Judicial obligation to approve staff roster transformations and salary payments following successful promotion of court auxiliaries with higher education

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 02.12.2020, sub număr de dosar x/2020 reclamantele A., B. şi C. au solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să aprobe modificarea statului de funcţii, obligarea pârâtei Curtea de Apel Oradea prin organele de conducere - să emită decizia de încadrare a reclamantelor în funcţii de grefier registrator, respectiv grefier arhivar cu studii superioare, iar, în subsidiar, au solicitat obligarea pârâţilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Satu Mare să procedeze la plata diferenţelor salariale dintre salariile cuvenite conform funcţiei promovate prin concurs şi salariile efectiv plătite, de la momentul definitivării rezultatelor concursului - 13.12.2019 şi până in prezent, actualizate la momentul plătii cu dobânda legală, precum şi obligarea pârâtelor să plătească pe viitor salariul cuvenit conform funcţiei promovate pentru reclamante.

În fapt, reclamantele au susţinut examenul de promovare în trepte profesionale superioare - grefieri arhivari sau registratori şi pentru transformarea posturilor de grefieri arhivari sau grefieri registratori cu studii medii în cea de grefieri arhivari sau registratori cu studii superioare, în cadrul aceleiaşi instanţe, organizat de Curtea de Apel Oradea in data de 13 decembrie 2019, examen care a fost promovat de către reclamante, însă de la acea dată nu s-a efectuat nicio modificare privind încadrarea şi plata conform rezultatului acestui examen.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 32/2021 din 22 februarie 2021 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei în ceea ce priveşte solicitarea reclamanţilor de obligare la plata diferenţelor salariale, respingând această solicitare formulată de reclamanţii în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Deopotrivă, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Satu Mare, respingând şi acţiunea formulată de reclamantele A., C. şi B., în contradictoriu cu pârâţii: Ministerul de Justiţie, Curtea de Apel Oradea, Colegiul de conducere al Curţii de Apel Oradea şi Preşedintele Curţii de Apel Oradea.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că pârâtul Ministerul Justiţiei nu a acţionat cu exces de putere, refuzul acestuia de emitere a ordinelor de modificare a statelor de funcţii şi personal fiind în acord cu prevederile Statutare (ale legii nr. 303/2004).

Recursul exercitat în cauză

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantele A., C. şi B., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., au solicitat casarea în parte a hotărârii, rejudecarea acţiunii, respingerea exceăţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei în ceea ce priveşte solicitarea reclamantelor de obligare la plata diferenţelor salariale şi admiterea în tot a acţiunii, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei căi de atac.

În motivarea recursului, recurentele - reclamante au susţinut că sentinţa recurată este nelegală şi netemeinică, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

Într-o primă critică recurentele susţin nelegalitatea soluţiei de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei, raportat la dispoziţiile art. 131 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 din 28 iunie 2004 republicată privind organizarea judiciară, conform cărora " Bugetul curţilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate şi al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiţiei, acesta având calitatea de ordonator principal de credite."

Totodată, prevederile art. 132 alin. (1) şi (2) din acelaşi act normativ stabilesc obligaţia curţilor de apel şi a parchetelor de pe lângă curţile de apel de a elabora proiectele de buget anual pentru instanţele sau, după caz, pentru parchetele din circumscripţiile acestora pentru a fi transmise Ministerului Justiţiei sau, după caz, Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cazul parchetelor, pentru ca în final, îrt baza prevederilor art. 132 alin. (4) din actul normativ evocat, proiectele de buget să fie supuse avizului conform al Consiliului Superior al Magistraturii., Curţile de Apel sau Tribunalele nu pot efectua plăti de salarii fără emiterea unui ordin de încadrare pentru funcţia îndeplinită.

Prin urmare consideră că în cauză se justifică pe deplin calitatea procesuală pasiva aparatului Ministerul Justiţiei.

In ce priveşte soluţia pronunţată de prima instanţa cu privire la fondul cauzei, recurentele susţin că şi aceasta este nelegală, arătând că refuzul Ministerului Justiţiei de a da curs favorabil cererii recurentelor este unul nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) Ut. î) din Legea nr. 554/2004.

Invocând dispoziţiile art. 31 alinest 2 din Legea nr. 153/2017, art. 43 şi 44 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 şi Hotărârea CSM nr. 181/2007 susţin recurentele că, faptul că grefierii arhivari sau registratori au drept condiţie de numire în funcţie, absolvirea studiilor medii nu are nicio relevanţă din perspectiva promovării acestora, nefiind vorba despre recrutarea iniţială ci despre promovarea din funcţia de grefier arhivar sau registrator cu studii medii în cea de grefier arhivar sau registrator cu studii superioare.

Mai mult, Legea-cadru nr. 153/2017 nu prevede doar posibilitatea promovării personalului plătit din fonduri publice, personal din care facem parte şi subsemnatele recurente-reclamante, ci arată expres ca aceasta se va face potrivit prevederilor din statute sau alte acte normative specifice domeniului de activitate, aprobate prin legi, hotărâri ale Guvernului sau acte administrative ale ordonatorului principal de credite, după caz, cum de altfel a reţinut si instanţa de fond care însă, a interpretat si aplicat greşit aceste dispoziţii.

În speţa dedusă judecăţii, actele la care se referă Legea- cadru nr. 153/2017 sunt Legea nr. 567/2004 respectiv Hotărârea CSM nr. 181/2007, examenul fiind organizat de autoritatea competentă, respectiv Curtea de Apel Oradea, în acord cu prevederile specifice domeniului de activitate.

Chiar dacă pârâtul Ministerul Justiţiei a susţinut că "situaţia concretă a transformării posturilor de grefier cu studii medii în posturi de grefier cu studii superioare, urmare a dobândirii unei diplome de studii superioare, nu se regăseşte în situaţiile prevăzute de dispoziţiile ce reglementează promovarea personalului auxiliar de specialitate", acest argument nu are nicio legătură cu speţa dedusa judecăţii deoarece recurentele-reclamante nu solicită încadrarea în funcţia superioară "urmare a dobândirii unei diplome", ci, urmare a participării la concursul de promovare, studiile superioare fiind doar una dintre condiţiile necesare înscrierii la examenul pe care l-am promovat, iar pârâtul Ministerul Justiţiei nu a contestat legalitatea organizării examenului de către Curtea de Apel Oradea.

Mai mult, nu există de lege lata nicio normă care să condiţioneze organizarea examenului de promovare (în speţă cel organizat de Curtea de Apel Oradea) de emiterea unui aviz conform ori unei aprobări prealabile din partea Ministerului Justiţiei, iar în ceea ce priveşte dreptul de apreciere Ministerului Justiţiei în aprobarea statului de funcţii, apreciem că acest seşment de competentă nu poate funcţiona în reşim de pură oportunitate ori pură discreţie.

In acest context, solicită a se constata că în mod nelegal prima instanţă a reţinut că simpla modificare de către Consiliul Superior al Magistraturii a Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului ori examenului pentru definitivare în funcţie, promovare în grade/trepte profesionale, ori chiar organizarea acestui concurs nu sunt de natură a înlătura acest drept al Ministerului Justiţiei de apreciere cu privire la necesitatea operării acestor modificări.

Legiuitorul naţional a consacrat un contencios administrativ de plină jurisdicţie, în virtutea căruia instanţa de contencios administrativ este competentă potrivit legii, să anuleze ori să modifice actul administrativ de autoritate atacat, să oblige serviciul public administrativ să rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege şi să acorde daunele cauzate de serviciul public, persoanei fizice sau juridice, prin actul emis sau prin refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege, după cum rezultă cu claritate din art. 7, 8 şi 18 din Leşea nr. 554/2004.

Într-adevăr, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa instanţei supreme, manifestarea de voinţă a autorităţii publice, în actul său decizional este ghidată şi de criteriul oportunităţii acestei măsuri, fără a se ignora însă criteriul legalităţii, nefiind de acceptat un act administrativ oportun însă nelegal.

Nu se poate neglija însă faptul că oportunitatea este ea însăşi o condiţie de legalitate, fără de care nu se poate vorbi de valabilitatea unui act administrativ, iar instanţa de contencios administrativ cu atributul deplinei jurisdicţii pe care o are, este îndreptăţită a o analiza din perspectiva excesului de putere, privită aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

În speţă, pretinsul drept de apreciere asupra oportunităţii modificării statelor de funcţii şi personal pentru curţile de apel şi instanţele din subordine, astfel cum a fost invocat de pârâtul Ministerul Justiţiei şi reţinut ca fiind incident în speţă de către instanţa de fond, a fost exercitat cu nerespectarea prevederilor legale mai sus menţionate, din care se desprinde concluzia recunoaşterii dreptului personalului auxiliar de specialitate încadrat care a absolvit studii superioare de a susţine examenele de promovare, drept care este golit de conţinut dacă nu este urmat de modificarea statelor de funcţii şi de personal.

Condiţia studiilor medii se cere doar în momentul recrutării în funcţia de grefier arhivar şi registrator, dar în prezenta cauza nu este vorba de un concurs de recrutare ci de promovare în funcţie conform dispoziţiilor 43 din Ieşea 576/2004 şi art. 8 indice Îşi 2 din hotărârea CSM Î8î/2007.

Promovarea reprezintă o modalitate de dezvoltare a carierei personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti prin ocuparea unei funcţii publice de execuţie în grade sau trepte profesionale superioare, ceea ce poate presupune noi atribuţii şi responsabilităţi sau, după caz, prin creşterea gradului de complexitate a atribuţiilor exercitate.

De asemenea, promovarea pe o funcţie superioară poate atrage atât un salariu mai mare, dar şi îndatoriri suplimentare, prin completarea fişei postului.

Prin urmare, în mod nelegal instanţa de fond a reţinut argumentul pârâtului Ministrul Justiţiei referitor la faptul că noua lege 153/2017 prevede doar posibilitatea salarizării grefierilor arhivari şi registratori cu studii superioare, ceea ce nu echivalează cu încadrarea (numirea) pe funcţie, drept motiv justificativ al refuzului său, întrucât subsemnatele am participat la concursul de promovare din funcţia de grefier arhivar şi registrator cu studii medii în funcţia grefier arhivar şi registrator cu studii superioare, organizat în conformitate cu legea'statutului acestei profesii unde am fost declarate admise. Astfel, în temeiul dispoziţiilor din legea 576/2004 şi din hotărârea CSM 181/2007, în baza cărora a fost organizat concursul de promovare, şi ca urmare a declarării noastre admise la acest examen, rezultă posibilitatea de a fi încadrate pe o funcţie superioară, cu o salarizare corespunzătoare, care de altfel, este permisă de dispoziţiile legii 153/2017, după cum însuşi pârâtul a afirmat.

Mai susţin recurentele că, prin hotărârea recurată, prima instanţă a încălcat si dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 153/2017, în care se face distincţie între încadrarea şi promovarea personalului plătit din fonduri publice pe funcţii, grade sau trepte profesionale, iar prin alin. (4) al articolului menţionat se dispune cu titlu de principiu că, în situaţia în care nu există un post vacant, promovarea personalului plătit din fonduri publice în funcţii, grade sau trepte profesionale se va face prin transformarea postului din statul de funcţii în care acesta este încadrat într-unui de nivel imediat superior.

Legislaţia actuală prevede nu doar încadrarea în funcţia de arhivar si registrator cu studii medii, ci şi promovarea din funcţia de grefier arhivar şi registrator cu studii medii în funcţia grefier arhivar şi registrator cu studii superioare, una dintre condiţiile necesare pentru înscrierea la acest concurs fiind absolvirea studiilor superioare şi mai mult cadrul legal prezent permite în această situaţie si salarizarea in raport cu noua funcţie.

Pentru aceleaşi motive de nelegalitate ce vizează soluţia pronunţata de instanţa de fond cu privire la cererile noastre in contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi constatând că refuzul Ministerului Justiţiei de a emite ordinul privind aprobarea statelor de funcţii, în sensul transformării posturilor de grefieri arhivari şi registratori cu studii medii în grefieri arhivari şi registratori cu studii superioare şi de a modifica bugetul în acest sens este unul nejustificat, solicită a se constata şi nelegalitatea hotărârii recurate în ce priveşte respingerea cererii lor de obligare a pârâtei Curtea de Apel Oradea la emiterea deciziilor de încadrare pe noile funcţii, precum şi respingerea cererii având ca obiect plata diferentelor de drepturi salariale.

Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielor de judecată.

Apărările formulate de intimaţi

Intimaţii-pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Oradea şi Tribunalul Satu Mare au depus întâmpinări şi, fără a invoca excepţii, au solicitat respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii primei instanţe, ca temeinică şi legală.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este parţial nelegală, urmând să fie reformată, în parte, pentru considerentele arătate în continuare:

În ceea ce priveşte situaţia de fapt care a condus la starea litigioasă dintre părţi, Înalta Curte reţine că reclamantele A., B. şi C. îndeplinesc funcţia de grefier registrator, respectiv grefier arhivar cu studii medii în cadrul Judecătoriei Negreşti Oaş, respectiv în cadrul Tribunalului Satu Mare şi au participat la examenul organizat de Curtea de Apel Oradea, la data de 13 decembrie 2019, pentru promovarea în trepte profesionale superioare, în cadrul aceleiaşi instanţe, examen pe care l-au promovat.

Reclamantele au criticat faptul că, deşi au obţinut la examen media de promovare, Ministerul Justiţiei a refuzat să dispună măsurile admnistrative necesare încadrării acestora în funcţia de grefier arhivar, respectiv grefier registrator cu studii superioare.

Întrucât reclamantelor nu le-au fost emise deciziile de promovare în funcţie, acestea s-au adresat în acest sens pârâţilor.

Astfel, prin adresa cu numărul de înregistrare 5051/30/A/02.11.2020 au solicitat Preşedintelui Curţii de Apel Oradea să emită deciziile corespunzătoare promovării examenului la care ai făcut referire anterior şi să dispună plata sumelor ce li se revin, începând cu data promovării examenului.

În data de 2 noiembrie 2020, răspunzând solicitării lor, Preşedintele Curţii de Apel Oradea le-a comunicat faptul că prin adresa nr. x/20.12.2018, Ministrul Justiţiei a transmis curţilor de apel că modificarea statelor de funcţii ale instanţelor judecătoreşti prin ordin al ministrului Justiţiei, prin transformarea posturilor de grefier arhivar şi registrator cu studii medii in posturi de grefier arhivar şi registrator cu studii superioare şi încadrarea pe aceste funcţii, in gradul corespunzător vechimii, va fi posibilă după modificarea şi completarea dispoziţiilor Legii nr. 567/2004, în sensul reglementării condiţiei studiilor superioare pentru numirea in funcţiile de grefier arhivar şi registrator.

Li s-a mai comunicat prin aceeaşi adresă faptul că, întrucât Ministerul Justiţiei nu a dat curs solicitării Curţii de Apel Oradea de modificare a statelor de funcţii şi de transformare a posturilor de grefier arhivar şi registrator cu studii medii şi în lipsa din statul de funcţii al Curţii de Apel Oradea şi al instanţelor din circumscripţie a posturilor de grefier arhivar şi registrator cu studii superioare, nu a fost posibilă asigurarea pentru grefierii arhivari şi registratori care au promovat examenul a unui nivel de salarizare pentru astfel de funcţii, iar ca şi concluzie, Curtea de Apel Oradea nu poate să emită decizii de încadrare în sensul solicitat de petentele reclamante, deoarece până la acest moment, Legea 567/2004 nu a fost modificată in acord cu dispoziţiile Legii nr. 153/2017.

În urma răspunsului negativ la cererea prealabilă a reclamantelor, formulat de către Preşedintele Curţii de Apel Oradea, s-au adresat către Ministerul Justiţiei şi au trimis in data de 5 noiembrie 2020 o altă cerere, prin care au solicitat efectuarea demersurilor legale in vederea emiterii deciziilor corespunzătoare, respectiv a plătii sumelor ce li se revin începând cu data promovării examenului anterior menţionat.

La data de 17 noiembrie 2020 au primit adresa cu numărul x/10.11.2020, ca răspuns negativ din partea Ministrului Justiţiei la cererea lor. Astfel, li s-a comunicat faptul că potrivit art. 31 alin. (2) din Legea cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, "încadrarea şi promovarea personalului plătit din fonduri publice, pe funcţii, grade sau trepte profesionale se fac potrivit prevederilor din statute sau alte acte normative specifice domeniului de activitate, aprobate prin legi, hotărâri ale guvernului sau acte administrative ale ordonatorului principal de credite, după caz. Prin aceeaşi adresă li se transmite că, potrivit Legii nr. 567/2004 care reglementează statutul personalului auxiliar de specialitate, nu există funcţia de grefier arhivar sau registrator cu studii superioare, iar statele de funcţii ale instanţelor judecătoreşti nu pot fi modificate in acest sens, prin transformarea posturilor de grefieri arhivari sau registratori cu studii medii in posturi de grefier arhivar sau registrator cu studii superioare.

Conchide Ministrul Justiţiei prin răspunsul său că "încadrarea grefierilor registratori sau arhivari cu studii medii in grefieri registratori sau arhivari cu studii superioare este posibilă numai după modificarea şi completarea Legii 567/2004, astfel cererea lor nu a putut fi soluţionată favorabil.

În acest context, reclamantele au promovat acţiune în contencios administrativ, ce a fost respinsă de către instanţa de fond, ca neîntemeiată, aceasta apreciind că pârâtul Ministerul Justiţiei nu a acţionat cu exces de putere şi că refuzul acestuia de emitere a ordinelor de modificare a statelor de funcţii şi personal a fost în acord cu prevederile statutare ale Legii nr. 303/2004. De asemenea, a considerat că nu există temei legal nici pentru ca pârâta Curtea de Apel Oradea să procedeze la emiterea deciziilor de numire, astfel că refuzul autorităţii pârâte exprimat în acest sens este la rândul său unul justificat, urmând a fi menţinut.

Soluţia instanţei de fond este parţial nelegală şi din acest motiv nu poate fi împărtăşită de instanţa de control judiciar care observă, prin raportare la cadrul legislativ aplicabil în speţă, că refuzul Ministerului Justiţiei de a emite ordinul privind aprobarea statului de funcţii ale curţii de apel cu luarea în considerare şi a funcţiilor de grefier arhivar şi grefier registrator cu studii superioare, conform rezultatului examenului organizat, este nejustificat şi vatămă dreptul reclamantelor de a promova.

În acest sens, Înalta Curte apreciază ca fiind incidente dispoziţiile art. 135 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 conform cărora statele de funcţii şi de personal pentru curţile de apel, tribunale, tribunale specializate, judecătorii şi parchete se aprobă prin ordin al ministrului justiţiei.

Totodată, reţine că, în baza art. 31 alin. (2) din Legea nr. 153/2017 promovarea personalului plătit din fonduri publice pe funcţii, grade sau trepte profesionale se face potrivit prevederilor din statute sau alte acte normative specifice domeniului de activitate, aprobate prin legi, hotărâri ale Guvernului sau acte administrative ale ordonatorului principal de credite, după caz.

Observă Înalta Curte că baza legală în temeiul căreia a fost organizat examenul promovat de recurente este Legea nr. 153/2017, respectiv Anexa V, cap. II pct. 7, 8 şi 9 prin care s-au introdus funcţiile de grefier-arhivar/grefier registrator treapta I, II şi debutant, cu nivel de studii superioare.

Potrivit art. 3 alin. (1) din H.C.S.M. nr. 181 din 29 martie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului ori examenului pentru definitivare în funcţie, promovare în grade sau trepte profesionale superioare ori din funcţia de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare, în cadrul aceleiaşi instanţe sau aceluiaşi parchet, precum şi în funcţii de execuţie a personalului auxiliar de specialitate la instanţe şi parchete superioare, promovarea în funcţii de execuţie a personalului auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al parchetelor în grade sau trepte profesionale superioare, în cadrul aceleiaşi instanţe sau aceluiaşi parchet, se face prin examen.

Conform art. 8 din aceeaşi hotărâre, poate participa la examenul pentru promovarea în grade sau trepte profesionale superioare în cadrul aceleiaşi instanţe ori aceluiaşi parchet personalul auxiliar de specialitate care îndeplineşte următoarele condiţii: a) are vechimea minimă prevăzută de lege pentru gradul sau treapta în care urmează să fie promovat; b) are calificativul "foarte bine" în ultimii 3 ani; c) nu a fost sancţionat disciplinar după acordarea ultimului calificativ.

În vederea executării dispoziţiilor legale anterior indicate, Consiliul Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 820/2018, a decis modificarea şi completarea Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului şi examenului pentru definitivare în funcţie, promovare în grade sau trepte profesionale superioare şi din funcţia de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare în cadrul aceleiaşi instanţe sau aceluiaşi parchet, precum şi în funcţii de execuţie a personalului auxiliar de specialitate la instanţe şi parchete superioare, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 181/2007 cu modificările şi completările ulterioare.

Conform art. 8 indice 1 şi 2 din această hotărâre (prevederi legale introduse prin H.C.S.M. nr. 830/2011, respectiv H.C.S.M. nr. 994/2012) poate participa la examenul pentru promovarea din funcţia de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare, în cadrul aceleiaşi instanţe sau aceluiaşi parchet, personalul auxiliar de specialitate care a absolvit studii superioare juridice, fără a se face distincţie în raport de natura funcţiei îndeplinite, respectiv aceea de grefier, grefier statistician, grefier documentarist ori grefier arhivar. Totodată, se prevede că acest examen se organizează anual, în măsura în care există solicitări în acest sens ale personalului auxiliar de specialitate încadrat care a absolvit studii superioare juridice.

Pe de altă parte, Înalta Curte va avea în vedere că prin dispoziţiile art. 8 şi următoarele şi art. 21 şi următoarele din Hotărârea CSM 181/2007 a fost reglementat modul de organizare a examenului de promovare din funcţia de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare în cadrul aceleiaşi instanţe, normele juridice impunând ca şi condiţie pentru participarea la examen absolvirea studiilor superioare juridice.

"Art. 81- Poate participa la examenul pentru promovarea din funcţia de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare, în cadrul aceleiaşi instanţe sau aceluiaşi parchet, personalul auxiliar de specialitate care a absolvit studii superioare juridice.

Art. 82- Examenul pentru promovarea din funcţia de grefier cu studii medii în cea de grefier cu studii superioare, în cadrul aceleiaşi instanţe sau aceluiaşi parchet, se organizează anual, în măsura în care există solicitări în acest sens ale personalului auxiliar de specialitate încadrat care a absolvit studii superioare juridice.

Art. 9 - Îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 8 şi 81se constată printr-un raport întocmit de compartimentul de specialitate al instanţei sau parchetului unde candidatul îşi desfăşoară activitatea.

Art. 10 - Dispoziţiile art. 6 şi 7 se aplică în mod corespunzător.

Art. 101- (1) Dispoziţiile art. 81- 10 se aplică în mod corespunzător şi în cazul examenului pentru promovarea din funcţia de grefier statistician cu studii medii în cea de grefier statistician cu studii superioare, din funcţia de grefier documentarist cu studii medii în cea de grefier documentarist cu studii superioare, din funcţia de grefier arhivar cu studii medii în cea de grefier arhivar cu studii superioare şi din funcţia de grefier registrator cu studii medii în cea de grefier registrator cu studii superioare.

(2) Poate participa la examenul pentru promovarea din funcţia de grefier statistician cu studii medii în cea de grefier statistician cu studii superioare, în cadrul aceleiaşi instanţe sau aceluiaşi parchet, personalul auxiliar de specialitate care a absolvit studii superioare economice sau studii superioare juridice.

(3) Poate participa la examenul pentru promovarea din funcţia de grefier documentarist cu studii medii în cea de grefier documentarist cu studii superioare, în cadrul aceleiaşi instanţe sau aceluiaşi parchet, personalul auxiliar de specialitate care a absolvit studii superioare juridice, studii superioare de administraţie publică sau filologice.

(4) Poate participa la examenul pentru promovarea din funcţia de grefier arhivar cu studii medii în cea de grefier arhivar cu studii superioare şi din funcţia de grefier registrator cu studii medii în cea de grefier registrator cu studii superioare, în cadrul aceleiaşi instanţe sau aceluiaşi parchet, personalul auxiliar de specialitate care a absolvit studii superioare juridice, studii superioare de administraţie publică sau studii de licenţă în arhivistică."

Potrivit acestor dispoziţii poate participa la examenul pentru promovarea din funcţia de grefier arhivar cu studii medii în cea de grefier arhivar cu studii superioare şi din funcţia de grefier registrator cu studii medii în cea de grefier registrator cu studii superioare, în cadrul aceleiaşi instanţe sau aceluiaşi parchet, personalul auxiliar de specialitate care a absolvit studii superioare juridice, studii superioare de administraţie publică sau studii de licenţă în arhivistică.

Faptul că grefierii arhivari au drept condiţie de numire absolvirea studiilor medii nu are nicio relevanţă din perspectiva promovării acestora, nefiind vorba despre recrutarea iniţială ci despre promovarea din funcţia de grefier arhivar cu studii medii în cea de grefier arhivar cu studii superioare.

În raport de aceste dispoziţii legale se constată caracterul nefondat al apărării intimatului ce vizează faptul că pentru ocuparea unui post de grefier arhivar nu sunt necesare studii superioare, ci doar absolvirea studiilor medii, întrucât condiţia absolvirii studiilor medii este cerută doar în momentul recrutării în funcţia de grefier arhivar şi registrator, fiind corectă reţinerea recurentelor, în sensul că, în prezenta cauză nu este vorba de un concurs de recrutare ci de promovare în funcţie conform dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 576/2004 şi art. 8 indice 1 şi 2 din Hotărârea CSM 181/2007.

Astfel, reţine Înalta Curte că această condiţie a studiilor medii, prevăzută de art. 38 alin. (1) din Legea nr. 567/2004, este impusă doar la momentul recrutării în funcţia de grefier arhivar şi registrator, iar în prezenta speţă nu este vorba de un concurs de recrutare, ci de un examen de promovare în funcţie conform dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 576/2004 şi art. 81 şi 82 din hotărârea C.S.M. nr. 181/2007.

Observă Înalta Curte că prin legea specială nr. 576/2004 s-a reglementat modalitatea de dezvoltare a carierei personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti, promovarea constituind o modalitate de dezvoltare a carierei personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanţelor judecătoreşti prin ocuparea unei funcţii publice de execuţie în grade sau trepte profesionale superioare, ceea ce poate presupune noi atribuţii şi responsabilităţi sau, după caz, creşterea gradului de complexitate a atribuţiilor exercitate.

Prin urmare, dreptul la dezvoltarea carierei constituie un drept recunoscut de lege, astfel că susţinerile intimatului cu referire la împrejurarea că situaţia concretă a transformării posturilor de grefier cu studii medii în posturi de grefier cu studii superioare ca urmare a dobândirii unei diplome de studii superioare nu se regăseşte în niciuna dintre situaţiile prevăzute în mod expres de legiuitor în dispoziţiile ce reglementează promovarea personalului auxiliar de specialitate nu pot fi reţinute.

Astfel, în temeiul Legii nr. 567/2004 şi al H.C.S.M. nr. 181/2007, ca urmare a declarării recurentelor ca admise la acest concurs, rezultă posibilitatea acestora de a fi încadraţi pe o funcţie superioară, cu o salarizare corespunzătoare, permisă de dispoziţiile Legii nr. 153/2017.

Aşadar, refuzul Ministerului Justiţiei de a da curs solicitării recurentelor - reclamante este unul nejustificat, putând fi apreciat ca abuz de putere din partea acestei autorităţi publice, în sensul art. 2 lit. n) Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care Legea nr. 153/2017 prevede fără echivoc drepturi salariale pentru grefieri arhivari şi grefieri registratori cu studii superioare. În prezenţa unor astfel de dispoziţii, care au condus la modificarea H.C.S.M. nr. 181/2007 începând cu luna august 2018 în sensul permiterii promovării grefierilor arhivari şi registratori din grefieri cu studii medii în grefieri cu studii superioare şi în baza cărora a fost organizat examenul de promovare, Ministerul Justiţiei nu poate refuza acest drept reclamantelor.

Reclamantele nu solicită încadrarea în funcţia superioară urmare dobândirii unei diplome, ci, urmare participării la un examen de promovare, studiile superioare fiind doar o condiţie necesară înscrierii la examen.

Inalta Curte mai constată şi faptul că nici organizarea examenului şi nici rezultatele acestuia nu au fost contestate, prin urmare, sunt legale şi produc efecte juridice, având la bază dispoziţiile Legii nr. 153/2017 şi H.C.S.M. nr. 181/2007 cu modificările aduse prin H.C.S.M. nr. 820/2018.

În ceea ce priveşte dreptul de apreciere al Ministerului Justiţiei în aprobarea statului de funcţii, Înalta Curte apreciază că acesta este exercitat cu depăşirea limitelor legale în condiţiile în care organizarea examenului de promovare nu este condiţionată de existenţa vreunui aviz sau aprobări prealabile din partea ministerului .

De asemenea, nu există niciun conflict între dispoziţiile Legii nr. 567/2004 şi Legea nr. 153/2017. Legea nr. 567/2004 prevede atât condiţii de încadrare cât şi condiţii de promovare a personalului auxiliar, iar pârâtul nu poate invoca la promovare condiţiile de încadrare a grefierilor arhivari şi registratori.

Chiar nemodificată, Legea nr. 567/2004 nu se opune promovării grefierilor arhivari şi registratori în condiţiile Legii nr. 153/2017. Nici faptul că Legea nr. 153/2007 nu abrogă prevederi din Legea nr. 567/2004 nu este relevant, cele două legi putând fi aplicate în sensul în care să producă efecte juridice.

Înalta Curte nu poate reţine argumentul intimatului - pârât Ministerul Justiţiei referitor la faptul că noua lege 153/2017 prevede doar posibilitatea salarizării grefierilor arhivari şi registratori cu studii superioare, ceea ce nu echivalează cu încadrarea (numirea) pe funcţie, drept motiv justificativ al refuzului său, întrucât reclamantele din prezenta cauză au participat la concursul de promovare din funcţia de grefier arhivar şi registrator cu studii medii în funcţia grefier arhivar şi registrator cu studii superioare, organizat în conformitate cu legea statutului acestei profesii unde au fost declarate admise. Astfel, în temeiul dispoziţiilor din Legea 576/2004 şi din hotărârea CSM 181/2007, în baza cărora a fost organizat concursul de promovare, şi ca urmare a declarării acestora admise la acest concurs, rezultă posibilitatea reclamantelor de a fi încadrate pe o funcţie superioară, cu o salarizare corespunzătoare, care de altfel, este permisă de dispoziţiile Legii 153/2017, după cum însuşi intimatul -pârât afirmă (se prevede posibilitatea salarizării grefierilor arhivari şi registratori cu studii superioare).

Totodată, se constată că, potrivit dispoziţiilor art. 31 din Legea nr. 153/2017, se face distincţie între încadrarea şi promovarea personalului plătit din fonduri publice pe funcţii, grade sau trepte profesionale, iar prin alin. (4) al articolului menţionat se dispune cu titlu de principiu că, în situaţia în care nu există un post vacant, promovarea personalului plătit din fonduri publice în funcţii, grade sau trepte profesionale se va face prin transformarea postului din statul de funcţii în care acesta este încadrat într-unul de nivel imediat superior.

Aşadar, nu pot fi reţinute susţinerile intimatului-pârât Ministerul Justiţiei potrivit cărora, în absenţa unei reglementări exprese în Legea nr. 567/2004 a studiilor superioare drept condiţie a încadrării grefierilor arhivari/registratori astfel cum e reglementată în cazul grefierilor la art. 33 alin. (1) lit. e) din acelaişi act normativ, nu se poate promova în funcţia de grefier arhivar sau registrator cu studii superioare, chiar dacă grefierul arhivar sau registrator cu studii medii a absolvit studii juridice superioare şi a susţinut şi promovat examenul de promovare corespunzător, deoarece legal postul nu poate fi transformat în sensul solicitat, întrucât s-ar adăuga la lege.

Astfel, instanţa de control judiciar, contrar celor reţinute de prima instanţă apreciază că refuzul intimatului - pârât Ministerul Justiţiei determinat de faptul că este necesară modificarea legislaţiei pentru a putea transforma posturile posturilor de grefieri arhivari şi registratori cu studii medii în grefieri arhivari şi registratori cu studii superioare nu este justificat, deoarece cadrul legal prezent permite organizarea concursului de promovare în această situaţie si chiar salarizarea acestora.

Înalta Curte are în vedere faptul că legislaţia actuală prevede nu doar încadrarea în funcţia de arhivar si registrator cu studii medii, ci şi promovarea din funcţia de grefier arhivar şi registrator cu studii medii în funcţia grefier arhivar şi registrator cu studii superioare, una dintre condiţiile necesare pentru înscrierea la acest concurs fiind absolvirea studiilor superioare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că refuzul acestuia este nejustificat, deoarece cadrul legal prezent permite atât organizarea examenului de promovare din funcţia de grefier arhivar cu studii medii în funcţia de grefier arhivar cu studii superioare, cât şi salarizarea acestora.

Se constată, aşadar, că refuzul pârâtului vatămă dreptul reclamantelor de a promova şi lasă fără aplicabilitate prevederile Legii nr. 153/2017 şi pentru acest fapt nu există o justificare. Potrivit art. 1 din Legea nr. 153/2017, legea de salarizare are ca obiect de reglementare stabilirea unui sistem unic de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului, şi, începând cu data intrării în vigoare, "drepturile salariale ale personalului prevăzut la alin. (1) sunt şi rămân, în mod exclusiv, cele prevăzute în prezenta lege."

În acest sens este şi soluţia de unificare a jurisprudenţei cuprinsă în Procesul-verbal al şedinţei din 27 septembrie 2022 a judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care judecătorii SCAF s-au exprimat, cu unanimitate, în sensul admiterii acţiunii reclamanţilor având ca obiect obligarea ministrului justiţiei la recunoaşterea examenului de promovare, respectiv la emiterea ordinului prin care să se dispună modificarea statelor de funcţii şi de personal al instanţelor în cadrul cărora reclamanţii îşi desfăşoară activitatea, în sensul transformării funcţiilor de grefier arhivar cu studii medii în grefier arhivar cu studii superioare, urmare a examenului de promovare susţin de aceştia, prin raportare la art. 135 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 şi Anexa V cap. II, pct. 7, 8 şi 9 din Legea nr. 153/2017.

În ceea ce priveşte apărarea intimatului-pârât Ministerul Justiţiei, în sensul că decizia de aprobare a transformărilor de posturi se bazează pe o analiza de oportunitate atât a angajatorului cât şi a ordonatorului principal de credite, Înalta Curte constată că este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Legiuitorul naţional a consacrat un contencios administrativ de plină jurisdicţie, în virtutea căruia instanţa de contencios administrativ este competentă potrivit legii, să anuleze ori să modifice actul administrativ de autoritate atacat, să oblige serviciul public administrativ să rezolve o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege şi să acorde daunele cauzate de serviciul public, persoanei fizice sau juridice, prin actul emis sau prin refuzul de a rezolva o cerere referitoare la un drept recunoscut de lege, după cum rezultă cu claritate din art. 1, 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004.

Într-adevăr, aşa cum s-a reţinut în jurisprudenţa instanţei supreme, manifestarea de voinţă a autorităţii publice, în actul său decizional este ghidată şi de criteriul oportunităţii acestei măsuri, fără a se ignora însă criteriul legalităţii, nefiind de acceptat un act administrativ oportun însă nelegal.

Nu se poate neglija însă faptul că oportunitatea este ea însăşi o condiţie de legalitate, fără de care nu se poate vorbi de valabilitatea unui act administrativ, iar instanţa de contencios administrativ cu atributul deplinei jurisdicţii pe care o are, este îndreptăţită a o analiza din perspectiva excesului de putere, privită aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

În speţă, pretinsul drept de apreciere asupra oportunităţii modificării statelor de funcţii şi personal pentru curţile de apel şi instanţele din subordine, astfel cum a fost invocat de pârâtul Ministerul Justiţiei, a fost exercitat global, pentru toate instanţele, cu nerespectarea prevederilor legale mai sus menţionate, din care se desprinde concluzia recunoaşterii dreptului personalului auxiliar de specialitate încadrat care a absolvit studii superioare juridice de a susţine examenele de promovare, drept care este golit de conţinut dacă nu este urmat de modificarea statelor de funcţii şi de personal.

În concluzie, întrucât refuzul Ministerului Justiţiei de a emite ordinul privind aprobarea statelor de funcţii, în sensul transformării posturilor de grefier arhivar/grefier registrator cu studii medii în grefier arhivar/grefier registrator cu studii superioare şi de a modifica bugetul în acest sens este unul nejustificat, iar refuzul Curţii de Apel Oradea a fost determinat de acest refuz emis de Ministerul Justiţiei, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamante, va casa în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, va obliga pârâtul Ministerul Justiţiei la emiterea ordinului privind aprobarea statelor de funcţii ale Curţii de Apel Oradea, în sensul luării în considerare şi a funcţiilor de grefier registrator, respectiv grefier arhivar cu studii superioare, conform rezultatelor concursului din cadrul Curţii de Apel Oradea din data de 13.12.2019 şi promovat de reclamante.

Deopotrivă, urmează a obliga pârâta Curtea de Apel Oradea prin Preşedinte la emiterea deciziilor de modificare a încadrării personalului conform rezultatelor concursului organizat în cadrul Curţii de Apel Oradea în data de 13.12.2019 şi promovat de reclamante precum şi la achitarea diferenţele salariale dintre salariile cuvenite conform funcţiilor promovate prin concurs şi salariile efectiv plătite, de la momentul definitivării rezultatelor concursului şi până în prezent, actualizate cu dobânda legală la momentul plăţii şi să le plătească reclamantelor pe viitor (sub condiţia menţinerii cadrului legislativ de la data prezentei) salariul cuvenit conform funcţiei promovate.

Înalta Curte va menţine în rest sentinţa recurată, respectiv sub aspectul soluţiilor ce au fost date excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei, în ceea ce priveşte solicitarea reclamantelor de obligare a acestuia la plata diferenţelor salariale, precum şi a pârâtului Tribunalul Satu Mare, reţinând legalitatea acestor soluţii.

Instanţa de control judiciar constată ca fiind neîntemeiată critica recurentelor întemeiată pe dispoziţiile art. 131 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004.

Potrivit art. 131 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, bugetul curţilor de apel, al tribunalelor, al tribunalelor specializate şi al judecătoriilor este gestionat de Ministerul Justiţiei, ministrul Justiţiei având calitatea de ordonator principal de credite, iar potrivit art. 6 pct. VII subpct. 3 din H.G. nr. 652/2009, Ministerul Justiţiei asigură fondurile necesare, fundamentează şi elaborează proiectul bugetului pentru activitatea proprie, a instituţiilor publice din sistemul justiţiei pentru care ministrul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti are calitatea de ordonator principal de credite şi a unităţilor subordonate Ministerului, repartizând creditele bugetare ordonatorilor secundari de credite şi urmărind modul de utilizare a acestora.

Totodată, calitatea de ordonatori secundari/terţiari de credite revine, conform art. 125 alin. (1) din Legea nr. 304/2004, Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, curţilor de apel, parchetelor de pe lângă curţile de apel, tribunalelor şi parchetelor de pe lângă tribunale, care au în structură câte un departament economico-financiar şi administrativ, condus de un manager economic.

Recurentele - reclamante funcţionează la Judecătoria Negreşti Oaş, respectiv la Tribunalul Satu Mare, astfel încât calitatea de ordonator de credite şi debitor al plăţii drepturilor salariale invocate se găseşte la nivelul curţii de apel şi tribunalului, după caz, faţă de care reclamantele se află în raport de serviciu, potrivit art. 44 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, care arată că preşedinţii curţilor de apel au calitatea de ordonator secundar de credite, iar cei ai tribunalelor au calitatea de ordonatori terţiari de credite.

În consecinţă, lipsind un raport juridic direct cu Ministerul Justiţiei, cererea de plată formulată împotriva acestuia nu are temei, deoarece nu acestuia îi revine obligaţia de plată a drepturilor salariale cerute de recurentele-reclamante, neprezentând relevanţă raportul specific de drept financiar stabilit între ordonatorii de credite la diferitele niveluri ale alocării de fonduri bugetare.

În nicio ipoteză recurentul-pârât Ministerul Justiţiei nu achită direct reclamantelor drepturile salariale cuvenite, ci aceasta intră în atribuţia ordonatorului de credite secundar sau terţiar faţă de care acestea se află în raporturi de serviciu.

Aşadar, în raport de obligaţiile ce revin pârâtului Ministerul Justiţiei, Înalta Curte constată că formularea unor cereri având ca obiect plata efectivă a drepturilor salariale cuvenite personalului auxiliar care activează în cadrul instanţelor de judecată nu poate să atragă obligarea Ministerului Justiţiei în acest sens, numai prin prisma calităţii de ordonator principal de credite. Raportul obligaţional, care are ca obiect plata salariului, se desfăşoară între recurentele-reclamante şi Tribunalul Satu Mare, respectiv Curtea de Apel Oradea, în timp ce Ministerul Justiţiei este parte a unui raport juridic financiar care implică ordonatorii de credite, potrivit atribuţiilor prevăzute de Legea nr. 500/2002.

Astfel, chiar dacă Ministerul Justiţiei are calitatea de ordonator principal de credite, gestionând bugetele instanţelor judecătoreşti, plata efectivă a drepturilor salariale se face de către curte de apel/tribunal, ordonatori secundari/terţiari de credite, în baza ordinelor de salarizare individuale.

Prin urmare, în sarcina intimatului - pârât Ministerul Justiţiei nu subzistă obligaţia de acordare a diferenţelor salariale solicitate de reclamante, în sensul plăţii efective a pretenţiilor băneşti formulate de acestea, Ministerului Justiţiei revenindu-i doar obligaţia asigurării resurselor bugetare necesare plăţii drepturilor salariale, motiv pentru care se impune a se menţine soluţia instanţei de fond de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei, în ceea ce priveşte solicitarea reclamanţilor de obligare la plata diferenţelor salariale şi, de respingere a acestei cereri formulate de reclamante în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, alături de soluţia de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Satu Mare, aceasta din urmă nefiind recurată.

Totodată, reţinându-se culpa procesuală a intimaţilor-pârâţi, în temeiul dispoziţiilor art. 453 C. proc. civ., aceştia vor fi obligaţi să plătească recurentelor-reclamante B., A. şi C. cheltuieli de judecată în cuantum de 3.000 RON, reprezentând onorariu avocat, conform chitanţei şi facturii fiscale ataşate în original la dosarul de recurs.

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, reţinând ca fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamantele B., A. şi C., va casa în parte sentinţa recurată şi rejudecând, va obligă pârâtul Ministerul Justiţiei să emită un ordin privind aprobarea statelor de funcţii ale Curţii de Apel Oradea, în sensul luării în considerare şi a funcţiilor de grefier registrator, respectiv grefier arhivar cu studii superioare, conform rezultatelor concursului din cadrul Curţii de Apel Oradea din data de 13.12.2019, va obliga pârâta Curtea de Apel Oradea prin Preşedinte să emită decizii de modificare a încadrării personalului conform rezultatelor concursului organizat în cadrul Curţii de Apel Oradea în data de 13.12.2019 şi promovat de reclamante precum şi să achite diferenţele salariale dintre salariile cuvenite conform funcţiilor promovate prin concurs şi salariile efectiv plătite, de la momentul definitivării rezultatelor concursului şi până în prezent, actualizate cu dobânda legală la momentul plăţii şi să le plătească reclamantelor pe viitor (sub condiţia menţinerii cadrului legislativ de la data prezentei) salariul cuvenit conform funcţiei promovate.

Va menţine în rest sentinţa recurată.

Deopotrivă, va obliga intimaţii - pârâţi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 RON, reprezentând onorariu de avocat, în favoarea recurentelor-reclamante B., A. şi C..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantele B., A. şi C. împotriva sentinţei nr. 32/2021 din 22 februarie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi rejudecând:

Obligă pârâtul Ministerul Justiţiei să emită un ordin privind aprobarea statelor de funcţii ale Curţii de Apel Oradea, în sensul luării în considerare şi a funcţiilor de grefier registrator, respectiv grefier arhivar cu studii superioare, conform rezultatelor concursului din cadrul Curţii de Apel Oradea din data de 13.12.2019.

Obligă pârâta Curtea de Apel Oradea prin Preşedinte să emită decizii de modificare a încadrării personalului conform rezultatelor concursului organizat în cadrul Curţii de Apel Oradea în data de 13.12.2019 şi promovat de reclamante.

Obligă pârâta Curtea de Apel Oradea să achite diferenţele salariale dintre salariile cuvenite conform funcţiilor promovate prin concurs şi salariile efectiv plătite, de la momentul definitivării rezultatelor concursului şi până în prezent, actualizate cu dobânda legală la momentul plăţii şi să le plătească reclamantelor pe viitor (sub condiţia menţinerii cadrului legislativ de la data prezentei) salariul cuvenit conform funcţiei promovate.

Menţine în rest sentinţa recurată.

Obligă intimaţii - pârâţi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 RON, reprezentând onorariu de avocat, în favoarea recurentelor-reclamante B., A. şi C..

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 396 coroborat cu art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 decembrie 2022.