FGA’s internal moral-damage schedule vs. Civil Code equitable discretion in post-bankruptcy RCA claims

Şedinţa publică din data de 6 decembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea depusă pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 20.02.2020, sub nr. unic de dosar x/2019, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul FONDUL DE GARANTARE A ASIGURAŢILOR a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 18858/07.02.2019 emisă de Fondul de Garantare A Asiguraţilor (F.G.A.), prin care admite cererea de plată formulată de petentă doar în parte, acordând despăgubiri materiale în cuantum de 144 RON şi daune morale în cuantum de 6.000 RON, solicitând ca prin hotărârea pe care o va pronunţa instanţa să dispună:.

- Obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 100.000 euro (echivalent în RON 450.000 RON la cursul BNR. de 4,50 RON/euro) reprezentând despăgubiri materiale şi morale urmare a accidentului rutier suferit de aceasta, produs din vina numitei B., petrecut în data de 03.06.2016 in jurul orelor 1600, în Constanţa pe bld. Mamaia, în timp ce conducea autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, motocicleta pentru care la acea dată era încheiată o poliţă de asigurare R.C.A. la S.C. C. S.A.;

- Obligarea pârâtei ia plata cheltuielilor pe care le va suporta reclamanta cu ocazia judecării prezentei pricini.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1186/2020 din data de 18 noiembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă în parte contestaţia formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul De Garantare A Asiguraţilor, anulată în parte Decizia nr. 18858/7.02.2019 emisă de pârâtul FGA, în sensul admiterii în parte a cererii de obligare a pârâtului la plata către reclamantă a daunelor materiale în cuantum 1679 RON şi la plata daunelor morale în cuantum de 25.000 RON.

Deopotrivă, a fost menţinută decizia cu privire la sumele deja acordate şi obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei 50 cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).

Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alineat pct. 6 şi 8 C. proc. civ., acesta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, reţinând cauza spre soluţionare, în rejudecare, să se dispună respingerea în tot a acţiunii formulate de reclamantă, cu consecinţa menţinerii Deciziei FGA nr. 188858 din data de 07.02.2019.

Deşi invocă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., în dezvoltarea motivelor de recurs recurentul susţine că prezentul recurs şi criticile formulate se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Astfel, arată că art. 49 din Norma ASF nr. 23/2014 prevede că la stabilirea despăgubirilor în cazul deceselor se au în vedere şi daunele morale "în conformitate cu legislaţia si jurisprudenta din România". In lipsa unor criterii si limite legale, stabilirea cuantumului daunelor morale include o doza de aproximare, prin raportare la consecinţele negative suferite in plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, măsura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care păgubitului i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială etc, fără ca sumele acordate cu titlu de despăgubiri morale sa depăşească sfera unor compensaţii destinate a alina suferinţa fizica si psihică, în caz contrar ajungandu-se la o îmbogăţire fără just temei a persoanei prejudiciate. Din perspectiva jurisprudentiala, atât instanţele naţionale, cat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului, atunci când au avut de soluţionat cauze similare, au procedat mai degrabă in echitate. Tocmai pentru a asigura o analiza si o soluţionare in echitate a acestei categorii de cereri, FGA a adoptat o procedura interna - Procedura de soluţionare pe cale amiabila a pretenţiilor pecuniare (morale si materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, avuta in vedere si de lichidatorul judiciar in analiza cererilor similare formulate in procedura falimentului.

Plecând de la particularitatea că Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu preia funcţiile unui asigurător, ci are menirea de a acoperi despăgubirile pentru creditorii societăţilor de asigurare aflate in faliment, susţine recurentul că Fondul nu a stabilit arbitrar cuantumul daunelor morale, ci prin raportare la Procedura de soluţionare pe cale amiabila a pretenţiilor pecuniare (morale si materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, care reprezintă o procedura interna validata de asigurătorul C. S.A. si folosita si de lichidatorul judiciar in analiza cererilor de creanţa formulate de creditori pentru inscrierea la masa credala, astfel cum rezulta din decizia FGA nr. 258/16. H.2016 pentru amendarea Deciziei FGA nr. 142/26.05.2016.

Susţine că nu se poate retine refuzul nejustificat al FGA de acordare integrală a daunelor morale solicitate de reclamant, având in vedere, pe de o parte, dreptul de apreciere de care dispune subscrisa, care nu a fost exercitat discreţionar sau prin abuz/exces de putere, ci in baza unei proceduri, cu aplicabilitate generala, ce asigura respectarea unui tratament egal si nediscriminatoriu fata de oricare victima a accidentelor rutiere, iar pe de alta parte, rolul Fondului de Garantare a Asiguraţilor, lipsa criteriilor si limitelor legale de stabilire a cuantumului daunelor morale.

Recurgerea la o procedură internă standardizata nu contravine vreunei prevederi legale, ci, dimpotrivă, are rolul de a asigura transparenta in procesul adoptării soluţiei administrative, precum si a unui tratament echitabil pentru fiecare dintre persoanele indreptatiţe la primirea unor astfel de despăgubiri, fiind relevante în acest sens si dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Legea nr. 213/2015, potrivit carora"p/a/a de către Fond a creanţelor de asigurări stabilite ca fiind certe, lichide si exigibile se face in limita unui plafon de garantare de 450.000 RON pe un creditor de asigurare al asigurătorului aflat in faliment."

Astfel, având in vedere tendinţa persoanelor îndreptăţite să primească daune morale de a solicita sume aflate la limita maxima a plafonului de garatare, aceasta procedura are rolul de a diferenţia situaţiile in funcţie de particularităţile fiecăreia.

Pe de alta parte, având in vedere caracterul nepatrimonial al prejudiciului moral, apreciază că nicio sumă nu are capacitatea de a-l repara, nefiind astfel reglementată în mod exact de legiuitor.

In vederea soluţionării în echitate pentru cazuri similare a cererilor de plata privind pretenţiile izvorâte din cazuri de vătămări sau decese, a fost elaborată o procedura internă - Procedura de soluţionare pe cale amiabila a pretenţiilor pecuniare (morale si materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, aprobata prin Decizia nr. 74/02.08.2018, fiind stabilite praguri valorice in funcţie de gradul de rudenie dintre reclamant si persoana decedata ca urmare a evenimentului rutier. In baza acestei proceduri, FGA a determinat intinderea prejudiciului suferit de reclamant prin acordarea sumei de 6.000 RON, cu titlu de daune morale, având in vedere numărul de zile de ingrijiri medicale necesare (30).

Prin urmare, instanţa de fond a avut în vedere aceleaşi criterii avute in vedere şi de FGA raportându-se la Procedura de soluţionare amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale si materiale) izvorând din cazuri de vătămări corporale sau decese, procedura folosită şi de către lichidatorul judiciar în analiza cererilor de creanţă formulate şi depuse de către creditori pentru înscrierea la masa credală a societăţii debitoare C. S.A, criteriu neluat însă în considerare de către instanţa de fond.

In lipsa unor criterii şi limite legale, în stabilirea cuantumului daunelor morale Fondul a apreciat întinderea prejudiciului prin raportare la procedura internă, cât şi la conţinutul Normei ASF nr. 23/2014, respectiv a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) lit. a) coroborat cu art. 49 din aceasta normă, dispoziţii menţinute în cuprinsul Normei ASF nr. 23/2014.

Fata de cele arătate, consideră că prima instanţă în mod greşit a admis în parte contestaţia formulată, deşi FGA a aplicat Procedura internă standardizată de acordare a daunelor materiale si morale în caz de vătămare corporală si/sau decese, procedură care nu contravine vreunei prevederi legale.

Concluzionând, recurentul solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea hotărârii recurate si, rejudecând cauza, să respingă în tot contestaţia formulată de reclamantă şi să menţină, în tot, Decizia nr. 188858 din 07.02.2019 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraţilor, decizie pe care o consideră temeinică şi legală.

Apărările intimatului

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, în cadrul căreia solicită a se constata nulitatea recursului, pe considerentul că recursul vizează în fond modul de interpretare a probelor de către instanţa de judecată, iar nu un motiv de nelegalitate şi tinde la modificarea cuantumului despăgubirilor acordate pentru simplul fapt că recurentul este nemulţumit de soluţia pronunţată în cauză.

Pe fondul recursului susţine intimata că instanţa de fond a motivat temeinic decizia sa de majorare a cuantumului daunelor cuvenite, enumerând toate aspectele pe care le-a avut în vedere la cuantificarea prejudiciului.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul-pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 06.12.2022, cu citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată în raport de criticile invocate de recurenta-reclamantă, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., de apărările formulate prin întâmpinare de către intimata-reclamantă şi de normele legale incidente litigiului dedus prezentei judecăţi, Înalta Curte constată că recursul pârâtului Fondul de Garantare a Asiguraţilor este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o contestaţie împotriva Deciziei Fondului de Garantare a Asiguraţilor nr. 18858/07.02.2019 solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 euro (echivalent în RON 450.000 RON la cursul BNR de 4,50 RON/euro) reprezentând despăgubiri materiale şi morale, urmare a accidentului rutier suferit de aceasta, produs din vina numitei B., petrecut în data de 03.06.2016 în jurul orelor 1600, în Constanţa pe bld. Mamaia, în timp ce conducea autoturismul marca x, cu nr. de înmatriculare x, motocicleta pentru care la acea dată era încheiată o poliţă de asigurare R.C.A. la S.C. C. S.A.;

- Obligarea pârâtei ia plata cheltuielilor pe care le va suporta reclamanta cu ocazia judecării prezentei pricini.

Prin decizia atacată, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a admis în parte cererea de plată formulată de reclamană, dispunând plata sumei de 144 RON cu titlul de daune materiale şi 6000 RON cu titlu de daune morale, în total 6.144 RON, cu titlu de despăgubire, respingând cererea de plată cu privire la diferenţa dintre suma solicitată de 100.000 euro echivalent în RON şi cea acordată de 6.144 RON.

Prin sentinţa recurată a fost admisă în parte contestaţia formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anulată în parte Decizia nr. 18858/7.02.2019 emisă de pârâtul FGA, în sensul admiterii în parte a cererii de obligare a pârâtului la plata către reclamantă a daunelor materiale în cuantum 1679 RON şi la plata daunelor morale în cuantum de 25.000 RON.

Deopotrivă, a fost menţinută decizia cu privire la sumele deja acordate şi obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei 50 cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă judiciară de timbru).

Soluţia primei instanţe, de admitere în parte a contestaţiei, este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată că, deşi recurentul - pârât şi-a întemeiat calea de atac pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., criticile expuse se circumscriu doar cazului de casare reglementat de pct. 8 al articolului menţionat, recursul necuprinzând argumente de nelegalitate referitoare la nemotivarea sentinţei recurate ori la existenţa unor motive străine sau contradictorii în cuprinsul acesteia. Întrucât argumentaţia recurentului se subsumează doar greşitei aplicări sau interpretări a dispoziţiilor legale incidente, cererea de recurs urmează a fi analizată doar din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Aminteşte Înalta Curte că, prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situaţiile în care instanţa de fond evocă norme de drept substanţial incidente situaţiei în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greşit, consecinţă a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată şi dezvoltată în atare măsură încât să conducă la reformarea sentinţei recurate.

În esenţă, criticile recurentului sunt centrate pe susţinerile conform cărora prima instanţă, la stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate, a încălcat prevederile legale incidente.

În ceea ce priveşte daunele materiale, în acord cu instanţa de fond şi Înalta Curte reţine ca fiind incidente, în ceea ce priveşte întindererea reparaţiei, prevederile generale ale C. civ. în domeniul răspunderii civile delictuale, respectiv art. 1385 şi următoarele, conform cărora prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel, iar despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câştigul pe care în condiţii obişnuite el ar fi putut să îl realizeze şi de care a fost lipsit, precum şi cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.

Deopotrivă, Art. 1387 C. civ. stabileşte că, în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane, despăgubirea trebuie să cuprindă, în condiţiile art. 1.388 şi 1.389, după caz, echivalentul câştigului din muncă de care cel păgubit a fost lipsit sau pe care este împiedicat să îl dobândească, prin efectul pierderii sau reducerii capacităţii sale de muncă. În afară de aceasta, despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală şi, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viaţă ale celui păgubit, precum şi orice alte prejudicii materiale.

În domeniul legislaţiei speciale aplicabile în prezenta cauză sunt relevante dispoziţiile art. 50 pct. 1 din Norma ASF nr. 23/2014, ce prevăd că, la stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale se iau în considerare: a) diferenţa dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, şi indemnizaţia primită din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îşi desfăşoară activitatea şi/sau, după caz, din fondurile bugetului asigurărilor sociale de stat, pe perioada spitalizării şi a concediului medical;

b) venitul mediu lunar net realizat din activităţi desfăşurate de persoana vătămată, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat;

d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative, şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare;

e) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacităţii de muncă, dacă prin certificatul medical se recomandă acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de bază minim brut pe economie;

f) daunele morale: în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România.

Or, faţă de înscrisurile depuse de reclamantă la fila x verso, respectiv - bonurile fiscale emise de către Policlinica cu plată Mun. Constanţa la 9.06.2016, precum şi cele depuse la dosarul de fond, prima instanţă, făcând o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor anterior menţionate, a reţinut că a rezultat un total de 1679 RON, cu titlu de daune materiale, acestea încadrându-se în categoria generică prevăzută de art. 1385 şi art. 1387 din C. civ. precum şi în cea menţionată de în art. 50 pct. 1 din Norma ASF nr. 23/2014, respectiv" cheltuieli prilejuite de accident", având directă legătură de cauzalitate cu accidentul în cauză, constând în cheltuieli cu tratamentul, cu investigaţiile medicale subsecvente, conform prescripţiilor medicale.

În ceea ce priveşte daunele morale, Înalta Curte reţine că, în lipsa unor criterii legale sau a unor limite legale, stabilirea cuantumului acestora nu poate fi realizată prin raportare la parametri precişi/exacţi, astfel că determinarea acestui cuantum implică o marjă largă de apreciere a autorităţii învestite cu cererea ce poate fi analizată în concret doar prin raportare la nerespectarea caracterului proporţional al despăgubirilor acordate, în raport de consecinţele negative suferite în plan fizic şi psihic, precum şi de importanţa valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate şi intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării.

Instanţa de control judiciar reţine că, într-adevăr, Fondul de Garantare a Asiguraţilor nu este un succesor în drepturi şi obligaţii al asigurătorilor, ci garantează în condiţiile şi limitele prevăzute de Legea nr. 213/2015 plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate, în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, însă o atare concluzie nu înlătură aplicabilitatea prevederilor C. civ. cu privire la modalitatea de determinare a existenţei şi întinderii prejudiciilor cauzate persoanelor îndreptăţite să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit, ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă.

Astfel, Înalta Curte are în vedere dispoziţiile art. 1391 alin. (1) C. civ., conform cărora, în caz de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii, poate fi acordată şi o despăgubire pentru restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.

Or, faţă de actele medicale depuse de reclamantă, respectiv concluziile Raportului de expertiză medico-legală nr. 5762/245/a1/20.10.2020 elaborat de către Serviciul Clinic Judeţean de Medicină legală Constanţa din care rezultă gravitatea leziunilor suferite de aceasta şi care au necesitat 35-40 de zile îngrijiri medicale, în mod corect, statuând în echitate, prima instanţă a reţinut că, potrivit criteriilor determinante pentru stabilirea despăgubirilor în cazul vătămărilor corporale prevăzute de Anexa 3 la Decizia nr. 74/02.08.2018 privind procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare izvorâte din cazurile de vătămare corporală, situaţia reclamantei este similară celor încadrabile în pragul 2 (leziunile au necesitat îngrijiri medicale de cel puţin 31 de zile - maxim 90 de zile, leziunile au lăsat urme vizibile, leziunile au provocat suferinţe puternice, traume fizice şi psihice de durată, intervenţii chirurgicale) şi, având în vedere şi depoziţia martorului, coroborată cu celelalte înscrisuri medicale de la dosar, suma de 25.000 RON reprezintă un cuantum rezonabil al despăgubirilor ce se impune a fi acordate reclamantei, cu titlu de daune morale.

Astfel, în mod corect prima instanţă s-a raportat nu numai la numărul de zile de îngrijiri medicale rezultat din expertiza medico-legală, ci a avut în vedere ansamblul problemelor de natură medicală rezultate din accidentul de circulaţie, respectiv suferinţele fizice suportate de către reclamantă în perioada ce a urmat accidentului, suferinţele psihice, dar şi consecinţele inevitabile ale situaţiei create asupra vieţii sale sociale.

Prin urmare, în raport cu toate probele administrate, se reţine că în mod judicios prima instanţă a apreciat că o reparaţie corespunzătoare ar fi trebuit acordată la nivelul sumei de 25.000 de RON, luând în considerare prejudiciul efectiv suferit de reclamantă, raportat la circumstanţele particulare a cauzei.

Înalta Curte are în vedere faptul că, atât instanţele naţionale, cât şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare ale cauzei, în funcţie de care se stabileşte întinderea reparaţiei pentru prejudiciul suferit, despăgubirile reprezentând daunele morale trebuind să fie rezonabile, aprecierea şi cuantificarea acestora să fie justă şi echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real şi efectiv produs victimei şi suferite de aceasta, în aşa fel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără just temei a celui îndreptăţit să pretindă şi să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

Or, prin stabilirea despăgubirilor acordate reclamantei într-un cuantum inferior acestui nivel la care a făcut referire în cuprinsul actului administrativ atacat, pârâtul şi-a exercitat dreptul de apreciere într-o modalitate care încalcă dreptul părţii la despăgubiri.

Având în vedere că daunele morale trebuie să aibă un cuantum rezonabil, Înalta Curte constată, contrar susţinerilor recurentului, că, faţă de situaţia de fapt rezultată în cauză din probatoriul administrat, raportat la vătămările produse părţii reclamante, la consecinţele nefaste pe care evenimentul rutier le-a avut cu privire la viaţa sa particulară (dificultăţile de readaptare medicală, socială, familială după accidentul grav suferit, schimbarea unui stil de viaţă activ, social şi profesional într-unul limitat din cauza dificultăţilor de mişacare a braţului stând), modul în care leziunile posttraumatice au avut şi au un impact negativ asupra gestionării traiului curent, durerile cu caracter continuu pe care le suferă, în mod corect prima instanţă a reţinut ca nefiind justificat cuantumul daunelor morale acordate de pârât, suma de 6000 RON neavând vocaţia de a compensa, într-o manieră rezonabilă, durerile fizice şi morale încercate de reclamantă, faţă de caracterul grav, intens a acestor suferinţe, în legătură directă de cauzalitate cu accidentul suferit.

Cum prin motivele de recurs, recurentul - pârât nu a combătut, în concret, raţionamentul judiciar prin care instanţa de primă jurisdicţie a procedat la reevaluarea despăgubirilor datorate reclamantei, acesta rezumându-se doar la consideraţii teoretice, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală, criticile recurentului nefiind apte să conducă la reformarea acesteia.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că a fost demonstrată nelegalitatea parţială a actului administrativ contestat, şi anume Decizia nr. 18858/07.02.2019, prima instanţă stabilind în mod corect cuantumul despăgubirilor materiale şi morale cuvenite intimatei-reclamante, argumentele expuse de recurentul-pârât în calea de atac a recursului nefiind apte să determine casarea hotărârii de fond, întrucât aceasta a fost dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente în cauză.

De altfel, Înalta Curte reţine că aprecierea instanţei de fond cu privire la cuantumul daunelor morale reprezintă o problemă de temeinicie, nu o problemă de legalitate a sentinţei recurate şi acest aspect nu poate fi cenzurat în cadrul unei căi extraordinare de atac cum este cea a recursului, cale de atac care, în raport de prevederile art. 488 din C. proc. civ., poate fi formulată doar pentru motive de legalitate, nu şi pentru motive de temeinicie.

Prin urmare, toate criticile formulate de recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor sunt nefondate, iar soluţia pronunţată de prima instanţă reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei, motiv pentru care se impune a fi menţinută.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, ca nefondat, cu consecinţa menţinerii, ca legale, a hotărârii instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei civile nr. 1186/2020 din 18 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 decembrie 2022.