Eligibility of internal greenhouse paths as landscape elements under EU agricultural funding rules

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova sub nr. x/2020, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Bucureşti şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Dolj a solicitat anularea dispoziţiilor art. 10 alin. (2) lit. b) din Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 619/2015 pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate, condiţiilor specifice şi a modului de implementare a schemelor de plăţi prevăzute la art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015 - 2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, precum şi a condiţiilor specifice de implementare pentru măsurile compensatorii de dezvoltare rurală aplicabile pe terenurile agricole, prevăzute în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014 - 2020, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.07.2020 emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Dolj şi anularea Deciziei nr. 243718/25.08.2020 a MADR, precum şi anularea Deciziilor emise de APIA şi APIA - Centrul Judeţean Dolj, prin care au fost respinse plângerile prealabile.

La termenul din data de 15.01.2021, instanţa, având în vedere că au fost formulate mai multe capete de cerere, iar cu privire la unele dintre ele, a fost invocată necompetenţa materială a Curţii de Apel Craiova, pentru o mai bună administrare a actului de justiţie, a pus în discuţie disjungerea capetelor de cerere II, în ceea ce priveşte anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.07.2020 emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de Plăţi Şi Intervenţie Pentru Agricultură - Centrul Judeţean Dolj, precum şi din capătul de cerere III - anularea deciziilor emise de APIA şi APIA - Centrul Judeţean Dolj, prin care au fost respinse plângerile prealabile formulate de către reclamantă, astfel cum este menţionat în cererea de chemare în judecată.

Prin încheierea din data de 15.01.2021, Curtea a disjuns capetele de cerere având ca obiect anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.07.2020 emis de APIA - Centrul Judeţean Dolj, precum şi anularea deciziilor emise de APIA şi APIA - Centrul Judeţean Dolj, prin care au fost respinse plângerile prealabile şi a dispus formarea unui nou dosar, cu termen la data de 29.01.2021. S-a format astfel dosarul nr. x/2021 pe rolul Curţii de Apel Craiova.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 25 din 29 ianuarie 2021, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor APIA Bucureştişi APIA - Centrul Judeţean Dolj şi, pe cale de consecinţă, a respins capetele de cerere, având ca obiect anularea dispoziţiilor art. 10 alin. (2) lit. b) din Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 619/2015 şi anularea adresei nr. x/25.08.2020, formulate în contradictoriu cu pârâţii APIA Bucureşti şi APIA - Centrul Judeţean Dolj, ca fiind îndreptate împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

A admis excepţia inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea adresei nr. x/25.08.2020 şi a respins respins cererea privind anularea adresei nr. x/25.08.2020, ca inadmisibilă.

Totodată, a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură Bucureşti şi Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - Centrul Judeţean Dolj, având ca obiect anulare act administrativ cu caracter normativ.

1.3. Calea de atac formulată în cauză

Recursul principal

Împotriva sentinţei menţionate anterior a declarat recurs reclamanta A., în condiţiile art. 483 C. proc. civ.

Invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a susţinut că hotărârea recurată este nelegală pentru argumentele arătate în continuare.

Recurenta-reclamantă a învederat instanţei că, în mod greşit instanţa de judecată a interpretat art. 8 din Legea nr. 554/2004 în ceea ce priveşte soluţia de admitere a excepţiei înadmisibilităţîi solicitării de anulare a Adresei nr. x/25.08.2020 prin care s-a respins plângerea prealabilă.

Aşa cum a arătat, prin Adresa nr. x/25.08.2020 s-a respins plângerea prealabilă prin care a solicitat revocarea dispoziţiilor art. 10 alin. (2) lit. b) din Ordinul nr. 619/2015. Prin cererea de chemare în judecată a solicitat inclusiv anularea răspunsului primit la procedura prealabilă.

Arată recurenta că, în aceste condiţii, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 nu permit solicitarea anulării răspunsului primit la procedura prealabilă.

Se arată in continuare că instanţa a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Regulamentul nr. 640/2014 şi a dispoziţiilor art. 10 lin. 2 din Ordinul nr. 619/2015 prin raportare la art. 67 alin. (4) lit. a) din Regulamentul 1306/2013 şi art. 4 lit. e) din Regulamentul 1307/2013 cu încălcarea pct. 10 din Preambulul la Regulamentul nr. 640/2014 şi a Anexei 7 la Ordinul nr. 619/2015:

Apreciază recurenta că instanţa de fond a aplicat greşit prevederile legale pe care le-a reţine pentru a respinge cererea de chemare în judecată.

Greşita aplicare a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) şi alin. (2) din Regulamentul nr. 640/2014:

Dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Regulamentul nr. 640/2014, atunci când stabilesc lăţimea maximă de 2 m a elementelor de peisaj, nu se referă la situaţia aleilor tehnologice din interiorul suprafeţei de exploatare.

Legislaţia europeană nu prezintă în mod expres şi limitativ care sunt acele elemente care trebuie să fie considerate "de peisaj". De altfel, nici art. 67 alin. (4) lit. a) din Regulamentul 1306/2013 (care defineşte "parcela agricolă") şi nici art. 4 lit. e) din Regulamentul 1307/2013 (care defineşte "suprafaţa agricolă"), reţinute de instanţa de fond, nu conţin vreo referire suplimentară Ia "elementele de peisaj".

Potrivit art. 9 alin. (2) din Regulamentul nr. 640/2014, acele "elemente de peisaj" care fac obiectul cerinţelor şi standardelor enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 şi care fac parte din suprafaţa totală a unei parcele agricole sunt considerate parte a suprafeţei eligibile a respectivei parcele agricole. Aceste excepţii se aplica acelor elemente de peisaj care nu servesc exploatarea agricola, ci se referă, spre exemplu, Ia: crearea de zone tampon de-a lungul cursurilor de apă, acoperirea minimă a solului, gestionarea minimă a terenului care să reflecte condiţiile locale specifice pentru limitarea eroziunii, menţinerea particularităţilor peisajelor, inclusiv, dacă este cazul, a gardurilor vii, a iazurilor, a şanţurilor şi a arborilor în aliniament, în pâlc sau izolaţi, precum şi a marginilor câmpurilor şi a teraselor (extras din Anexa II Ia Regulamentul 1306/2013).

Susţine recurenta că legiuitorul european nu a avut în vedere ca în cadrul "elementelor de peisaj", pentru care a stabilit limitarea lăţimii la 2m, să fie incluse şi aleile tehnologice din interiorul serelor, tocmai pentru că acestea nu sunt elemente străine exploatării, ci elemente indispensabile realizării activităţii agricole în interiorul acestora.

Cu alte cuvinte, în mod greşit reţine instanţa de fond că aplicarea dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Regulamentul nr. 640/2014 se face în dreptul intern prin art. 10 alin. (2) lit. b) din Ordinul nr. 619/2015 şi astfel există stabilit în legislaţia europeană, în mod expres că lăţimea de 2m ar fi aplicabilă şi aleilor tehnologice, ca elemente de peisaj.

Se mai relevă de recurentă încălcarea prevederilor Anexei 7 Ia Ordinul nr. 619/2015:

Odată ce legiuitorul Regulamentului nr. 640/2014 nu stabileşte în concret elementele de peisaj şi nici nu face trimitere la alte prevederi prin care acestea să fie exemplificate în concret, rezultă că acesta a apreciat şi faptul că fiecare stat membru urmează a stabili, în mod liber, acele elemente care vor fi incluse în această categorie.

Or, aşa cum a arătat şi prin acţiune, Anexa 7 la Ordinul nr. 619/2015, conţine singura referire din reglementarea naţională la "elementele de peisaj", indicând, în mod limitativ: garduri vii/fâşii împădurite, arbore izolat, arbori în aliniament, grup de arbori/pâlcuri arbustive din zona de câmpie, margini de câmp, iazuri, rigole, zone-tampon, zone cu specii forestiere cu ciclu scurt de producţie, zonele împădurite menţionate la articolul 32 alin. (2) lit. b) pct. I din Regulamentul nr. 1307/2013, zone cu strat vegetal, zone cu culture fixatoare de azot.

De altfel, instanţa de fond nu s-a pronunţat în niciun fel asupra acestor susţineri şi nu a analizat distincţia între "elementele de peisaj" şi aleile de eploatare, nearătând care ar fi raţionamentul sau dispoziţiile legale conform cărora cele din urmă ar trebui considerate "elemente de peisaj" şi incluse în cadrul acestora.

Greşita aplicare a art. 9 alin. (12) din Regulamentul nr. 640/2014

Recurenta arată că potrivit art. 9 alin. (1) para. 2 din Regulamentul nr. 640/2014: "Totuşi, dacă statele membre au notificat Comisiei, înainte de 9 decembrie 2009, o lăţime mai mare de doi metri în conformitate cu articolul 30 alin. (2) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 796/2004 (1) al Comisiei, poate fi aplicată în continuare lăţimea respective".Faptul că România nu a notificat Comisia anterior datei limită existenţa un alei tehnologice cu o lăţime mai mare, nu face ca dispoziţiile art. 9 alin. (1) para. 2 să fie neaplicabile ci, dimpotrivă dovedeşte culpa statului membru reprezentat în speţă prin MADR de a notifica aceste împrejurări Comisiei anterior datei limită.

Nu se poate susţine că pasivitatea MADR cu privire la notificarea existenţei unor situaţii (frecvente) în care aleile tehnologice au o lăţime mai mare de 2m ar justifica legalitatea Ordinului din speţă. Situaţia serelor exploatate de recurentă (şi a celorlalte sere din ţară), edificate în anii 1970 este supusă realităţilor tehnologice de la acea vreme care au determinat.

Faţă de acestea a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei atacate şi admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Recursul incident

În cauză, a depus recurs incident pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, invocând indrept prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-pârât Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în susţinerea cererii sale de recurs a înţeles să invoce excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale solicitând admiterea excepţiei cu consecinţa respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Recurentul-pârât consideră că instanţa de fond a ignorat în totalitate rolul său activ, motiv pentru care aceasta avea obligaţia de a verifica calitatea procesuală a părţilor, calitate ce presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi titularul dreptului afirmat, precum si între persoana pârâtului şi cei despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii, calitate procesuală nedovedită.

Prin urmare ministrul în calitate de conducător al MADR nu poate avea calitate procesuală pasivă, astfel că în mod greşit a retinut incidenta in cauză a art. 16 alin. (1) din legea nr. 554/2004. .

Excepţia lipsei calităţii procesuale, poate fi invocată şi direct în recurs, fiind o excepţie de fond, absolută şi peremptorie, admiterea excepţiei determină respingerea cererii ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasiva. De vreme ce calitatea procesuală este o condiţie de admisibilitate a acţiunii, s-a apreciat că nu este greşită nici soluţia de respingere a cererii ca inadmisibilă, în urma admiterii acestei excepţii de fond.

În exercitatea atribuţiilor care revin ministrului în virtutea mandatului, acesta, reprezintă Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale în raporturile cu celelalte ministere, cu alte autorităţi publice şi organizaţii, cu persoane juridice şi fizice din ţară sau din străinătate, precum şi în justiţie, ministrul semnează acte administrative si instrucţiuni. în condiţiile leeii, ca reprezentant legal, nu în nume propriu.

Recurentul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) prin cererea de recurs a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, şi în rejudecare să se admită excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministrului Agriculturii.

1.4. Apărările formulate în recurs

Părţile litigante au formulat intâmpinări la recursurile promovate in cauză

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 28 iunie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 23 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, raportat la prevederile legale incidente dar şi faţă de contextul factual al cauzei, Înalta Curte reţine că sunt nefondate recursurile de faţă, astfel că urmează a fi respinse, în temeiul art. 496 C. proc. civ., pentru considerentele ce succed:

Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, indicat ca motiv de recurs, Înalta Curte reţine că ipotezele circumscrise acestui motiv se referă la situaţiile în care instanţa aplică un act normativ care nu este incident în cauză, dă eficienţă unei norme generale în condiţiile existenţei unei norme speciale aplicabile, dă o interpretare greşită textului de lege aplicabil în cauză.

Examinarea criticilor din cererea de recurs raportat la obiectul dedus judecăţii nu relevă că instanţa de fond ar fi încălcat sau aplicat greşit vreo normă de drept material în soluţionarea acţiunii.

Prezenta acţiune are ca obiect anularea dispoziţiilor art. 10 alin. (2) lit. b) din Ordinul Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 619/2015 pentru aprobarea criteriilor de eligibilitate, condiţiilor specifice şi a modului de implementare a schemelor de plăţi prevăzute la art. 1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plăţi care se aplică în agricultură în perioada 2015 - 2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, precum şi a condiţiilor specifice de implementare pentru măsurile compensatorii de dezvoltare rurală aplicabile pe terenurile agricole, prevăzute în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2014 - 2020, precum şi anularea deciziei nr. 243718/25.08.2020 a MADR.

Este de necontestat că reclamanta desfăşoară activitate agricolă prin exploatarea mai multor culturi de legume. Pentru această activitate a întocmit şi depus la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia de PlăţişiIntervenţie pentru Agricultură (MADR-APIA), Cererea unică de plată x/31.03.2017 cu identificarea tuturor parcelelor agricole utilizate.

Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.07.2020, MADR-APIA a stabilit că există o diferenţă între suprafaţa solicitată eligibilă (13,18 ha) şi suprafaţa determinată pentru plată (12,2 ha) de 0,98 ha, respectiv 8,03% din suprafaţa determinată, menţionându-se sumar dispoziţiile art. 10 alin. (2) lit. b) din Ordinul MADR nr. 619/2015 ca temei pentru aplicarea sancţiunii.

În concret, conform acestor dispoziţii:

"Nu sunt incluse în hectarul eligibil: b) drumurile/aleile de exploatare din interiorul suprafeţei parcelei agricole, inclusiv din sere şi solare, a căror lăţime este mai mare de 2m". În acest context, având în vedere că lăţimea aleilor de expoatare din cadrul serelor exploatate este de 2,2 m a fost stabilită suma de 114.860,63 RON ca şi sancţiunea pentru supradeclarare.

Curtea de apel, analizând cu prioritate şi excepţia inadmisibilităţii, în conformitate cu dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., a reţinut inadmisibilitatea capătului de cerere privind anularea adresei nr. x/25.08.2020, impropriu numită decizie de către reclamantă prin acţiunea formulată.

Soluţia este corectă, având in vedere că prin această adresă a fost respinsă plângerea prealabilă prin care a fost solicitată revocarea în parte a Ordinului nr. 619/2015.

În aceste condiţii, criticile recurentei referitoare la soluţia de admitere a excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere privind anularea adresei nr. x/25.08.2020, nu pot fi reţinute în contextul în care sunt aplicabile prevederile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care este de strictă interpretare, răspunsul la plângerea prealabilă nefiind un act administrativ asimilat.

Aşadar, referitor la cererea de anulare a acestei adrese, din analiza documentelor criticate, reiese că aceasta nu este act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fiind un răspuns la plângerea prealabilă, astfel că nu poate face obiectul acţiunii în contencios administrativ.

Pe de o parte, acest aspect rezultă cu claritate din dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.

Pe de altă parte, răspunsurile la plângerile prealabile, chiar dacă emană de la instituţiile publice pârâte, acestea nu reprezintă acte administrative unilaterale cu caracter individual, ci reprezintă doar un act de informare, scopul emiterii acestora nefiind cel de producere de efecte juridice de sine stătătoare specifice dreptului administrativ. Prin urmare, pretinsa vătămare a reclamantei nu s-a produs prin aceste înscrisuri.

Criticile recurentei cu privire a greşita aplicare a dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Regulamentul nr. 640/2014 şi a dispoziţiilor art. 10 lin. 2 din Ordinul nr. 619/2015 prin raportare Ia art. 67 alin. (4) lit. a) din Regulamentul 1306/2013 şi art. 4 lit. e) din Regulamentul 1307/2013 cu încălcarea pct. 10 din Preambulul la Regulamentul nr. 640/2014 şi a anexei 78 la Ordinul nr. 619/2015, nu pot fi primite.

Este de menţionat aici că, potrivit art. 34 alin. (1) şi (4) din O.U.G. nr. 3/2015 pentru aprobarea schemelor de plaţi care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020 şi pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură, "Criteriile de eligibilitate, condiţiile specifice şi modul de implementare a schemelor de plăţi prevăzute la art. 1 alin. (2) şi (3) şi a măsurilor compensatorii de dezvoltare rurală prevăzute la art. 33 alin. (2) se aproba prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale.", iar "Sancţiunile administrative în cazul nerespectării condiţiilor de eligibilitate, a condiţiilor specifice, precum şi sancţiunile referitoare la nerespectarea normelor de ecocondiţionalitate privind plăţile directe, măsurile compensatorii de dezvoltare rurală şi ajutoarele naţionale tranzitorii, pe care le aplică APIA, se aprobă prin ordin al ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale."

Instanţa fondului a reţinut, faptul că Ordinul MADR nr. 619/2015 a fost emis cu respectarea prevederilor Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 privind finanţarea, gestionarea şi monitorizarea politicii agricole comunele Regulamentului (UE) nr. 1307/2013 de stabilire a unor norme privind plăţile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune, respectiv ale Regulamentului delegat (UE) nr. 640/2014 de completare a Regulamentului (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului în ceea ce priveşte Sistemul Integrat de Administrare şi Control şi condiţiile pentru refuzarea sau retragerea plăţilor şi pentru sancţiunile administrative aplicabile în cazul plăţilor directe, al sprijinului pentru dezvoltare rurală şi al ecocondiţionalităţii, în cadrul cărora, drumurile/aleile nu au fost/nu sunt protejate prin normele de ecocondiţionalitate şi nici nu a fost stabilită anterior o lăţime mai mare de 2 metri a acestora pentru a fi eligibile.

Articolului 10, alin. (2), lit. b) din Ordinul MADR nr. 619/2015, prevede că nu sunt incluse în hectarul eligibil: (...); b) drumurile/aleile de exploatare din interiorul suprafeţei parcelei agricole, inclusiv din sere şi solare, a căror lăţime este mai mare de 2 m.", prevedere care respectă art. 9 alin. (1) din Regulementul delegat (UE) nr. 640/2014, care permit statelor membre să decidă lăţimea suprafeţei corespuzătoare ce poate fi considerată eligibilă.

Totodată, Regulamentul Delegat (UE) nr. 640/2014 din 11 martie 2014 dispune la art. 9 alin. (1) par. 1, următoarele: "în cazul în care anumite elemente de peisaj, în special gardurile vii, şanţurile şi zidurile, fac parte în mod tradiţional din bunele practici privind culturile agricole sau din practicile privind utilizarea suprafeţei agricole în anumite regiuni, statele membre pot decide că suprafaţa corespunzătoare este considerată parte a suprafeţei eligibile a unei parcele agricole în sensul articolului 67 alin. (4) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, cu condiţia ca aceasta să nu depăşească o lăţime totală care urmează a fi stabilită de statul membru în cauză. Această lăţime corespunde unei lăţimi tradiţionale din regiunea respectivă şi nu depăşeşte doi metri."

Or, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa fondului verificând punerea în aplicare a acestor dispoziţii legale, astfel cum rezultă din motivele de fapt prezentate prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. x/27.07.2020, APIA - Centrul Judeţean Dolj a stabilit în sarcina reclamantei o creanţă bugetară în cuantum de 114860,63 RON, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor sus menţionate.

Având în vedere cele menţionate anterior, reclamantă reiterează greşit că dispoziţia naţională este în contradicţie cu art. 9 alin. (1) din Regulamentul UE 640/2014, fiind încălcat principiul nediscriminării între agenţii economici care desfăşoară aceeaşi activitate în aceleaşi condiţii, odată ce nu se au în vedere criterii obiective.

Faţă de data la care România a dobândit statutul de Stat Membru, respectiv 01.01.2007, consecinţa este evidentă, în senul că Regulamentele sunt de aplicabilitate directă.

Astfel, atât Regulamentul 1306/2013, cât şi Regulamentul 640/2014 sunt direct aplicabile pe teritoriul României. Regulamentul nr. 640/2014 este un Regulament delegat, care completează Regulamentul nr. 1306/2013 şi care are aplicabilitate direct pe teritoriul Statelor Membre UE.

Greşit susţine recurenta-reclamantă că Regulamentul 1306/2013 al Parlamentului European şi al Consiliului şi Regulamentul delegat nr. 640/2014 al Comisiei nu stabilesc ca şi condiţie de eligibilitate a suprafeţelor de teren o limitare a lăţimii aleilor de exploatare şi nici sancţiuni aplicabile în acest sens.

Pentru obţinerea sprijinului financiar prin instrumentele stabilite în cadrul politicii agricole comune, fermierul trebuie să declare terenul pe care îl are în exploatare din categoria suprafaţă agricolă.

Înalta Curte constată că aspect rezultă din dispoziţiile art. 32 alin. (2) din Regulamentul UE nr. 1307/2013, care stabileşte că ajutorul/sprijinul se acordă pe suprafaţă eligibilă/hectar eligibil.

Aşadar, o suprafaţă de teren este eligibilă pentru plăţile pe suprafaţă dacă este o suprafaţă agricolă, continuă de pământ şi este utilizată pentru o activitate agricolă. De asemenea, elementele de peisaj care fac obiectul standardelor pentru bunele condiţii agricole şi de mediu ale terenurilor şi care fac parte din suprafaţa totală a unei parcele agricole sunt considerate parte a suprafeţei eligibile a respectivei parcele agricole.

Cu toate acestea, potrivit articolul 76 alin. (2), lit. c) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate prin care stabilesc norme privind modalitatea de abordare a anumitor cazuri în care zonele eligibile includ particularităţi peisagistice sau arbori ("normele prin care se stabileşte definiţia bazei de calcul a ajutoarelor, inclusiv normele privind modalitatea de abordare a anumitor cazuri în care zonele eligibile includ particularităţi peisagistice sau arbori; astfel de norme permit statelor membre, în cazul pajiştilor permanente, să considere particularităţile peisagistice şi arborii izolaţi a căror suprafaţă totală nu depăşeşte un anumit procent din parcela de referinţă ca făcând parte în mod automat din suprafaţa eligibilă fără a necesita cartografierea lor în acest scop.").

In textul art. 9, alin. (1) din Regulamentul delegat (UE) nr. 640/2014 se fac precizări în ceea ce priveşte eligibilitatea suprafeţei elementului de peisaj ca întreg (suprafaţa corespunzătoare) şi nu a eligibilităţii unei părţi a acestuia.

Prin urmare, pentru stabilirea eligibilităţii suprafeţei elementului de peisaj se au în vedere condiţiile îndeplinite de acesta din perspectiva acestui articol şi a celor stabilite de statul membru în legislaţia naţională. în ceea ce priveşte lăţimea.

Derogarea prevăzută la articolul 9, alin. (1) paragraful al doilea din Regulamentul Delegat (UE) nr. 640/2014 se aplică numai dacă statul membru a notificat, înainte de data de 9 decembrie 2009, o lăţime mai mare de 2 metri a elementului de peisaj, în conformitate cu articolul 30 alin. (2) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 796/2004 al Comisiei, or, potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 3/2015, "Prezenta ordonanţă de urgenţă aprobă schemele de plăţi, ca mecanisme de susţinere şi de garantare a producătorilor agricoli şi a operatorilor economici, respectiv schemele de plăţi directe şi ajutoarele naţionale tranzitorii, care se aplică în agricultură în perioada 2015-2020." şi nu face obiectul unor scheme de plăţi anterioare anului 2015.

Aşa cum bine a punctat instanţa de fond, dispoziţiile Capitolului II - Parcele agricole cu elemente de peisaj şi arbori, Articolul 9 din Regulamentul delegat nr. 640/2014 - Determinarea suprafeţelor în cazul cărora parcela agricolă conţine elemente de peisaj şi arbori sunt direct aplicabile, statuează următoarele:

"(1) În cazul în care anumite elemente de peisaj, în special gardurile vii, şanţurile şi zidurile, fac parte în mod tradiţional din bunele practici privind culturile agricole sau din practicile privind utilizarea suprafeţei agricole în anumite regiuni, statele membre pot decide că suprafaţa corespunzătoare este considerată parte a suprafeţei eligibile a unei parcele agricole în sensul articolului 67 alin. (4) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, cu condiţia ca aceasta să nu depăşească o lăţime totală care urmează a fi stabilită de statul membru în cauză. Această lăţime corespunde unei lăţimi tradiţionale din regiunea respectivă şi nu depăşeşte doi metri. Totuşi, dacă statele membre au notificat Comisiei, înainte de 9 decembrie 2009, o lăţime mai mare de doi metri în conformitate cu articolul 30 alin. (2) al treilea paragraf din Regulamentul (CE) nr. 796/2004(18) al Comisiei, poate fi aplicată în continuare lăţimea respectivă.".

(2) Orice elemente de peisaj care fac obiectul cerinţelor şi standardelor enumerate în anexa II la Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 şi care fac parte din suprafaţa totală a unei parcele agricole sunt considerate parte a suprafeţei eligibile a respectivei parcele agricole.

Concluzia instanţei este corectă, în sensul că o suprafaţă de teren este eligibilă pentru plăţile pe suprafaţă dacă este o suprafaţă agricolă, continuă de pământ şi este utilizată pentru o activitate agricolă.

În acest context, instanţa de fond a reţinut în mod legal, că articolul 10, alin. (2), lit. b) din Ordinul MADRnr. 619/2015 emis în baza art. 34 alin. (1) din O.U.G. nr. 3/2015 prevede că drumurile/aleile de exploatare din interiorul suprafeţei parcele din sere şi solare, a căror lăţime este mai mare de 2 metri nu sunt incluse in hectarul eligibil -b) -drumurile, aleile de exploatare din interiorul suprafeţei parcelei agricole, inclusiv din sere şi solarii a căror lăţime este mai mare de 2 m, in conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (1) din Regulamentul delegat (UE)nr. 640/2014.

Practic, aşa cum a reţinut judecătorul fondului, teza a doua a primului alineat aliniat al art. 9 nu este aplicabilă României -astfel cum menţionează şi reclamanta - rezultă că prima teză este cea care se aplică în speţă cum, de altfel, Regulamentul 640/2014 subliniază faptul că elementele de peisaj nu pot depăşi 2 metri.

Prin urmare, aspectele invocate de către recurenta-reclamantă prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluţiei pronunţate fiind confirmată de către instanţa de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Recursul incident

Recurentul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR) prin cererea de recurs a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, şi în rejudecare să se admită excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministrului Agriculturii.

Într-adevăr, promovarea oricărei acţiuni în justiţie presupune îndeplinirea a trei condiţii esenţiale: un interes (legitim, născut, actual şi personal), calitatea şi capacitatea procesuală a părţilor. Aceste cerinţe sunt cumulative, neîndeplinirea oricăreia dintre ele împiedicând declanşarea sau continuarea acţiunii civile. Reclamantul fiind cel care promovează acţiunea, stabileşte cadrul procesual în conformitate cu dispoziţiile art. 194 C. proc. civ. şi trebuie să justifice calitatea procesuală pasivă a persoanei chemate în judecată, iar în lipsa stabilirii corecte a cadrului procesual în ceea ce priveşte părţile cu care înţelege să se judece, chiar instanţa din oficiu se poate pronunţa cu privire la calitatea procesuală a părţilor chemate în judecată.

Astfel, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din acelaşi act normativ, autoritatea publică reprezintă orice organ de stat sau al unităţilor administrativ teritoriale care acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public.

Faţă de aceste dispoziţii, pârâtul Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale este persoana ce a emis Ordinul nr. 619/2015, având calitate procesuală pasivă în litigiul privind legalitatea actului administrativ emis de acesta, a cărui atestare a făcut-o prin asumarea semnării acestui act.

De asemenea, se constată că, şi în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor APIA Bucureşti şi APIA - Centrul Judeţean Dolj, relativ la capetele de cerere ce fac obiectul prezentei cauze, în mod corect a reţinut instanţa de fond că pârâtele APIA-Bucureşti şi APIA - Centrul Judeţean Dolj, nu sunt organismele emitente ale celor două acte a căror anulare se solicită, find evident că acestea nu au calitatea de subiect pasiv, în cadrul raportului juridic raportat la prevederile OMADR 619/2015, emitentul actului normativ fiind Ministrul Agriculturii si Dezvoltării Rurale.

Pentru toate considerentele expuse, în cadrul controlului de legalitate exercitat pe calea recursului, se constată că susţinerile părţilor recurente nu au relevanţa atribuită prin motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererile de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Cum în raport de motivele invocate recursurile nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în baza dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. va respinge recursurile promovate de in cauză, ca nefondate.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 25 din 29 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul incident formulat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 25 din 29 ianuarie 2021 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 decembrie 2022.