Challenging judicial inspection complaint dismissal without jointly attacking head of inspection's rejection: strict admissibility requirement under Law 317/2004

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2022

Asupra recursului de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 20.01.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta INSPECŢIA JUDICIARĂ, a solicitat "anulare rezoluţie IJ - rez. nr. 3092/A/08.10.2020".

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 883 pronunţată în data de 04.06.2021 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii, respingând cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta INSPECŢIA JUDICIARĂ, ca inadmisibilă.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva hotărârii instanţei de fond a exercitat calea de atac a recursului reclamantul A., şi, fără a încadra criticile sale în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a invocat aplicarea greşită a legii.

În dezolvarea criticilor sale a susţinut recurentul că nici o sesizare, oricât de legală a fost, inspectorul şef nici nu a catadicsit să rezolve vreo sesizare, soluţia fiindu-i comunicată după 6 luni, contrar dispoziţiilor legale. Acelaşi judecător a mai respins cererea sa, deci, o stare de incompatibilitate, invocând articolele 41-45 din C. proc. civ.

Mai susţine recurentul că instanţa a profitat de faptul că nu s-a putut prezenta şi a invocat excepţia inadmisibilităţii, excepţie care, dacă i-ar fi fost comunicată, ar fi răspuns la aceasta, solicitând respingerea sa.

În continuare recurentul a criticat modul de instrumentare şi soluţiile pronunţate de judecători în dosarele nr. x/2020, nr. y/2020/a1 şi nr. 32/110/2002, susţinând faptul că aceştia au încălcat RIL-ul nr. 19/2013 prin faptul că nu au formulat cerere de abţinere tocmai pentru a menţine o hotărâre nelegală.

Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare şi, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate, ca legală şi temeinică.

Răspunsul la întâmpinare

Împotriva apărărilor intimatei-pârâte Inspecţia Judiciară din cadrul întâmpinării, recurentul- reclamant A. a formulat Răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea acestor apărări.

Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului din data de 18.03.2022 a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 13.09.2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor, când, Înalta Curte, pentru ca reclamantul că semneze olograf cererea de recurs, în original sau, să transmită pe e-mail o altă cerere purtând semnătura electronică extinsă bazată pe un certificat calificat şi generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii, astfel cum impun dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 455/2001, a amânat judecata recursului pentru astăzi, 06 decembrie 2022 şi, luând act de solicitarea de judecare a cauzei în lipsă, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt şi temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise şi a reţinut dosarul spre soluţionare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecăţii.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport cu criticile formulate, cu apărările din cadrul întâmpinării şi cu normele legale aplicabile litigiului dedus judecăţii, Înalta Curte constată că recursul promovat de reclamantul A. este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele expuse în continuare:

Astfel, se reţine că reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o contestaţie împotriva Rezoluţiei nr. 3092/A din 08.10.2020, prin care s-a dispus clasarea sesizării sale.

Prima instanţă a respins contestaţia formulată de reclamant, ca fiind inadmisibilă, raportat la dispoziţiile art. 451 alin. (3) din Legea nr. 317/2004.

Soluţia primei instanţe este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Deşi recurentul nu a încadrat criticile sale în niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (4) din acelaşi cod, reţine că acestea se circumscriu motivului de nelegalitate indicat la pct. 8 al textului, ce vizează încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, recurentul invocând " aplicarea greşită a legii".

Instanţa de control judiciar nu poate reţine însă incidenţa în cauză a acestui motiv de nelegalitate, sentinţa recurată reflectând interpretarea şi aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanţele de fapt ale cauzei.

Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe este expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă interpretare a dispoziţiilor art. 451 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 reţinând inadmisibilitatea contestaţiei pe considerentul că recurentul - reclamant s-a adresat direct instanţei de contencios administrativ cu anularea rezoluţiei de clasare, fără a ataca şi rezoluţia inspectorului şef.

Astfel, constată Înalta Curte că, prin sesizarea înregistrată la Direcţia de inspecţie judiciară pentru judecători la data de 04.09.2020, reclamantul A. şi-a exprimat nemulţumirea faţă de modul de stabilire a taxelor judiciare de timbru, susţinând că instanţa de judecată, Curtea de Apel Bacău, în dosarele nr. x/2020 pi nr. 148/32/2020 nu a făcut aplicarea corectă a dispoziţiilor legale.

Prin Rezoluţia nr. 3092/A din data de 08.10.2020, pârâta Inspecţia Judiciară a dispus clasarea sesizării formulate de reclamantul A., sub aspectul abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. t) din Legea nr. 303/2004, întrucât, în urma verificărilor efectuate s-a constatat că nu sunt realizate condiţiile impuse de lege, întrucât nu s-a identificat greşeala care să poată fi caracterizată ca fiind evidentă şi nici neîndoielnică, dar nici indicii cu privire la încălcarea cu intenţie a normelor legale, în scopul vătămării drepturilor unei persoane.

Împotriva acestei rezoluţii de clasare petentul - reclamant a formulat plângere, trasmisă la Inspecţia Judiciară prin poşta electronică.

Prin Rezoluţia nr. C20-1709 din data de 07 ianuarie 2021 Inspectorul Şef al inspecţiei Judiciare a respins plângerea formulată de petentul - reclamant A., constatând că aceasta nu respectă condiţiile de probă sau de validitate, pe considerentul că respectiva plângere, dat fiind faptul că a fost transmisă prin poştă electronică, nu a avut încorporată, ataşată sau asociată o semnătură electronică, astfel cum impun dispoziţiile art. 5 şi 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică.

Prin cerea de chemare în judecată formulată în faţa instanţei de fond reclamantul a formulat contestaţie doar împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 3092/A/08.10.2020 a Inspecţiei Judiciare, această solicitare fiind menţinută şi ulterior, printr-o altă notă transmisă tot prin poşta electronică la data de 03.02.2021 (dosarul de fond).

Înalta Curte, în acord cu instanţa de fond are în vedere dispoziţiile art. 451 alin. (1)-(3) din Legea nr. 317/2004 conform cărora:

"(1) Împotriva rezoluţiei de clasare prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-şef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluţionează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecţia Judiciară.

(2) Soluţiile pe care inspectorul-şef le poate dispune sunt:

a) respingerea plângerii şi menţinerea rezoluţiei atacate;

b) admiterea plângerii şi completarea verificărilor. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef.

(3) Rezoluţia inspectorului-şef prin care au fost respinse plângerea şi rezoluţia de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare."

Din analiza textelor de lege menţionate rezultă că rezoluţia de clasare prevăzută de art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 se poate ataca doar împreună cu rezoluţia inspectorului şef, prin care a fost respinsă plângerea la care se referă art. 451 alin. (1) din Lege, soluţiile dispuse de inspectorul şef al Inspecţiei Judiciare putând fi de respingere a plângerii şi menţinere a rezoluţiei atacate sau de admitere a plângerii şi completare a verificărilor.

Aceste dispoziţii se completează cu prevederile din C. proc. civ., aplicabile în temeiul art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv cu dispoziţiile art. 193 alin. (1) C. proc. civ., ce stabilesc în mod expres că "Sesizarea instanţei se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres aceasta. Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată, art. 7 din Legea nr. 554/2004 - normă generală de procedură în litigiile de contencios administrativ - prevăzând, de asemenea, necesitatea parcurgerii procedurii administrative prealabile.

Astfel, se constată că dispoziţiile art. 451 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 nu prevăd posibilitatea persoanei care a formulat sesizarea de a se adresa în mod direct instanţei de contencios administrativ cu contestaţie doar împotriva a Rezoluţiei de clasare prevăzute art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, ci numai împreună cu rezoluţia Inspectorului-şef prin care a fost respinsă plângerea la care se referă art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.

Deşi este adevărat că, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ, recurentul-reclamant a formulat plângere adresată Inspectorului-şef, dat fiind faptul că plângerea acestuia nu a respectat condiţiile de validitate prevăzute de art. 5 şi art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, neavând încorporată, ataşată sau asociată o semnătură electonică ce oferă garanţia integrităţii şi autenticităţii documentelor electronice, făcând legătura neechivocă între informaţiile semnate şi semnatar, în condiţiile în care, prin contestaţia adresată instanţei recurentul - reclamant a atacat doar rezoluţia de clasare, nu şi rezoluţia Inspectorului Şef, în mod corect a fost reţinută incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 451 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată.

Trebuie reţinut că potrivit prevederilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, în cazul neîndeplinirii condiţiilor de formă a unei sesizări se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.

Cum, prin contestaţia ce face obiectul litigiului, recurentul - reclamant a solicitat în mod direct instanţei de contencios administrativ anularea rezoluţiei de clasare prevăzută de art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, în mod legal instanţa de fond a reţinut inadmisibilitatea acesteia, raportat la dispoziţiile art. 451 alin. (3) din acelaşi act normativ, din conţinutul cărora rezultă că rezoluţia de clasare poate fi atacată doar împreună cu rezoluţia dată de Inspectorul Şef în soluţionarea plângerii formulate împotriva acesteia.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar soluţia dată de instanţa de fond este legală şi reflectă corecta aplicare şi interpretare a dispoziţiilor 451 din Legea nr. 317/2004, astfel cum a fost modificată, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamantul A. ca nefondat, cu consecinţa menţinerii, ca legale, a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 883 din 4 iunie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 decembrie 2022.