Jurisdictional conflict over judicial salary reclassification: Labor law competence vs. special administrative remedy under Law 153/2017

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 19.08.2021 pe rolul Tribunalului Dâmboviţa sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bucureşti, Curtea de Apel Bucureşti, solicitând instanţei să dispună:

- reîncadrarea reclamantului şi recalcularea indemnizaţiei de încadrare şi a celorlalte drepturi aferente raportat un coeficient de multiplicare de 19,00 începând cu data de 09.04.2015 şi in continuare;

- obligarea pârâţilor la plata pentru fiecare lună, până la recunoaşterea efectivă a dreptului, a diferenţei dintre venitul la care sunt îndreptăţit prin valorificarea unui coeficient de multiplicare de 19,00 şi venitul efectiv plătit, începând cu data de 09.04.2015 şi în continuare, sumă care va fi actualizată cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilităţii fiecărei obligaţii lunare de plată şi până la data plăţii efective.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin. (51) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 83/2014 astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2015, decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 36/2018 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016, art. 1.531, 1535 din C. civ., art. 166 Codul Muncii.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Dâmboviţa, secţia Civilă

Prin sentinţa civilă nr. 3479/15.12.2021 Tribunalul Dâmboviţa a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă sesizată a reţinut că reclanantul a solicitat, în ordinea firească a obligaţiilor, "reîncadrarea" cu luarea în considerare a coeficienţilor de multiplicare stabilit în Anexa la O.U.G. nr. 27/2006, lit. A) pct. 6-13, urmând recalcularea şi plata drepturilor salariale prin raportare la noul coeficient de multiplicare, inclusiv în ceea ce priveşte prejudiciul creat prin neacordarea drepturilor de care consideră că ar fi trebuit să beneficieze.

A mai susţinut instanţa că independent de modalitatea în care a fost redactată acţiunea de faptul că reclamantul solicită practic emiterea unor noi acte de încadrare prin care să-i fie recunoscut un anumit drept salarial, cu toate consecinţele care decurg.

Astfel, conform art. 7 din Capitolului VIII, Anexa V, a Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, dispoziţiile care reglementează salarizarea şi celelalte drepturi salariale ale personalului auxiliar de specialitate şi personalului conex în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţiei Judiciare, Institutului National al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituţii din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz.

Împotriva hotărârilor organelor enumerate în cele ce preced se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 1215 din 14 iunie 2022, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi, pe cale de consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă (complet specializat în litigii de muncă şi asigurări sociale).

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, prin urmare a suspendat soluţionarea cauzei şi înaintează dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Bucureşti, a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Codul muncii:

"Prezentul cod se aplică şi raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conţin dispoziţii specifice derogatorii, art. 269 din acelaşi act normativ prevăzând că "judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor judecătoreşti, stabilite potrivit legii."

Conchide instanţa în sensul că, dând eficientă principiului disponibilităţii potrivit căruia cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanţa se pronunţă în limitele învestirii, având în vedere dispoziţiile legale sus-menţionate şi obiectul acţiunii de faţă, a apreciat că este competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă secţia specializată în materia litigiilor de muncă din cadrul tribunalului. Prin urmare, apreciind că prezenta acţiune este de competenţa tribunalului în primă instanţă, în raport de dispoziţiile art. 132 din C. proc. civ., a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa - complet specializat litigii de muncă.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă- Complet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale,pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Reclamantul, judecător la cu grad de tribunal, în cadrul Tribunlaului Bucureşti - Scţia I Panală, a învestit instanţa cu o acţiune având ca obiect, în esenţă, obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale ce se cuvin acestuiaî calitate de judecător cu grad de tribunal, în cadrul Tribunlaului Bucureşti - Scţia I Penală, luând în considerare o valoare de referinţă sectorială în cuantum de 440,16 RON începând cu data de 09.04.2015, respectiv 484,18 RON începând cu data de 01.12.2015.

Potrivit prevederilor art. 7 din Anexa V la Legea nr. 153/2017, "(1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulţumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestaţie, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiţiei, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecţiei Judiciare, Institutului Naţional al Magistraturii şi Şcolii Naţionale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ori la colegiile de conducere ale curţilor de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituţii din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestaţiile se soluţionează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti."

Înalta Curte constată că art. 7 din Anexa V a Legii nr. 153/2017 reglementează o procedură specială în situaţia personalului din justiţie care contestă ordinul angajatorului prin care i-au fost stabilite drepturile salariale.

În cauză, reclamantul nu a urmat procedura prevăzută de art. 7 din Anexa V a Legii nr. 153/2017, respectiv nu a formulat contestaţie împotriva modului de calcul al drepturilor salariale la Colegiile de conducere al Curţii de Apel Bucureşti, ci s-a adresat instanţei de judecată cu o acţiune ce vizează obligarea pârâţilor la recalcularea indemnizaţiei de încadrare.

În acest sens este de reţinut că reclamantul a indicat, printre temeiurile de drept invocate, şi dispoziţiile art. 166 din Codul muncii.

Obiectul şi temeiul juridic al cererii de chemare în judecată sunt esenţiale pentru corecta determinare a normelor de competenţă materială incidente în litigiu, cu respectarea principiului disponibilităţii, potrivit căruia cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanţa se pronunţă numai în limitele investirii.

În cauză, Curtea de Apel Bucureşti a stabilit în mod corect că litigiul dedus judecăţii se referă la un conflict de muncă, având ca obiect plata unor drepturi salariale pe care reclamanta le consideră cuvenite şi neplătite şi deci competenţa de soluţionare în primă instanţă revine secţiilor specializate în materia litigiilor de muncă din cadrul tribunalelor.

Dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. stabilesc că "dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea".

Potrivit art. 127 alin. (2)1 C. proc. civ., dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ipoteza în care o instanţă de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

Prin urmare, Curte de Apel a reţinut în mod corect faptul că, în situaţia în care reclamantul nu îndeplineşte aceste cerinţe legale, pârâtul are posibilitatea de a cere până la primul termen de judecata la care este legal citat declinarea competentei în favoarea oricăreia dintre instanţele de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se afla instanţa care ar fi fost competenta potrivit legii.

Textul tinde sa apere imparţialitatea în justiţie, deoarece formularea unei cereri de chemare în judecata împotriva sau de către o persoana care îşi desfăşoară activitatea în justiţie, în chiar instanţa în care aceasta funcţionează, ar putea crea pentru partea adversa senzaţia unei părtiniri.

Cu atât mai mult aceste dispoziţii îşi găsesc raţiunea atunci când instanţa angajatoare este chiar parte în proces, astfel cum este cazul în speţă.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că, prin introducerea acţiunii pe rolul Tribunalului Dâmboviţa, reclamantul a uzitat de prerogativa conferită de art. 127 alin. (2) din C. proc. civ., nefiind necesară formularea altor precizări cu privire la acest aspect, astfel cum în mod greşit a apreciat Trbinalul Dâmboviţa.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă- Complet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti în favoarea Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă- Complet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2022.