Territorial jurisdiction for challenging border entry bans: exclusive competence of the court where the issuing authority is headquartered under Emergency Ordinance No. 194/2002

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2022, la data de 11.04.2022 reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, A solicitat instanţei, în principal, anularea măsurii de interzicere a intrării în România pe o perioadă de 1 an, dispuse prin Decizia nr. 403478/27.03.2022 a Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră - Sectorul Poliţiei de Frontieră Aeroport Cluj-Napoca - Punctul Poliţiei de Frontieră Aeroport Cluj-Napoca, iar în subsidiar, reducerea duratei interdicţiei de intrare în România de la 1 an la 6 luni.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 1.247 din data de 17.06.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022 a Curţii de Apel Bucureşti s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Bucureşti şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă sesizată a reţinut, procedând la interpretarea teleologică a prevederilor art. 1063 alin. (5) din O.U.G. Nr. 194/2002 din 12 decembrie 2002, că legiuitorul a instituit competenţa de soluţionare a cererilor având ca obiect anularea actului administrativ de interzicere a intrării pe teritoriul României în favoarea Curţii de Apel în a cărei rază teritorială se află punctul de trecere al Frontierei care a dispus această măsură, iar nu în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca instanţă în a cărei rază teritorială de află sediul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră. Or, de lege lata, nu există o normă de procedură cuprinsă într-o lege specială care să instituie competenţa teritorială exclusivă de soluţionare a cererilor având ca obiect anularea Deciziei de interzicere a intrării pe teritoriul României în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, iar o altă interpretare nu poate să aducă atingere unei norme de procedură civilă lipsită de echivoc, respectiv 1063 alin. (5) din O.U.G. Nr. 194/2002 din 12 decembrie 2002.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 225/2022 din 12 august 2022, Curtea de Apel Cluj, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de Apel Cluj, invocată de reclamant şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul A. şi pe pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat instanţa ierarhic superioară comună, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului, iar în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Cluj a avut în vedere că, pentru stabilirea competenţei teritoriale exclusive este necesar a se stabili în speţă care este formaţiunea care a dispus măsură interzicerii.

A reţinut instanţa că, din conţinutul adresei de informare nr. x din data de 27.03.2022 rezultă că măsura interzicerii intrării pe teritoriul României a reclamantului pe o perioadă de 361 de zile, nu a fost dispusă de către Sectorul Poliţiei de Frontieră Aeroport Cluj-Napoca-Punctul Poliţiei de Frontieră Aeroport Cluj-Napoca care a întocmit adresa de informare sus menţionată, această măsură fiind instituită anterior printr-un alt act de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.

Aşadar Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră este instituţia care a dispus măsura interzicerii intrării în România cu privire la reclamant, aceasta fiind măsura care a produs efecte juridice cu privire la situaţia reclamantului şi nu adresa prin care acestuia doar i s-a comunicat luarea măsurii de către I.G.P.F.

În stabilirea noţiunii de "formaţiune care a dispus această măsură" în prezenta speţă prevederile art. 12 alin. (1) şi (4) din O.U.G. nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române, cu modificările şi completările ulterioare sunt irelevante. Pentru a fi fost relevante era necesar ca măsura să fie efectiv dispusă de Sectorul Poliţiei de Frontieră Aeroport Cluj-Napoca-Punctul Poliţiei de Frontieră Aeroport Cluj-Napoca.

A conchis instanţa că, formaţiunea care a dispus măsura de interzicere a intrării în România este Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.

Sectorul Poliţiei de Frontieră Aeroport Cluj-Napoca-Punctul Poliţiei de Frontieră Aeroport Cluj-Napoca a făcut doar o comunicare petentului cu privire la măsura dispusă, aşa cum rezultă în mod neechivoc din adresa nr. x din data de 27.03.2022 în conţinutul căreia se menţionează explicit că Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a dispus măsura interzicerii intrării în România cu privire la reclamant.

Dat fiind faptul că formaţiunea care a dispus măsura de interzicere a intrării în România - respectiv Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră - îşi are sediul în localitatea Bucureşti, se constată că, în aplicarea prevederilor art. 1063 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002, competenţa teritorială de soluţionare a prezentei cauze revine Curţii de Apel Bucureşti, iar nu prezentei instanţe.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că a fost învestită cu soluţionarea unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ. dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

În cauză, reclamantul A. a fost informat cu privire la faptul că Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a dispus măsura interzicerii intrării în România, în temeiul art. 1063 alin. (4) din O.U.G. nr. 194/2002, pentru depăşirea termenului legal de şedere în România cu 361 de zile, prin adresa nr. x din data de 27.03.2022 emisă de Sectorul Poliţiei de Frontieră Aeroport Cluj-Napoca-Punctul Poliţiei de Frontieră Aeroport Cluj-Napoca.

Aşa cum rezultă din cuprinsul adresei sus menţionate Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră este instituţia care a dispus luarea măsurii interzicerii intrării în România în ceea ce-l priveşte pe reclamant.

În ceea ce priveşte măsura interzicerii intrării pe teritoriul României, se constată că, potrivit dispoziţiilor art. 1063 din O.U.G. nr. 194/2002, aceasta "(1) ... se dispune, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, de Inspectoratul General pentru Imigrări, concomitent cu emiterea deciziei de returnare.

(2) Interzicerea intrării în România se dispune, în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă, de Inspectoratul General pentru Imigrări sau de organele poliţiei de frontieră şi în situaţia în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare, precum şi împotriva străinilor prevăzuţi la art. 8 alin. (1) lit. b) -d) şi art. 8 alin. (2) lit. a) -b1) sau care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 6 alin. (1) lit. h).

(3) Interzicerea intrării în România nu se dispune dacă străinul cu şedere ilegală face dovada că s-a aflat în imposibilitatea de a părăsi teritoriului României din motive umanitare sau din alte motive obiective independente de voinţa sa.

(4) Dispunerea măsurii de interzicere a intrării în România se comunică străinilor, în scris, de către organul care a luat măsura şi conţine motivarea în fapt şi în drept, precum şi informaţiile privind căile de atac posibile.

(5) Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competenţă se află formaţiunea care a dispus această măsură. Contestaţia nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanţei este definitivă."

Astfel, dispoziţiile art. 1063 alin. (5) stabilesc o regulă de competenţă teritorială exclusivă, în funcţie de sediul autorităţii publice care a dispus măsura interzicerii intrării în România.

Or, din conţinutul adresei de informare nr. x din data de 27.03.2022 rezultă că măsura interzicerii intrării pe teritoriul României a reclamantului pe o perioadă de 361 de zile, a fost dispusă de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, aceasta fiind măsura care a produs efecte juridice cu privire la situaţia reclamantului şi nu adresa prin care acestuia doar i s-a comunicat luarea măsurii de către I.G.P.F.

Cum măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă în cauză (astfel cum rezultă şi din cuprinsul adresei nr. x din data de 27.03.2022) de către Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, care are sediul în Bucureşti, potrivit dispoziţiilor art. 1063 alin. (5) menţionat contestarea acestei măsuri se poate face la Curtea de Apel Bucureşti, căreia îi revine şi competenţa teritorială de soluţionare a cauzei.

Nu în ultimul rând, este de menţionat că măsura de interzicere a intrării în România este o măsură destinată a opera pe întreg teritoriul ţării, ceea ce excede sferei de competenţă a organului local de poliţie, fiind fără relevanţă, sub aspectul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei faptul că adresa de comunicare a măsurii către reclamantă a fost întocmită de organul local de poliţie, câtă vreme prin aceasta, aşa cum rezultă în mod neechivoc din conţinutul său, doar s-a procedat la informarea străinului cu privire la măsura interzicerii intrării în România dispusă de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2022.