Appeal dismissed; claim for damages against policyholders' guarantee fund declared perished due to plaintiff's procedural lapse.

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

La data de 11.01.2017 a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor prin care se formulează contestaţie împotriva deciziei FGA nr. 3162/19.12.2019 prin care a fost respinsă cererea de plată nr. x/12.11.2015 formulată de către B.. Reclamanta solicită admiterea contestaţiei, anularea deciziei menţionate mai sus şi obligarea pârâtului la plata despăgubirilor cuvenite.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19.03.2021 s-a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., faţă de neîndeplinirea de către reclamantă a obligaţiei stabilite în sarcina sa, de a depune la dosar copia în detaliu a fişei de evidenţă de la mediul de familie la care a fost înregistrat numitul B..

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 333 din 03 decembrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia perimării cererii şi, pe cale de consecinţă a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

Împotriva acestei sentinţe a promovat recurs reclamantă A..

Motivele de recurs

Recurenta susţine că hotărârea atacată este netemeinică şi nelegală, întrucât încheierea din data de 19.03.2021, instanţa a dispus suspendarea judecăţii cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., încheiere care nu a fost nu a fost adusa la cunoştinţa, nesţiind obligaţia pusă în sarcina sa de către instanţă.

Pentru toate motivele expuse, recurenta a apreciat că în cauză cauza nu poate opera instituţia perimării, solicitând admiterea recursului aşa cum a fost acesta formulat.

1.3. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 5 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 23 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi

II. Considerentele şi soluţia Înaltei Curţi asupra recursului

Din examinarea criticilor formulate de către recurentă, Înalta Curte apreciază, în aplicarea dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., că deşi acesta a indicat motivul de nelegalitate reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material -, criticile dezvoltate se încadrează în motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. potrivit căruia - prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, în speţă, susţinându-se greşita aplicare a normelor procedurale ce reglementează sancţiunea perimării.

Se constată că judecata cererii de chemare în judecată a fost suspendată prin încheierea de şedinţă din data de 19.03.2021, s-a dispus suspendarea judecării cauzei înregistrate sub nr. x/2017 privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor şi intervenientul C., în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., până la depunerea la dosar de către reclamantă a copiei în detaliu a fişei de evidenţă de la medicul de familie la care a fost înregistrat numitul B..

La data de 24.09.2021, reclamanta a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, la care a ataşat o serie de înscrisuri.

Dosarul nr. x/2017 a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 333 din 03 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întrucât pricina a rămas în nelucrare începând cu data de 19.03.2021, din vina reclamantei, care nu a făcut demersuri în vederea reluării judecăţii şi nici dovada că ar fi intervenit situaţii care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, astfel cum aceste situaţii sunt prevăzute de art. 417-419 C. proc. civ., suspendarea se datorează pasivităţii exclusive a acesteia, fiind menţinută mai mult de 6 luni.

Or, în conformitate cu dispoziţiile art. 416 C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă.

Nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum şi cele când, din motive care nu sunt imputabile părţii, cererea n-a ajuns la instanţa competentă sau nu se poate fixa termen de judecată".

Dispoziţiile art. 417 şi 418 C. proc. civ. prevăd cazurile de întrerupere şi de suspendare a cursului perimării, iar potrivit dispoziţiilor art. 429 alin. (1) C. proc. civ. "perimarea se constată din oficiu sau la cererea părţii interesate".

În conformitate cu dispoziţiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., "hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanţa ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunţare".

Aşadar, controlul legalităţii unei astfel de hotărâri în calea de atac a recursului este limitat la "constatarea perimării", respectiv la analiza motivelor, indicate de partea interesată în termen legal, referitoare la respectarea dispoziţiilor legale anterior citate.

Prin urmare, raportat la acest moment, rezultă că termenul de perimare se împlinea la data de 20 septembrie 2021, termenul de perimare fiind de 6 luni de la data la care pricina a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Din considerentele deciziei recurate reiese cu claritate că încheierea din 19 martie 2021 prin care s-a dispus măsura suspendării judecăţii cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., faţă de neîndeplinirea de către reclamantă a obligaţiei stabilite în sarcina sa, de a depune la dosar copia în detaliu a fişei de evidenţă de la mediul de familie la care a fost înregistrat numitul B., astfel că în mod corect s-a reţinut că a intervenit pasivitatea culpabilă a părţilor pentru iniţierea continuării judecăţii.

Criticile din recurs care vizează necomunicarea încheierii, cu consecinţa suspendării, sunt nefondate, având în vedere ca la dosarul de fond se regăsesc dovezile de comunicare (procesele-verbale de înmânare-filele nr. x şi urm).

Astfel, potrivit art. 417 C. proc. civ., perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Raportat la acest text de lege, rezultă că, pentru ca un act de procedură să aibă drept efect întreruperea perimării, este necesar ca prin săvârşirea lui să se urmărească continuarea judecăţii.

Prin urmare, pentru a întrerupe cursul perimării, cererea de redeschidere a procesului, formulată după suspendare de partea interesată, trebuie să urmărească repunerea cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.

Practic, recurenta, la data de 24.09.2021, a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei, la care a ataşat o serie de înscrisuri, în condiţiile în care deja termenul de perimare era împlinit la 20.09.2021.

Potrivit art. 12 C. proc. civ., drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale celeilalte părţi.

Aşa fiind, Înalta Curte constată că instanţa a aplicat corect dispoziţiile legale menţionate.

III. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul cu care a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 333 din 03 decembrie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2022.