in speţa de fata nu suntem in prezenta unei sume nedatorate. Suma ar fi fost nedatorata daca ar fi fost plătită fără niciun temei, în lipsa dreptului de a i se recunoaşte gradul didactic si salarizarea corespunzătoare sau plătită in baza unui act care sa fi fost anulat, ori, in situaţia recurentei, este vorba de un drept care s-a născut prin îndeplinirea de către aceasta a condiţiilor si procedurilor prevăzute de lege.

Pentru a califica suma primita de către recurenta ca nedatorata, instanţa trebuia sa procedeze la verificarea condiţiilor plăţii nedatorate. Si cum legiuitorul, in codul muncii, s-a limitat doar sa enunţe incidenţa instituţiei plăţii nedatorate, fara a indica si condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru a se retine aceasta, analiza se face in corelare cu art. 1341 din C. civ., potrivit căruia cel care plăteşte are dreptul la restituire. Noţiunea de plata nedatorata, in sensul C. civ., vizează executarea voluntara in natura a unei obligaţii pecuniare, fara a exista aceasta obligaţie si nici intenţia celui care face plata de a achita datoria cuiva.

Analizând condiţiile plăţii nedatorate raportat la speţa de fata, se desprind următoarele concluzii: obligaţia de plata a sumei exista, aceasta suma reprezentând diferenţa dintre salariul de profesor cu gradul didactic II si cel pentru profesor cu gradul didactic I, salariu la care recurenta are dreptul, aşa cum am arătat la punctul anterior, prin echivalarea titlului ştiinţific de doctor cu gradul didactic I. Obligaţia şi dreptul corelativ s-au născut prin întrunirea condiţiilor şi îndeplinirea procedurilor cuprinse în Metodologia - Anexa a OMEN nr. 5720/2009 de către recurenta. Obligaţia de plata a drepturilor salariale exista, deoarece recurenta este in momentul acesta profesor cu gradul didactic I. îndeplinirea tuturor condiţiilor impuse de actul normativ conferă acesteia dreptul la acordarea gradului didactic I. Emiterea ordinului si a certificatului care sa ateste obţinerea acestui grad didactic nu mai reprezintă obligaţii ale recurentei, fiind formalităţi ulterioare echivalării, care nu afectează naşterea dreptului de a i se acorda inclusiv drepturile salariale.

Mai mult decât atât, admiterea cererii principale, obligarea la emiterea ordinului pentru acordarea gradului didactic I pe baza titlului ştiinţific de doctor în baza OMEN nr. 5720/2009, vin în sprijinul argumentelor, în sensul recunoaşterii dreptului începând cu data când acesta s-a născut, in baza actului normativ în vigoare la acea data. Aşadar, plata salariului corespunzător nu reprezintă o greşeală, o eroare şi nici nu este făcută în lipsa unei obligaţii, ca sa dea dreptul angajatorului la restituire.

De aceea consideră că este contradictorie soluţia în ansamblul ei, căci obligarea la emiterea ordinului de ministru conduce automat si la naşterea dreptului de a primi salariul corespunzător.

Concluzionând, si aceasta soluţie este data cu aplicarea si interpretarea greşita a prevederilor art. 256 din Codul muncii si ale OMEN nr. 5720/2009, si este contradictorie cu soluţiile in ceea ce priveşte capătul de cerere cu privire la acordarea drepturilor salariale si cel referitor la emiterea ordinului si certificatului care sa ateste obţinerea gradului didactic I.

Recurentei A. i-a fost încălcat dreptul de proprietate, întrucât, in conformitate cu art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica şi în condiţiile prevăzute de lege si de principiile generale ale dreptului internaţional". Noţiunea de "bun" îmbracă în situaţia de faţă, natura unui drept patrimonial.

A fost încălcată şi "speranţa legitimă" a recurentei prin toate masurile dispuse de către angajator, precum si prin respingerea drepturilor patrimoniale de către instanţa de fond.

CEDO califica salariul ca fiind drept de posesie. In speţa "Muresan vs. România", judecătorii CEDO au conchis ca drepturile salariale reprezintă un drept de posesie si fiecare cetăţean are dreptul la un liniştit beneficiu al posesiilor sale. Judecătorii europeni au stabilit ca hotărârea judecătoreasca sau actul administrativ care stabileşte şi dispune încălcarea drepturilor salariale prin limitarea şi/sau diminuarea acestora, nu au suport si temei juridic. Prestaţiile băneşti datorate cu acest titlu reprezintă o "posesie", cu alte cuvinte un titlu de proprietate. Nu poate exista o interferenţă sau intervenţie din partea cuiva, prin limitare sau diminuare, în drepturile salariatului, care sa determine lipsa de acces şi beneficiul liniştit al posesiilor sale, ale drepturilor salariale. Prin obligarea recurentei la restituirea unei sume de bani care reprezintă de fapt un bun al sau, instanţa a încălcat dreptul de proprietate, negând practic existenta drepturilor salariale precum şi însuşi dreptul recurentei de a beneficia de foloasele materiale născute prin emiterea ordinului prevăzut de OMEN nr. 5720/2009.

În virtutea principiului "speranţei legitime", organele statului sunt obligate sa acţioneze in conformitate cu dispoziţiile legale, indivizii putând conta pe previzibilitatea normelor legale adoptate şi fiind astfel in măsura sa-si planifice viitorul in contextul drepturilor conferite de aceste dispoziţii. Odată cu îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de un act normativ în vigoare la acea data, recurentei i s-a născut speranţa legitima de a-i fi acordate inclusiv drepturile patrimoniale cuvenite conform "avansării" în gradul didactic.

Pentru a fi întemeiată aceasta "speranţa legitima" a recurentei, trebuia sa existe temeiul in dreptul intern care sa dea naştere unui drept patrimonial, iar pentru ca un bun constituit printr-o speranţa legitima sa fie recunoscut, recurenta trebuia să dispună de un drept care sa poată fi recunoscut. în cauza de fata, temeiul din dreptul intern ii reprezintă OMEN 5720/2009, iar reclamanta, prin dobândirea titlului ştiinţific de doctor, prin solicitarea de a-i fi echivalat acest titlu cu gradul didactic I si promovarea inspecţiei şcolare speciale, ca si cerinţe prevăzute de OMEN nr. 5720/2009, dispune de dreptul de a-i fi acordat gradul didactic I si drepturile patrimoniale aferente de Ia data naşterii speranţei legitime, respectiv data îndeplinirii obligaţiilor impuse de actul normativ amintit. De aceea, soluţia de respingere a drepturilor salariale solicitate de la data sistării acestora de către angajator este lipsită de orice temei, fiind data cu încălcarea inclusiv a principiului "speranţei legitime".

În plus, prin excluderea recurentei de la beneficiul sporului pentru funcţia de profesor cu gradul didactic I, pentru care a efectuat procedurile ce îi incumbă, s-a produs o discriminare faţă de ceilalţi profesori, care nu au avut neşansa de a nu li se definitiva procedura stabilită prin OMEN 5720/2009.

Discriminarea directa rezultă din dispoziţiile: art. 7 şi art. 23 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (care garantează dreptul tuturor Ia protecţie egală a legii împotriva oricărei discriminări şi dreptul la o remuneraţie echitabilă şi satisfăcătoare); art. 7 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, ratificat prin Decretul nr. 212/1974 (care garantează dreptul la condiţii de muncă juste şi prielnice şi la egalitate de tratament în salarizare, fără nicio distincţie); art. 14 din Convenţia Europeană privind apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv Protocolul nr. 12 la această Convenţie (care interzic discriminările); art. 4 din Carta socială europeană revizuită (ratificată prin Legea nr. 74/1999) care garantează dreptul la o salarizare echitabilă; art. 1 lit. (i) din O.G. nr. 137/2000 (care prevede că principiul egalităţii între cetăţeni, al excluderii privilegiilor şi discriminării sunt garantate în special în exercitarea următoarelor drepturi: dreptul la muncă, la libera alegere a ocupaţiei, la condiţii de muncă echitabile şi satisfăcătoare, Ia protecţia împotriva şomajului, la un salariu egal pentru muncă egală, la o remuneraţie echitabilă şi satisfăcătoare); art. 5, art. 6, art. 8, art. 39 alin. (1) lit. a), art. 40 alin. (2) lit. c) şi lit. f), art. 159 alin. (3), art. 165 şi art. 170 raportat la art. 1 din Codul muncii (care garantează plata integrală a drepturilor de natură salarială, fără discriminări, restrângeri sau limitări); art. 20, art. 16 alin. (1), art. 53 şi art. 41 din Constituţie (care garantează aplicarea principiului nediscriminării şi în raport cu dreptul Ia salariu, drept care face parte din conţinutul complex al dreptului constituţional la muncă şi care nu poate face obiectul unor limitări discriminatorii).

Faţă de motivele arătate, solicită admiterea recursului, casarea in parte a sentinţei civile nr. 107/2020 pronunţată in Dosarul nr. x/2019 si, în consecinţa:

- admiterea capătului de cerere referitor la obligarea Colegiului National "Gheorghe Vrânceanu" Bacău la calculul si acordarea drepturilor salariale cuvenite conform funcţiei de profesor cu gradul didactic I începând cu 1 martie 2019.

- respingerea cererii reconvenţionale formulată de Colegiul National "Gheorghe Vrânceanu" Bacău.

Pârâtul Colegiul Naţional "Gheorghe Vrânceanu" a formulat recurs împotriva încheierii din 17.07.2020 şi a sentinţei civile nr. 107/2020 din 18 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin care a solicitat casarea în parte a încheierii pronunţate în şedinţa publică din data de 17.07.2020 cu privire la soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi casarea în parte a sentinţei civile nr. 107/18.12.2020 cu privire la:

- Admiterea în parte a acţiunii formulată în cauză;

- Obligarea I.Ş.J. Bacău la depunerea documentaţia aferente acordării gradului didactic I la Centrul de perfecţionare,

- Obligarea Ministerul Educaţiei la emiterea ordinului pentru acordarea gradului didactic I,

- Obligarea Universităţii "Al I. Cuza" Iaşi la emiterea certificatului de acordare a gradului didactic I.

În drept, recurentul-pârât a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul Colegiul Naţional "Gheorghe Vrănceanu" Bacău, a susţinut că respingerea excepţiei inadmisibilităţii s-a dispus cu aplicarea greşită a prevederilor art. 74, alin. (5) din Metodologia aprobată prin O.M.E.N. nr. 5720/2009 apreciindu-se că responsabilitatea inspectorului şcolar de verificare a condiţiilor de acordare a gradului didactic I şi a condiţiilor de participare la concurs prevăzute la art. 74, alin. (2) şi (3), ar conduce la imposibilitatea invocării de către I.Ş.J. a lipsei unuia dintre înscrisurile din dosarul reclamantei.

În primul rând, verificarea condiţiilor de la alin. (2) şi alin. (3) nu implică şi verificarea existenţei cererii adresate conducerii inspectoratului şcolar care e impusă de alin. (4), lit. a) şi care a lipsit din dosarul candidatei-reclamante, aşa cum rezultă din adresa nr. x/29.12.2009 în care au fost enumerate documentele din dosar şi înaintate la Ministerul Educaţiei.

Totodată, reclamanta nu a făcut dovada că a formulat vreo cerere la Inspectoratul Şcolar Bacău prin care să solicite acordarea gradului didactic I, astfel că acţiunea în contencios nu poate fi admisă prin raportare la exigenţele art. 1 din Legea nr. 554/2004:

În al doilea rând, chiar dacă inspectorul şcolar responsabil cu perfecţionarea nu a verificat corespunzător îndeplinirea de către candidata reclamantă a condiţiilor legale, acest fapt nu poate conduce la concluzia că aceste condiţii trebuie considerate îndeplinite.

Conform art. 74, alin. (3) din Metodologie (citat mai sus), pentru aprobarea înscrierii la examenul de obţinere a gradului didactic I, candidatul trebuie să aibă o recomandare din partea Consiliului profesoral al unităţii de învăţământ unde desfăşoară activitate. Această condiţie legală nu este respectată de reclamantă. Aşa cum rezultă din documentele enumerate în adresa I.Ş.J. Bacău nr. 17811/29.12.2009 prin care dosarul său a fost înaintat Ia Minister, dar şi din documentele anexate de Minister la dosarul cauzei, candidata nu a solicitat şi nu a depus recomandarea Consiliului profesoral, această recomandare reprezentând atât o condiţie de admitere la examen (cerută de alin. (3), cât şi unul dintre documentele dosarului (prevăzut la alin. (4), lit. i). Ori, raportat la această lipsă, Curtea de Apel Bacău, prin aplicarea greşită a prevederilor art. 74, alin. (5) a stabilit că nefiind verificată corespunzător această condiţie de către inspectorul şcolar responsabil cu perfecţionarea, IŞJ Bacău nu poate invoca lipsa vreunui înscris. Însă, în speţă este vorba şi de neîndeplinirea unei condiţii de participare la concurs, condiţie legală a cărei lipsă nu poate fi acoperită de greşeală inspectorului şcolar care nu a verificat corect îndeplinirea condiţiilor.

Lipsa unei cereri prin care să se solicite acordarea dreptului pretins, dar şi neîndeplinirea condiţiilor legale de aprobare a înscrierii la examen (prin lipsa recomandării consiliului profesoral) nu pot fi înlăturate prin faptul că nu s-a făcut o verificare corespunzătoare de către inspectorul şcolar în baza art. 74, alin. (5) din Metodologic.

Dar mai mult decât atât, nici procedura de obţinere a gradului didactic I nu a fost parcursă corect.

Universitatea - care nu ar fi trebuit să propună membru în Comisie mai înainte ca dosarul candidatei să fi fost înregistrat în Centrul de perfecţionare şi ar fi trebuit să transmită propunerea de constituire a Comisiei către Minister

Profesorul universitar - preşedinte al Comisiei de inspecţie specială şi inspectorul şcolar de specialitate - care nu ar fi trebuit să desfăşoare inspecţia dacă dosarul candidatei nu era înregistrat la universitate.

Nu sunt parcurse etapele pentru emiterea actului final, din cele 8 etape descrise mai sus fiind realizate 3 şi acelea greşit. Există clar o culpa din partea tuturor instituţiilor implicate în această procedură, însă persoana interesată de parcurgerea procedurilor şi finalizarea lor prin actul administrativ este reclamanta.

Practic suntem în situaţia în care o persoană are un drept, nu ştie ce presupune obţinerea lui, vorbeşte cu cineva, se realizează 3 etape din 8, observă consecinţele şi nu o mai interesează dacă s-a parcurs procedura, dacă s-a emis actul administrative, dacă s-a respectat legea. Necunoaşterea legii nu e o scuză mai ales pentru persoanele care au o pregătire.

Insă ca lasă să se înţeleagă că are un drept câştigat de care a fost deposedată, ori, în realitate, nu îndeplineşte condiţiile şi procedura necesare obţinerii lui. Or, este inadmisibil să obţină acest drept fără îndeplinirea condiţiilor şi procedurii legale.

Solicită admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi casarea încheierii prin care s-a dispus respingerea acesteia prin aplicarea greşită a prevederilor metodologice arătate mai sus.

În ceea ce priveşte sentinţa civilă nr. 107/18.12.2020, instanţa de fond a făcut aceeaşi aplicare greşită a prevederilor art. 74, alin. (5) din Metodologie în sensul că atribuţia inspectorului şcolar responsabil cu perfecţionarea de a verifica îndeplinirea condiţiilor candidatei acoperă lipsa îndeplinirii acestora şi aprecierea că procedura parcursă parţial şi greşit poate fi considerată îndeplinită.

Toate persoanele implicate în derularea acestei proceduri au greşit începând cu reclamanta care nu îndeplineşte condiţia de aprobare a înscrierii Ia examenul de obţinere a gradului didactic I prevăzută la art. 74, alin. (3), nesolicitând recomandare din partea Consiliului profesoral al Colegiului Naţional "Gheorghe Vranceanu" Bacău.

Deşi, din aplicarea art. 74 instanţa de fond a înţeles că I.Ş.J. Bacău trebuia să gestioneze dosarul candidatei, după verificarea acestuia şi aprobarea înscrierii la examen, ar fi trebuit să comunice dosarul la centrul de perfecţionare din cadrul Universităţii. Însă, din greşeală, în baza vechii Metodologii, dosarul a fost comunicat la Minister, fapt ce rezultă clar din adresa I.Ş.J. Bacău nr. 17811/29.12.2009, precum şi din documentele anexate la întâmpinare de Minister.

In aceste împrejurări, instanţa de fond a obligat I.Ş.J. Bacău la comunicarea dosarului către centrul de perfecţionare din cadrul Universităţii, deşi atât din probatoriu arătat mai sus cât şi din apărările formulate se observă ca dosarul se găseşte în posesia Ministerului.

Astfel, responsabilitatea erorilor procedurale revine şi Universităţii - care nu ar fi trebuit să propună membru în Comisie mai înainte ca dosarul candidate să fi fost înregistrat în Centrul de perfecţionare şi ar fi trebuit să transmită propunerea de constituire a Comisiei către Minister, Ministerului - care nu ar fi trebuit să aprobe Comisia la propunerea ISJ şi ar fi putut restitui dosarul candidate, Profesorului universitar - preşedinte al Comisiei de inspecţie specială şi inspectorul şcolar de specialitate - care nu ar fi trebuit să desfăşoare inspecţia dacă dosarul candidatei nu era înregistrat la universitate.

Însă, instanţa de fond face o aplicare greşită şi a dispoziţiilor art. 74, alin. (9), apreciind că ultimele două etape respective emiterea ordinului de ministru şi a certificatului-tip de către Universitate nu s-au realizat din vina I.Ş.J. Bacău care nu a comunicat dosarul la centru de perfecţionare şi raportul de inspecţia la Minister.

Este adevărat că din eroare, I.Ş.J. Bacău a comunicat dosarul candidatei la Minister (unde se găseşte şi în prezent) şi nu la Centru de perfecţionare. Insă obligaţia transmiterii documentelor candidatei Ia Minister pentru emiterea ordinului de ministru, inclusiv a raportului de inspecţie nu revenea I.Ş.J. Bacău, ci Universităţii care are responsabilitatea principală în derularea inspecţiei specială prin preşedintele Comisiei desemnat din rândul profesorilor universitari şi care nici măcar nu deţine acest Raport de inspecţie.

Totodată, RAPORTUL DE INSPECŢIE, prezintă vicii de conţinut şi forma prin raportare la criteriile prevăzute de Anexa 8, lit. e) - lit. i) din Metodologie şi nu există în original. Exemplarul prezentat instanţei de judecată reprezintă o copie a registrului de inspecţii în care a fost transcris acest raport fără însă a fi conformat de director, aşa cum prevede formularul din Anexa 8.

Deci, există clar o culpa din partea tuturor instituţiilor implicate în această procedură, însă persoana interesată de parcurgerea procedurilor si finalizarea lor prin actul administrativ este reclamanta.

Faţă de aceste argumente solită instanţei de judecată să caseze în parte încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 17.07.2020 cu privire la soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi în rcjudccarc, să admită excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi să respingă acţiunea ca inadmisibilă, iar, pe fond, casarea în parte a sentinţei civile nr. 107/18.12.2020, în sensul respingerii integrale a acţiunii ca netemeinică şi nelegală.

Pârâtul Ministerul Educaţiei şi Cercetării formulat recurs împotriva sentinţei civile nr. 107/2020 din 18 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin care a solicitat admiterea recursului şi în rejudecare să se respingă cererea de chemare în judecată.

În drept, recurentul-pârât a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea cererii de recurs, acesta a dezvoltat următoarele critici:

Sentinţa civilă atacată este nelegală şi netemeinică având în vedere Ordinul nr. 5720/20.10.2019 privind aprobarea Metodologiei formării continue a personalului didactic din învăţământul preuniversitar, în vigoare la momentul invocat de intimata-reclamantă, reprezintă actul normativ care reglementează modalitatea prin care unui cadru didactic i se acordă gradul didactic I.

Intimata-reclamantă a transmis trei memorii la MEC, înregistrate cu nr. x/14.02.2019, nr. y/08.04.2019 (cu acelaşi conţinut cu al memoriului nr. 246/DGISSEP/14.02.2019) nr. 1107/DGISSEP/22.07.2019, prin care a solicitat atât informaţii referitoare la ordinul de ministru prin care s-a realizat echivalarea doctoratului deţinut în domeniul filosofie cu gradul didactic I, respectiv certificatul de grad didactic I, care să ateste acordarea gradului didactic în baza titlului de doctor în perioada 2009-2010, cât şi identificarea unei soluţii juridice pentru clarificarea situaţiei profesionale.

Având în vedere că potrivit prevederilor art. 74, alin. (5) al Metodologiei formării continue a personalului didactic din învăţământul preuniversitar, aprobată prin OMECI nr. 5720/20.10.2009, valabilă în perioada invocată de intimata-reclamantă, după depunerea dosarului de înscriere cu documente, verificate de inspectorul şcolar responsabil cu perfecţionarea, "inspectoratele şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti decid aprobarea acordării gradului didactic I pe baza titlului ştiinţific de doctor şi a unei inspecţii şcolare speciale şi transmit dosarele candidaţilor la instituţiile de învăţământ superior - centre de perfecţionare".

Luând în considerare că la nivelul Ministerului nu a fost emis ordinul de ministru pentru echivalarea gradului didactic I a titlului ştiinţific de doctor obţinut de doamna A., Direcţia Generală învăţământ Secundar Superior şi Educaţie Permanentă a solicitat ISJ Bacău, prin adresa nr. x/14.03.2019, să transmită un punct de vedere referitor la aspectele prezentate de petentă privind demersurile efectuate în perioada 2009-2010 pentru echivalarea gradului didactic I cu titlul ştiinţific de doctor şi de a verifica punctual, modul în care a fost parcursă fiecare etapă, conform legislaţiei în vigoare în perioada respectivă. Direcţia Generală învăţământ Secundar Superior şi Educaţie Permanentă a solicitat Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi, prin adresa nr. x/29.03.2019, să verifice modul în care au fost parcurse, la nivelul Universităţii "Al I. Cuza" Iaşi - centru de perfecţionare, etapele procedurii pentru echivalarea gradului didactic I cu titlul ştiinţific de doctor, în perioada 2009-2010, conform legislaţiei în vigoare în perioada respectivă.

Potrivit răspunsului transmis de ISJ Bacău prin adresa nr. x/19.03.2019, a rezultat că în 29.12.2009, inspectoratul şcolar a transmis la Ministerul Educaţiei şi Cercetării solicitarea privind aprobarea inspecţiei speciale şi a comisiei de echivalare a gradului didactic I cu titlul ştiinţific de doctor pentru doamna A., iar în baza aprobării Ministerului cu nr. 24252/19.01.2019, în data de 18.03.2010 s-a desfăşurat inspecţia specială pentru echivalare, înregistrată în registrul de inspecţii a unităţii şcolare.

Conform prevederilor art. 74 alin. (9) din Metodologia formării continue a personalului didactic din învăţământul preuniversitar, aprobată prin OMECI nr. 5720/2009, centrul de perfecţionare trebuia să înainteze un set de documente în vederea validării prin ordin al ministrului a rezultatelor privind echivalarea gradului didactic I cu titlul ştiinţific de doctor, comunicat ulterior centrelor de perfecţionare, în baza căruia erau eliberate certificatele tip pentru acordarea gradului didactic I în baza titlului de doctor. Prin adresa nr. x/09.04.2019, transmisă MEN, Universitatea "Al. I. Cuza" Iaşi informează că ISJ Bacău nu a transmis dosarul de echivalare pentru doamna A., centrului de perfecţionare din cadrul Universităţii "Al. I. Cuza" Iaşi, aşa cum era prevăzut în art. 74 alin. (5) al OMECI nr. 5720/2009, iar în Arhiva Registraturii universităţii nu a fost identificată o adresă privind nominalizarea unui preşedinte al comisiei de echivalare pentru efectuarea inspecţiei speciale pentru doamna A.. Cu toate acestea, în registrul de intrări-ieşiri al ISJ Bacău, la poziţia 16179 din 11.11.2009 este înregistrată adresa ISJ Bacău către Universitatea "AI. I. Cuza" Iaşi privind aprobarea comisiei de echivalare doctorat, iar la dosarul pentru echivalare transmis Ia MEN este depusă adresa cu nr. x/23.11.2009 a Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţe Social-Politice, ca răspuns la adresa ISJ Bacău nr. 16179/11.11.2009, referitoare Ia nominalizarea prof.univ.dr. B. în comisia de echivalare pentru doamna A.. Ulterior memoriului transmis de reclamantă la MEC, înregistrat cu nr. x/22.07.2019, au fost solicitate ISJ Bacău, răspunsuri explicite şi fundamentate, suplimentar celor primite prin adresa nr. x/19.03.2019, referitoare la respectarea procedurii de acordare a gradului didactic I pe baza titlului ştiinţific de doctor, conform prevederilor OMECInr. 5720/2009.

Ca urmare a răspunsului transmis de ISJ Bacău cu nr. 638M/05.08.2019, a fost formulat un răspuns comunicat intimatei-reclamante prin adresa cu nr. x/20.08.2019.

Având în vedere cele prezentate mai sus, învederează faptul că inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău a iniţiat demersurile pentru acordarea reclamatei-intimate a gradului didactic I pe baza titlului ştiinţific de doctor în domeniul Filosofie în anul 2009. Urmare aprobării comisiei de către MEC, intimata-reclamantă a efectuat inspecţia specială, la data de 18.03.2010, consemnată în registrul de inspecţii al unităţii şcolare. întrucât raportul de inspecţie rezultat ca urmare a efectuării inspecţiei speciale nu a fost transmis către minister, nici de IST Bacău, nici de centrul de perfecţionare. Ministerul Educaţiei şi Cercetării nu a emis ordinul de acordare a gradului didactic I în baza titlului de doctor. Intimata-reclamantă a beneficiat de plata drepturilor salariale, acordate de unitatea de învăţământ în care funcţionează, ulterior susţinerii inspecţiei speciale, contrar prevederilor art. 74 alin. (10) al OMECI nr. 5720/2009, "drepturile salariale se acordă de Ia data emiterii ordinului de ministru de acordare a gradului didactic I în învăţământ pe baza titlului de doctor".

Astfel, instituţia recurentă nu a emis ordinul de acordare a gradului didactic I în baza titlului de doctor, întrucât documentaţia aferentă emiterii acestuia nu a fost transmisă Ministerului Educaţiei si Cercetării, aşa cum prevede art. 74 alin. (9) din Ordinul nr. 5720/2009. Astfel ca în prezenta cauză nu se poate reţine o culpă procesuală a MEC. Mai mult decât atât, după cum reiese din adresa nr. x/27.03.2019, ISJ Bacău nu a transmis către Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi, dosarul intimate-reclamante de echivalare a titlului ştiinţific de doctor cu profesor grad didactic I în învăţământul Preuniversitar.

Referitor la obligarea Ministerului Educaţiei şi Cercetării la emiterea ordinului pentru acordarea gradului didactic I pe baza titlului ştiinţific de doctor, în baza Ordinului 5720/2009, învederează instanţei faptul că efectele juridice, în cazul emiterii unui astfel de ordin ar fi retroactive.

De asemenea, Metodologia formării continue a personalului didactic din învăţământul preuniversitar aprobată prin Ordinul nr. 5720/2009 a fost abrogată prin art. 107 din Ordinul nr. 5561/2011 pentru aprobarea Metodologiei privind formarea continuă a personalului din învăţământul preuniversitar.

Astfel, potrivit art. 107 din OMECTS nr. 5561/2011 din 7 octombrie 2011 pentru aprobarea Metodologiei privind formarea continuă a personalului din învăţământul preuniversitar, cu modificările şi completările ulterioare "(2) Cu data intrării în vigoare a prezentei metodologii se abrogă Metodologia Formării Continue a Personalului Didactic din învăţământul Preuniversitar, anexă la O.M. nr. 5720/20.10.2009, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 747/20.11.2009."

Mai mult decât atât, actele normative în baza căruia a fost emis Ordinul nr. 5720/2009 au fost abrogate.

Astfel, prin art. 361 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare au fost abrogate Legea învăţământului nr. 84/1995, Legea nr. 128/1997 Statutul personalului didactic, iar Hotărârii Guvernului nr. 51/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării a fost abrogat prin art. 34 din H.G. nr. 81/2010 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

De asemenea, conform articolului nr. 15 din Constituţia României coroborat cu art. 1 alin. (2) şi art. 3 alin. (2) din Legea privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative nr. 24/2000, republicată, actele pot dispune numai pentru viitor, cu excepţii în care speţa prezentată nu se încadrează.

Art. 15 Constituţia României

"(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile."

Art. 1 din Legea privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative nr. 24/2000, republicată:

"(2) Actele normative se iniţiază, se elaborează, se adoptă şi se aplică în conformitate cu prevederile Constituţiei României, republicată, cu dispoziţiile prezentei legi, precum şi cu principiile ordinii de drept." Art. 3 alin. 2 din actul normativ anterior menţionat:

"(2) Normele de tehnică legislativă se aplică, în mod corespunzător, şi la elaborarea şi adoptarea proiectelor de ordine, instrucţiuni şi de alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate, precum şi la elaborarea şi adoptarea actelor cu caracter normativ emise de autorităţile administraţiei publice locale."

Având în vedere cele menţionate mai sus, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat şi respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În drept a invocat C. proc. civ. Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare; Constituţia României; Legea privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative nr. 24/2000, republicată.

Pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău a formulat recurs împotriva încheierii din 17.07.2020 şi a sentinţei civile nr. 107/2020 din 18 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal prin care a solicitat casarea în parte a încheierii pronunţate în şedinţa publică din data de 17.07.2020 cu privire la soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi casarea în parte a sentinţei civile nr. 107/18.12.2020 cu privire la:

- Admiterea în parte a acţiunii formulată în cauză;

- Obligarea I.Ş.J. Bacău la depunerea documentaţia aferente acordării gradului didactic I la Centrul de perfecţionare,

- Obligarea Ministerul Educaţiei la emiterea ordinului pentru acordarea gradului didactic I,

- Obligarea Universităţii "Al I. Cuza" Iaşi la emiterea certificatului de acordare a gradului didactic I.

În drept, recurentul-pârât a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susţinerea recursului, cu referire la încheierea atacată, recurentul-pârât Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău, a susţinut că respingerea excepţiei inadmisibilităţii s-a dispus cu aplicarea greşită a prevederilor art. 74, alin. (5) din Metodologia aprobată prin O.M.E.N. nr. 5720/2009, prin aceea că s-a apreciat că responsabilitatea inspectorului şcolar de verificare a condiţiilor de acordare a gradului didactic I şi a condiţiilor de participare la concurs prevăzute la art. 74, alin. (2) şi (3), ar conduce la imposibilitatea invocării de către I.Ş.J. a lipsei unuia dintre înscrisurile din dosarul intimatei- reclamante.

În primul rând, verificarea condiţiilor de la alin. (2) şi alin. (3) nu implică şi verificarea existenţei cererii adresate conducerii inspectoratului şcolar care e impusă de alin. (4), lit. a) şi care a lipsit din dosarul candidatei-reclamante, aşa cum rezultă din adresa nr. x/29.12.2009 în care au fost enumerate documentele din dosar şi înaintate la Ministerul Educaţiei.

Totodată, reclamanta nu a făcut dovada că a formulat vreo cerere la instituţia recurentă prin care să solicite acordarea gradului didactic I, astfel că acţiunea în contencios nu poate fi admisă prin raportare la exigenţele art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Intimata-reclamantă a lăsat nişte documente la inspectorul şcolar responsabil cu perfecţionarea care au fost comunicate Ministerului,fără a face o cerere prin care să solicite acordarea vreunui drept, fapt care conduce la inadmisibilitatea acţiunii, cu atât mai mult cu cât s-a parcurs doar o parte din procedura de obţinere a gradului didactic I şi aceea în mod vicios.

În al doilea rând, chiar dacă inspectorul şcolar responsabil cu perfecţionarea nu a verificat corespunzător îndeplinirea de către candidata reclamantă a condiţiilor legale, acest fapt nu poate conduce la concluzia că aceste condiţii trebuie considerate îndeplinite. Conform art. 74, alin. (3) din Metodologie, pentru aprobarea înscrierii la examenul de obţinere a gradului didactic I, candidatul trebuie să aibă o recomandare din partea Consiliului profesoral al unităţii de învăţământ unde desfăşoară activitate. Această condiţie legală nu este respectată de reclamantă. Aşa cum rezultă din documentele enumerate în adresa I.Ş.J. Bacău nr. 17811/29.12.2009 prin care dosarul său a fost înaintat la Minister, dar şi din documentele anexate de Minister la dosarul cauzei, candidata nu a depus recomandarea Consiliului profesoral, această recomandare reprezentând atât o condiţie de admitere la examen (cerută de alin. (3), cât şi unul dintre documentele dosarului (prevăzut la alin. (4), lit. i). Or, raportat la această lipsă, Curtea de Apel Bacău, prin aplicarea greşită a prevederilor art. 74, alin. (5) a stabilit că nefiind verificată corespunzător această condiţie de către inspectorul şcolar responsabil cu perfecţionarea, IŞJ Bacău nu poate invoca lipsa vreunui înscris. Însă, în speţă este vorba şi de neîndeplinirea unei condiţii de participare la concurs, condiţie legală a cărei lipsă nu poate fi acoperită de greşeala inspectorului şcolar care nu a verificat corect îndeplinirea condiţiilor.

Apreciază astfel, că lipsa unei cereri prin care să se solicite acordarea dreptului pretins, dar şi neîndeplinirea condiţiilor legale de aprobare a înscrierii la examen (prin lipsa recomandării consiliului profesoral) nu pot fi înlăturate prin faptul că nu s-a făcut o verificare corespunzătoare de către inspectorul şcolar în baza art. 74, alin. (5) din Metodologie.

Dar mai mult decât atât, nici procedura de obţinere a gradului didactic I nu a fost parcursă corect.

Se învederează astfel că nu sunt parcurse etapele pentru emiterea actului final, din cele 8 etape necesare, fiind realizate 3 şi acelea greşit. Aşa cum a mai arătat, există clar o culpa din partea tuturor instituţiilor implicate în această procedură, însă persoana interesată de parcurgerea procedurilor şi finalizarea lor prin actul administrativ este reclamanta.

Practic este în situaţia în care o persoană are un drept, nu ştie ce presupune obţinerea lui, vorbeşte cu cineva, se realizează 3 etape din 8, observă consecinţele şi nu o mai interesează dacă s-a parcurs procedura, dacă s-a emis actul administrative, dacă s-a respectat legea. Necunoaşterea legii nu e o scuză mai ales pentru persoanele care au o pregătire.

Motivat de acest fapt, solicită admiterea excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi casarea încheierii prin care s-a dispus respingerea acesteia prin aplicarea greşită a prevederilor metodologice amintite .

În ceea ce priveşte sentinţa civilă nr. 107/18.12.2020 susţine recurenta că la pronunţarea acestei soluţii instanţa de fond a făcut aceeaşi aplicare greşită a prevederilor art. 74, alin. (5) din Metodologie în sensul că atribuţia inspectorului şcolar responsabil cu perfecţionarea de a verifica îndeplinirii condiţiilor candidatei acoperă lipsa îndeplinirii acestora şi aprecierea că procedura parcursă parţial şi greşit poate fi considerată îndeplinită.

Aşa cum s-a arătat, toate persoanele implicate în derularea acestei proceduri au greşit începând cu reclamanta care nu îndeplineşte condiţia de aprobare a înscrierii la examenul de obţinere a gradului didactic I prevăzută la art. 74, alin. (3), neobţinând recomandarea din partea Consiliului profesoral al unităţii de învăţământ în care lucrează.

Deşi, din aplicarea art. 74 instanţa de fond a înţeles că I.Ş.J. Bacău trebuia să gestioneze dosarul candidatei, în realitate instituţia recurentă, după verificarea acestuia şi aprobarea înscrierii la examen, ar fi trebuit să comunice dosarul la centrul de perfecţionare din cadrul Universităţii. Însă, din greşeală, în baza vechii Metodologii, dosarul a fost comunicat la Minister, fapt ce rezultă clar din adresa I.Ş.J. Bacău nr. 17811/29.12.2009, precum şi din documentele anexate la întâmpinare de Minister. În aceste împrejurări, instanţa de fond a obligat I.Ş.J. Bacău la comunicarea dosarului către centrul de perfecţionare din cadrul Universităţii, deşi atât din probatoriu arătat mai sus cât şi din apărările formulate de instituţia noastră se observă că dosarul nu se găseşte în posesia instituţiei noastre, ci a Ministerului.

Astfel, responsabilitatea erorilor procedurale revine şi Universităţii - care nu ar fi trebuit să propună membru în Comisie mai înainte ca dosarul candidatei să fi fost înregistrat în Centrul de perfecţionare şi ar fi trebuit să transmită propunerea de constituire a Comisiei către Minister, Ministerului - care nu ar fi trebuit să aprobe Comisia la propunerea ISJ şi ar fi putut restitui dosarul candidate, Profesorului universitar - preşedinte al Comisiei de inspecţie specială şi inspectorul şcolar de specialitate - care nu ar fi trebuit să desfăşoare inspecţia dacă dosarul candidatei nu era înregistrat la universitate.

Însă, instanţa de fond face o aplicare greşită şi a dispoziţiilor art. 74, alin. (9), apreciind că ultimele două etape respective emiterea ordinului de ministru şi a certificatului-tip de către Universitate nu s-au realizat din vina I.Ş.J. Bacău care nu a comunicat dosarul la centru de perfecţionare şi raportul de inspecţia la Minister.

Este adevărat că din eroare, I.Ş.J. Bacău a comunicat dosarul candidatei la Minister (unde se găseşte şi în prezent) şi nu la Centru de perfecţionare. Însă obligaţia transmiterii documentelor candidatei la Minister pentru emiterea ordinului de ministru, inclusiv a raportului de inspecţie nu revenea I.Ş.J. Bacău, ci Universităţii care are responsabilitatea principală în derularea inspecţiei specială prin preşedintele Comisiei desemnat din rândul profesorilor universitari şi care nici măcar nu deţine acest Raport de inspecţie.

Totodată, RAPORTUL DE INSPECŢIE, aşa cum a arătat în cererea reconvenţională prezintă vicii de conţinut şi formă prin raportare la criteriile prevăzute de Anexa 8, lit. e). - lit. h) din Metodologie şi nu există în original. Exemplarul prezentat instanţei de judecată reprezintă o copie a registrului de inspecţii în care a fost transcris acest raport fără însă a fi conformat de director, aşa cum prevede formularul din Anexa 8.

Faţă de aceste argumente solicită instanţei de judecată să caseze în parte încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 17.07.2020 cu privire la soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii şi în rejudecare, să admită excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi să respingă acţiunea ca inadmisibilă, iar, pe fond, casarea în parte a sentinţei civile nr. 107/18.12.2020, în sensul respingerii integrale a acţiunii ca netemeinică şi nelegală.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimatul-pârât Inspectoratul Şcolar Judeţean a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant Sindicatul Liber din Învăţământul Judeţului Bacău, ca nefondat.

Intimatul-reclamant Sindicatul Liber din Învăţământul Judeţului Bacău a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtul Colegiul Naţional "Gheorghe Vrânceanu", ca nefondat

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând sentinţa prin prisma criticilor formulate, a întâmpinărilor depuse, precum şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursurile promovate de Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău, Colegiul Naţional "Gheorghe Vrânceanu"şi Ministerul Educaţiei nu sunt fondate.

Înalta Curte reaminteşte că recursul este o cale extraordinară de atac, prin care se urmăreşte, aşa cum se precizează în art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., să se supună instanţei competente examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Împrejurarea că recursul este singura cale de atac reglementată în materia contenciosului administrativ nu-i schimbă natura juridică, respectiv într-o cale de atac ordinară şi devolutivă, întrucât dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 nu conţin norme derogatorii de la prevederile C. proc. civ.

Aşa fiind, prin exercitarea recursului se poate cere casarea hotărârii atacate numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar solicitarea reevaluării stării de fapt prin reaprecierea mijloacelor de probă de către instanţa de recurs nu se circumscrie motivului reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Cod şi nici altui motiv de casare prevăzut de respectivul articol.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că recursurile promovate de Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău, Colegiul Naţional "Gheorghe Vrânceanu sunt cvasi identice, astfel că vor primi răspuns prin considerente comune.

Reţine Înalta Curte că recurenta-reclamantă este profesor titular pe catedra de stiinţe socio-umane în cadrul Colegiului Naţional "Gheorghe Vrânceanu". A obţinut diploma de doctor în filozofie cu distincţia "cum laude".

Prin prezentul demers judiciar recurenta-reclamanta A. a solicitat recurenţilor- pârâţi finalizarea procedurii de emitere a ordinului pentru acordarea gradului didactic I pe baza titlului ştiinţific de doctor declanşată în anul 2010.

În mod corect instanţa de fond a obligat recurentul-pârât Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău să depună documentaţia aferentă acordării gradului didactic I în vederea emiterii ordinului şi a certificatului pentru acordarea gradului didactic I.

Cei doi recurenţi-pârâţi au susţinut, în primul rând, casarea în parte a încheierii din data de 17.07.2020 cu privire la soluţia de respingere a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, motivat de împrejurarea că a fost dispusă cu aplicarea greşită a prevederilor art. 74, alin. (5) din Metodologia aprobată prin O.M.E.N. nr. 5720/2009.

Au susţinut, aşadar, că în mod greşit s-a apreciat de către prima instanţă că responsabilitatea inspectorului şcolar de verificare a condiţiilor de acordare a gradului didactic I şi a condiţiilor de participare la concurs prevăzute de la art. 74, alin. (2) şi (3), ar conduce la imposibilitatea invocării de către ISJ Bacău a lipsei unuia dintre înscrisurile din dosarul recurentei-reclamante.

Înalta Curte, în acord cu argumentele expuse de prima instanţă, costată că nu există o încălcare a dispoziţiilor art. 74 mai sus menţionat, iar excepţia inadmisibilităţii a fost în mod corect respinsă.

Potrivit articolului 74 din Ordinul nr. 5720 din 20 octombrie 2009 privind aprobarea Metodologiei formării continue a personalului didactic din învăţământul preuniversitar, Anexa 1 Metodologia formării continue a personalului didactic din învăţământul preuniversitar,"(1) Personalului didactic încadrat în învăţământul preuniversitar care a obţinut titlul de doctor în domeniul fundamental sau în specialitatea pe care o predă i se poate acorda gradul didactic I pe baza unei inspecţii şcolare speciale, conform prevederilor art. 36 alin. (3) din Legea nr. 128/1997, cu modificările şi completările ulterioare . . . . . . . . . .(4) Candidatul care îndeplineşte condiţiile menţionate la alin. (2) şi (3) depune la inspectoratul şcolar judeţean/al municipiului Bucureşti cererea de acordare a gradului didactic I pe baza titlului ştiinţific de doctor, însoţită de dosarul de înscriere cuprinzând următoarele documente:

a) cerere adresată conducerii inspectoratului şcolar; ...i) recomandare scrisă asupra activităţii candidatului, din partea consiliului profesoral al unităţii de învăţământ unde este încadrat; (5) În baza documentelor care atestă îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (2) şi (3), verificate de inspectorul şcolar responsabil cu perfecţionarea, inspectoratele şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti decid aprobarea acordării gradului didactic I pe baza titlului ştiinţific de doctor şi a unei inspecţii şcolare speciale şi transmit dosarele candidaţilor la instituţiile de învăţământ superior - centre de perfecţionare. (6) Instituţiile de învăţământ superior - centre de perfecţionare înregistrează dosarele candidaţilor în propriile documente de evidenţă şi transmit spre aprobare Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării propunerile de comisii pentru efectuarea inspecţiei speciale. (7) Inspecţia specială de acordare a gradului didactic I pe baza titlului ştiinţific de doctor se efectuează în prezenţa comisiei aprobate de Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, în unitatea de învăţământ în care candidatul este încadrat sau, după caz, într-o altă unitate, cu avizul inspectorului de perfecţionare şi al directorului unităţii şcolare respective.

Inspecţia specială se desfăşoară potrivit prevederilor art. 70 . . . . . . . . . . . .(9) Validarea rezultatelor examenului pentru acordarea gradului didactic I pe baza titlului ştiinţific de doctor se face de către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, prin ordin al ministrului, pe baza documentelor primite de la centrele de perfecţionare. Eliberarea certificatelor-tip pentru acordarea gradului didactic I se face de centrele de perfecţionare, după comunicarea primită de la Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, direcţia de profil, privind validarea prin ordin al ministrului a rezultatelor examenelor susţinute de candidaţi".

Aşadar, recurentul nu poate invoca propria culpă în ceea ce priveşte lipsa documentelor necesare, având în vedere că obligaţia verificării acestora îi incumbă.

Recurenta -reclamantă a depus a ISJ Bacău dosarul pentru echivalarea titlului ştiinţific de doctor, potrivit adresei nr. x/05.08.2019. În ipoteza în care vreun document ar fi lipsit, având în vedere obligaţia de verificare a dosarului de către inspectorat, acest fapt trebuia adus la cunoştinţa reclamantei.

Cu privire la criticile aduse sentinţei civile nr. 107/18.12.2020 de către aceiaşi recurenţi, Înalta Curte constată că sunt nefondate.

Au susţinut recurenţii că din eroare dosarul reclamantei a fost transmis către minister şi nu către centrul de perfecţionare din cadrul Universităţii, că există o culpă din partea tuturor autorităţilor implicate, însă persoana interesată în parcurgerea procedurilor şi finalizarea acestora este reclamanta.

Înalta Curte constată că în mod corect prima instanţă a obligat Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău să depună documentaţia aferentă către Centrul de Perfecţionare, Ministerul Educaţiei Naţionale să emită ordinul pentru acordarea gradului didactic I pe baza titlului ştiinţific de doctor, iar pârâta Universitatea Alexandru Ioan Cuza la eliberarea certificatului tip pentru acordarea gradului didactic I.

În mod corect a conchis instanţa de fond că, deşi până la momentul desfăşurării inspecţiei speciale procedura nu s-a respectat întocmai metodologia referită, acest aspect nu îi poate fi imputat reclamantei, gestionarea circuitul administrativ al dosarului său de echivalarea fiind în responsabilitatea exclusivă a Inspectoratului şcolar judeţean Bacău.

De asemenea, având în vedere procedura descrisă de dispoziţiile legale mai sus redate, ISJ Bacău avea obligaţia legală ca, în temeiul art. 74 alin. (5) din Anexa I la Ordinul 5720/2009 să procedeze la verificarea dosarului prin inspectorul şcolar responsabil cu perfecţionarea, parcurgerea procedurii neputând avea loc fără îndeplinirea acestei prime condiţii. Având în vedere că, ulterior, ISJ Bacău a solicitat prin adresa nr. x la data de 29.12.2009 Ministerului Educaţiei aprobarea efectuării inspecţiei şcolare speciale şi a comisiei de echivalare a gradului didactic I, putându-se concluziona astfel că a constatat îndeplinită prima condiţie referitoare la conţinutul dosarului depus de solicitantă, în baza principiului nemo auditur propriam trupitudinem allegans (nimeni nu îşi poate invoca propria culpă) pârâta-reclamantă ISJ Bacău nu mai poate invoca în acest stadiu împrejurarea că dosarul depus de către reclamantă era incomplet.

Deşi conform art. 74 alin. (5) pârâta ISJ Bacău avea obligaţia de a transmite în baza documentelor care atestă îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (2) şi (3) din art. 74 dosarul candidatei la instituţia de învăţământ superior - centru de perfecţionare, respectiv la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, iar această instituţie, după înregistrarea dosarului candidatei în propriile documente de evidenţă, trebuia să transmită spre aprobare Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării propunerile de comisii pentru efectuarea inspecţiei speciale, pârâta a nesocotit acest circuit administrativ şi a solicitat direct ministerului atât efectuarea inspecţiei speciale, cât şi aprobarea componenţei comisiei (adresa nr. x/2009). Instanţa mai reţine şi că, deşi instituţia de învăţământ superior - centru de perfecţionare a arătat că în arhiva sa nu a fost identificată nicio adresa privind nominalizarea preşedintelui comisiei de echivalare, în registrul special de intrări-ieşiri a ISJ Bacău la poziţia 16179/11.11.2009 este înregistrată adresa ISJ Bacău către Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iaşi, privind aprobarea comisiei de echivalare doctorat, existând la dosarul transmis către minister şi adresa nr. x/23.11.2009 a Facultăţii de Filosofie şi Ştiinţele Social-Politice referitoare la nominalizarea domnului profesor universitar B. în comisia de echivalare

În baza aprobării Ministerului cu nr. 24252/19.01.2019, în data de 18.03.2010 a avut loc inspecţia specială pentru echivalare, înregistrată în registrul de inspecţie a unităţii şcolare.

Deşi, în conformitate cu metodologia în vigoare la data declanşării procedurii, respectiv art. 74 alin. (9), validarea rezultatului examenului pentru acordarea gradului didactic I pe baza titlului ştiinţific de doctor se face de către Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, prin ordin al ministrului, pe baza documentelor primite de la centrele de perfecţionare, iar eliberarea certificatelor-tip pentru acordarea gradului didactic I se face de centrele de perfecţionare, după comunicarea primită de la Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, direcţia de profil, privind validarea prin ordin al ministrului a rezultatelor examenelor susţinute de candidaţi, aceste ultime două etape nu au mai fost parcurse din culpa pârâtei ISJ Bacău care nu a comunicat centrului de perfecţionare şi nici ministerului Raportul de inspecţie specială din 18.03.2010. Conform adresei nr. x/5.08.2019 emisă de către ISJ Bacău către Ministerul Educaţiei Naţionale nu au putut fi identificate motivele pentru care nu s-a transmis către MEN documentaţia pentru validarea rezultatului reclamantei.

Nu poate fi primit argumentul recurentului-pârât Colegiul Naţional "Gheorghe Vrânceanu", în sensul că titularul dreptului a parcurs anumite etape în vederea obţinerii actului final şi este responsabilă de întreaga procedură, în condiţiile în care autorităţile implicate au fiecare propria culpă, iar potrivit legii au obligaţii în ceea ce priveşte desfăşurarea respectivei proceduri.

În ceea ce priveşte recursul promovat de recurentul-pârât Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în mod corect a fost obligat de către prima instanţă să emită ordinul pentru acordarea gradului didactic I.

Recurentul nu specifică ce dispoziţie din dreptul material a fost încălcată de către instanţa de fond al pronunţarea sentinţei, ci arată că nu are culpă deoarece nu i-au fost transmise documentele necesare.

Înalta Curte constată, la fel ca şi instanţa de fond, că toate instituţiile implicate au aplicat greşit dispoziţiile legale şi nu şi-au îndeplinit obligaţiile care le reveneau conform acestora, motiv pentru care au fost obligate de către instanţă să şi le îndeplinească.

Constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., vor fi respinse recursurile promovate de pârâţii Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău, Colegiul Naţional "Gheorghe Vrânceanu" şi Ministerul Educaţiei (fost Ministerul Educaţiei Şi Cercetării) ca nefondate.

Cu privire la recursul promovat de către Sindicatul Liber din Învăţământul Judeţului Bacău, Înalta Curte constată că este întemeiat, urmând a fi admis pentru cele ce succed:

Recurenta-reclamanta A., în numele căreia a fost promovată acţiunea, a solicitat, de asemenea şi obligarea Colegiului Naţional "Gheorghe Vrânceanu" la calculul şi acordarea drepturilor salariale cuvenite funcţiei de profesor cu gradul didactic I, începând cu 1 martie 2019.

În mod greşit prima instanţă a respins acest capăt de cerere, admiţând, în schimb, în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtul obligarea Colegiul Naţional "Gheorghe Vrânceanu", şi obligând reclamanta la restituirea sumelor de bani reprezentând drepturile salariale încasate pentru gradul didactic I în perioada 02.10.2011 - 28.02.2019.

Înalta Curte constată că pentru această situaţie, sentinţa recurată cuprinde dispoziţii contradictorii, în sensul celor prevăzute de dispoziţiile art. 488 alion. 1 pct. 6 din C. proc. civ., fiind, de asemenea, aplicabile şi dispoziţiile art. 488 alin. (1), punctul 8 C. proc. civ.

Înalta Curte consideră pertinente argumentele invocate de recurentul Sindicatul Liber din Învăţământul Judeţului Bacău în sensul că, în ceea ce priveşte respingerea cererii de acordare a drepturilor salariale cuvenite conform funcţiei de profesor cu gradul didactic I, critica adusa acestei soluţii este aceea ca instanţa a aplicat in mod eronat prevederile OMEN nr. 5720/2009, considerând ca drepturile salariale se cuvin de la data emiterii ordinului de ministru.

Aceasta prevedere ar fi fost valabila doar in situaţia în care întreaga procedura ar fi fost finalizata in mod corect printr-un ordin de ministru, si nu in situaţia de fata, când emiterea ordinului se va face in urma unei hotărâri judecătoreşti. Aşadar, este logic ca, admiţându-i-se cererea principala, recurentei i se cuvin si drepturile salariale corelate, începând cu data naşterii acestor drepturi.

Astfel, din moment ce au fost obligate toate instituţiile implicate să îşi îndeplinească în mod corect obligaţiile care duc la emiterea ordinului privind acordarea gradului I, este evident că aceasta înseamnă emiterea sa retroactivă, drepturile cuvenite fiind, de asemenea, retroactiv datorate.

Depunând documentele si promovând cu nota maxima inspecţia şcolara speciala, recurentei i s-a născut dreptul de a-i fi echivalat titlul ştiinţific de doctor cu gradul didactic I. Prin urmare, acela este momentul la care trebuia sa se raporteze instanţa de fond in pronunţarea hotărârii inclusiv pentru acordarea drepturilor salariale. Recunoscând dreptul in sine prin admiterea cererii si obligarea la emiterea ordinului pentru acordarea gradului didactic I pe baza titlului ştiinţific de doctor in baza OMEN 5720/2009, si drepturile băneşti se cuvin tot începând cu data naşterii dreptului, respectiv data promovării inspecţiei şcolare speciale.

În ceea ce priveşte admiterea cererii reconventionale, recunoscând dreptul reclamantei la acordarea gradului didactic I pe baza titlului ştiinţific de doctor in baza OMEN nr. 5720/2009, instanţa urma sa admită pretenţiile recurentei in ceea ce priveşte drepturile salariale si sa respingă cererea reconventionala. Soluţia pronunţata este, aşadar, data cu aplicarea greşita a normelor legale, şi este, de asemenea, contradictorie.

Admiterea cererii reconvenţionale in baza art. 256 din Codul muncii este neîntemeiată, având in vedere ca in speţa de fata nu suntem in prezenta unei sume nedatorate. Suma ar fi fost nedatorata daca ar fi fost plătită fără niciun temei, în lipsa dreptului de a i se recunoaşte gradul didactic si salarizarea corespunzătoare sau plătită in baza unui act care sa fi fost anulat, ori, in situaţia recurentei, este vorba de un drept care s-a născut prin îndeplinirea de către aceasta a condiţiilor si procedurilor prevăzute de lege.

Pentru a califica suma primita de către recurenta ca nedatorata, instanţa trebuie sa procedeze la verificarea condiţiilor plăţii nedatorate, analiza care urmează a se face se face in corelare cu dispoziţiile art. 1341 din C. civ., potrivit căruia cel care plăteşte are dreptul la restituire. Noţiunea de plata nedatorata, in sensul C. civ., vizează executarea voluntara in natura a unei obligaţii pecuniare, fara a exista aceasta obligaţie si nici intenţia celui care face plata de a achita datoria cuiva.

Analizând condiţiile plaţii nedatorate raportat la speţa de fata, se desprind următoarele concluzii: obligaţia de plata a sumei exista, aceasta suma reprezentând diferenţa dintre salariul de profesor cu gradul didactic II si cel pentru profesor cu gradul didactic I, salariu la care recurenta are dreptul, prin echivalarea titlului ştiinţific de doctor cu gradul didactic I. Obligaţia şi dreptul corelativ s-au născut prin întrunirea condiţiilor şi îndeplinirea procedurilor cuprinse în Metodologia - Anexa a OMEN nr. 5720/2009 de către recurenta. Obligaţia de plata a drepturilor salariale exista, deoarece recurenta este in momentul acesta profesor cu gradul didactic I. Îndeplinirea tuturor condiţiilor impuse de actul normativ conferă acesteia dreptul la acordarea gradului didactic I. Emiterea ordinului şi a certificatului care să ateste obţinerea acestui grad didactic nu mai reprezintă obligaţii ale recurentei, fiind formalităţi ulterioare echivalării, care nu afectează naşterea dreptului de a i se acorda inclusiv drepturile salariale.

Mai mult decât atât, admiterea cererii principale, obligarea la emiterea ordinului pentru acordarea gradului didactic I pe baza titlului ştiinţific de doctor în baza OMEN nr. 5720/2009, vin în sprijinul argumentelor, în sensul recunoaşterii dreptului începând cu data când acesta s-a născut, in baza actului normativ in vigoare la acea data. Aşadar, plata salariului corespunzător nu reprezintă o greşeală, o eroare şi nici nu este făcută în lipsa unei obligaţii, ca sa dea dreptul angajatorului la restituire.

Pentru cele mai sus arătate, constatând că sunt incidente motivele de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (6) şi (8) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite în parte recursul promovat de Sindicatul Liber din Învăţământul Judeţului Bacău, va casa în parte sentinţa şi în rejudecare, va respinge cererea reconvenţională ca neîntemeiată şi va admite capătul de cerere vizând acordarea drepturilor salariale cuvenite funcţiei de profesor cu grad didactic I şi după data de 01 martie 2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâţii Inspectoratul Şcolar Judeţean Bacău, Colegiul Naţional "Gheorghe Vrânceanu" şi Ministerul Educaţiei (Fost Ministerul Educaţiei Şi Cercetării) împotriva încheierii din 17 iulie 2020 şi a sentinţei civile nr. 107/2020 din 18 decembrie 2020 ale Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Admite recursul declarat de Sindicatul Liber din Învăţământul Judeţului Bacău în numele reclamantei A. împotriva sentinţei civile nr. 107/2020 din 18 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi în rejudecare respinge cererea reconvenţională formulată de Colegiul Naţional "Gheorghe Vrânceanu", ca neîntemeiată şi admite capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului Colegiul Naţional "Gheorghe Vrânceanu" la calculul şi acordarea către reclamantă a drepturilor salariale cuvenite funcţiei de profesor cu gradul didactic I şi după data de 01 martie 2019.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 decembrie 2022.