Claimant's challenge to ANRE's silence over electricity prices time-barred; appeal rejected, first-instance ruling upheld

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Autoritatea Naţionala de Reglementare in Domeniul Energiei (ANRE) susţinând că pârâta ar fi refuzat nejustificat să îi soluţioneze o cerere. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei să soluţioneze sesizarea şi să-i plătească despăgubiri şi daune morale de 10.000 RON.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a arătat că la data de 14.05.2019 a primit pe e-mail răspuns la sesizarea sa adresată Guvernului cu privire la creşterea ilegala si abuziva a preţului energiei electrice de către B. în sensul că sesizarea a fost trimisa ANRE pentru dispunerea masurilor care se impun.

În drept, cererea s-a întemeiat pe disp. art. 1 din L. nr. 554/2004.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civile nr. 1398 din 14 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de ANRE şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată prin întâmpinare.

Totodată, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi, în consecinţă, a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, ca prescrisă.

1.3. Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1398 din 14 decembrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitându-se admiterea recursului, casarea hotărârii civile atacate şi trimiterea cauzei spre rejudeca o nouă judecată la aceeaşi inastnţă.

Criticile aduse de recurentul-reclamantt sentinţei atacate vizează, în esenţă, următoarele aspecte:

Recurentul a arătat că, în ce priveşte excepţia prescripţiei, aceasta este neîntemeiata, hotărârea fiind astfel nelegala, data cu încălcarea normelor de drept material, întrucât intimata ANRE nu mi-a răspuns niciodată de mai mult de 2 ani şi jumătatate si nu a soluţionat sesizarea acestuia.

De altfel, însuşi pretinsul răspuns comunicat Guvernului este fraudulos, fiind un refuz nejustificat in sensul prev. de art. 2 (1) lit. i) din Legea nr. 554/04.

Mai învederează recurentul că Guvernul i-a comunicat adresa din 14.04.19 în 24.05.2019, iar după expirarea teermenului de 30 de zile de la aceasta data curge termenul pentru introducerea cererii de chemare in judecata, iar alin. (2) al art. 11 din L. nr. 554/04 menţionează ca cererea poate fi introdusa in termen de 1 an de la comunicarea răspunsului sau formularea

De asemenea, recurentul a mai susţinut că reprezentanta intimatei nu a făcut dovada exercitării legale a profesiei, respectiv ca este înscrisă in tabloul cu drept de exercitare al Curţii de Apel Bucureşti, atât cererile, întâmpinarea, cat si reprezentarea fiind lovite de nulitate, potrivit art. 54, 87 din Statutul profesiei, astfel ca hotărârea este lovita de nulitate.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei au formulat întâmpinare în cauză prin care respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei atacate, apreciind în mod corect instanţa de fond a aplicat cauzei în speţă prescripţia dreptului material la acţiune, prin raportare la momentul la care a fost formulată cererea de chemare în judecată.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept încadrate, relativ la motivul de nelegalitate înscris în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că instanţa de fond a efectuat o corectă interpretare şi aplicare a legii referitor la modul de soluţionare a cererii reclamantei încât, criticile evocate se vădesc a fi nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Înalta Curte observă că prin motivele de recurs nu sunt aduse critici efective hotărârii primei instanţe, fiind reiterate consideraţiunile reclamantului vizând nelegalitatea sentinţie atacate, în manieră evident similară cu aspectele înfăţişate deja prin apărările formulate la fond.

De asemenea, se reţine că cele reclamate de către recurent sunt elemente care ţin de temeinicia respingerii acţiunii de către instanţa de fond, interpretarea probelor, a chestiunilor de fapt, ţinând de aprecierea suverană a instanţelor de fond.

Soluţia pronunţată de instanţa de fond reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale incidente în raport cu elementele de fapt ale speţei, prin prisma cărora judecătorul a ajuns la concluzia că, în cauză, expirarea termenului legal de soluţionare a cererii s-a produs la data de 24.06.2019, data de la care curge termenul de 6 luni, care se împlineşte la data de 24.12.2019.

A mai reţinut instanţa fondului că reclamantul a formulat cererea de chemare în judecată la data de 23 ianuarie 2020, după expirarea termenului legal de prescripţie.

Relativ la cel de-al doilea motiv de casare avut în vedere de către recurentă, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Reluând succint situaţia de fapt, este de necontestat că, prin acţiunea judiciară iniţiată, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei ANRE la soluţionarea cererii redirecţionate de către Secretariatului General al Guvernului.

Recurentul -reclamant, prin adresa de e-mail x@x.ro la data de 24.04.2019 ca fiind o petiţie şi a comunicat-o, conform prevederilor art. 6 indice 1 din Ordonanţa nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor către ANRE, .

Secretariatul General al Guvernului a calificat cererea, având în vedere că petiţia se referă şi la creşterea preţului energiei electrice, astfel cum reiese din documentul depus la dosar - fila x ds fond.

Or, potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea 554/2004, autorităţile şi instituţiile publice sesizate au obligaţia să comunice petiţionarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, răspunsul, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă.

Aşadar, de la finalizarea termenului de 30 de zile se naşte dreptul la acţiune al reclamantului, care poate solicita obligarea autorităţii publice la emiterea răspunsului. Aceeaşi soluţie referitoare la data de început a termenului de prescripţie reiese din aplicarea prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea 554/2004.

Faţă de prevederile art. 11: "(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; (...)

(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă şi peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoştinţă, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz. (...)

(5) Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripţie, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere."

Aşa fiind, termenul de prescripţie prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 a început să curgă doar de la data răspunsului la contestaţia administrativă, comunicat la data de 24.06.2019, astfel că în mod corect instanţa de fond a respins acţiunea ca prescrisă.

Orice altă interpretare nu poate fi acceptată de instanţa de control judiciar, care reţine neîntemeiate criticile pe acest aspect formulate de recurent, întrucât legiuitorul a avut în vedere calculul termenului de prescripţie începând cu data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, în raport cu prevederile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

Prin înlăturarea, în anumite situaţii, a caracterului obligatoriu al procedurii prealabile, în cazul actelor administrative asimilate, legiuitorul a înţeles să faciliteze accesul la justiţie al persoanelor vătămate, iar nu să lipsească procedura prealabilă, atunci când este exercitată, de efectele sale.

Ca atare, 24.06.2019 este data de la care curge termenul de 6 luni, care se împlineşte la data de 24.12.2019 iar reclamantul a înţeles să formuluze cererea de chemare în judecată la data de 23 ianuarie 2020, după expirarea termenului legal de prescripţie.

În ceea ce priveşte critica recurentului-reclamant privind nelegala reprezentare a intimatei-pârâte în faţa instanţei de fond acesta nu poate fi reţinută, în contextul în care din actele procedurale emanate de la Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei reiese că acestea au fost semnate de către reprezentantul legal al acesteia, respectiv de către preşedintele în funcţie a Autorităţii, iar excepţia, pe baza căreia a fost soluţionată cauza, a fost invocată prin întâmpinarea semnată de către preşedinte.

III. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste motive, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., constatând că nu sunt incidente motivele de casare invocate de recurentul-reclamant A., va respinge recursul formulat de acesta, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 1398 din 14 decembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2022.