Suspension of salary-order execution denied for lack of evident illegality in provisional review

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea actelor de la dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău la data de 03 mai 2022 sub nr. x/2022, reclamanţii A., B., C. şi D. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună, în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ - nr. 554/2004, suspendarea executării dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordinul Ministerului Educaţiei nr. 3993/2021.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că la data de 17.06.2021, a fost publicat în Monitorul Oficial - Partea I, nr. 605/2021, O.M.E. nr. 3993/2021. Acest act a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 14 afin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, dar şi a principiului neretroactivităţii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţia României şi art. 6 C. civ., republicat, cu modificările şi completările ulterioare.

Prevederile alin. (2) al art. 1 din acest Ordin stabileşte că prevederile art. 14 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică şi cadrelor didactice care au obţinut gradul didactic I prin echivalare, anterior datei de 1 iulie 2017.

Se arată in continuare că acest text de lege îi vizează personal, în situaţia concretă a fiecăruia: A., deţine titlul ştiinţific de Doctor în materia ştiinţe ale educaţiei, precum şi calitatea de director, respectiv profesor de pedagogie la Colegiul Naţional "Gheorghe Asachi" Piatra Neamţ; B., deţine titlul ştiinţific de Doctor în materia Filosofie, din anul 2003, are calitatea de profesor în cadrul Colegiului Naţional de Informatică din Piatra Neamţ, an în care i-a fost acordat gradul I didactic în învăţământ, conform Ordinului nr. 4751/26.08.2003; C., deţine titlul ştiinţific de Doctor în materia Istorie, din anul 2006, are calitatea de profesor de istorie în cadrul Colegiului Naţional.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civile nr. 41 din 11 aprilie 2022, Curtea de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii.

Totodată, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanţii A., B., C. şi D. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 41 din 11 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bacău au declarat recurs reclamanţii C., D., B. şi A. întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În motivarea căii de atac, în recurenţii-reclamanţi au susţinut că în cauză este îndeplinită cerinţa cazului bine justificat.

Instanţa de fond a apreciat greşit că motivele invocate nu se circumscriu aparenţei de legalitate a actului administrativ, ci ţin de analiza fondului cauzei, pentru că, potrivit jurisprudenţei în materie, existenţa cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, ci poate fi şi prezumată.

În speţă, aşa cum au arătat şi in faţa instanţei de fond, reclamanţii au apreciat că aplicarea acestui text de lege va genera pagube consistente, care deja s-au produs (depăşind stadiul de iminent), cadrelor didactice cărora li s-a acordat gradul didactic I pe baza titlului ştiinţific de doctor obţinut anterior datei de 01.07.2017, data intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii-cadru nr. 153/2017, prin diminuarea veniturile salariale începând cu drepturile salariale aferente lunii iunie 2021.

1.4. Apărările formulate în cauză

Legal citat, intimatul-pârât Ministerul Educaţiei a formulat întâmpinare, prin care s-a invocat excepţia nulităţii recursului pentru neîncadrarea în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pe fondul cauzei au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 26 iulie 2022 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 23 noiembrie 2022, cu citarea părţilor.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând legalitatea încheierii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Considerentele Curţii de apel sunt judicioase, reflectând aplicarea adecvată a cadrului normativ la situaţia de fapt care se degajă din înscrisurile administrate.

Din argumentaţia de fapt şi de drept expusă de reclamaţi în acţiunea introductivă, reiese că aceaştia au formulat cererea de chemare în judecată având ca obiect suspendarea în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 a executării dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordinul Ministrului Educaţiei nr. 3993/2021.

În susţinerea dovedirii condiţiei existenţei cazului bine justificat reclamanţii au arătat că aceste dispoziţii au fost emise cu încălcarea prevederilor art. 14 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017, dar şi a principiului neretroactivităţii legii consacrat de dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 6 din C. civ.

Considerentul hotărâtor pe care prima instanţă şi-a fundamentat soluţia a fost că, pornind de la premisa că în procedura specială reglementată de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 instanţa nu poate analiza argumentele părţii care vizează fondul litigiului, cum sunt cele invocate de către reclamanţi referitoare la emiterea Ordinului ministrului educaţiei nr. 3993/2001 cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, ci doar apărări de fapt sau de drept care sunt de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalităţii actului respectiv.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.

Art. 2 alin. (1) lit. t) din aceeaşi lege defineşte cazurile bine justificate ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

În cadrul procedurii suspendării de executare nu se poate face o analiză aprofundată a conţinutului raportului juridic dedus judecăţii, pentru a nu se prejudeca fondul cauzei, dar aparenţa de nelegalitate, care poate viza şi aspecte de drept material, poate fi decelată pe baza unor motive evidente, care să nu implice examinarea fondului.

Art. 14 din Legea nr. 554/2004, la care face trimitere art. 15 din aceeaşi lege, impune, în acest sens, două condiţii cumulative: cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) ca fiind împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ, şi paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) drept prejudiciu material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

Îndeplinirea celor două condiţii este supusă aprecierii judecătorului, care are de efectuat o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza circumstanţelor de fapt şi de drept ale cauzei; pentru admiterea cererii, acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate a actului administrativ şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube.

Dar îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă printr-o cercetare sumară a aparenţei dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Din această perspectivă, instanţa de control judiciar constată ca fiind fundamentată aprecierea primei instanţe, în sensul că, nu poate fi susţinută cu temei încălcarea principiului neretroactivităţii consacrat de dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţia României şi art. 6 din C. civ., întrucât dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Ordinul ministrului educaţiei nr. 3993/2001 se aplică de la momentul intrării lor în vigoare, pentru viitor, şi nu retroactiv, legalitatea efectelor unei astfel de aplicări urmând a fi analizată într-o eventuală acţiune având ca obiect anularea actului administrativ a cărui suspendare a executării se solicită.

Concluzionând, în privinţa primei condiţii impuse de lege, Înalta Curte reţine că nu a identificat elemente consistente de nelegalitate extrinsecă sau intrinsecă a actelor administrativ fiscale examinate, de natură a proba existenţa "cazului bine justificat".

Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precitat, cele două condiţii impuse de legiuitor trebuie întrunite cumulativ pentru acordarea suspendării.

Înalta Curte apreciază că analizarea motivelor invocate de recurenta reclamantă pe calea prezentei cereri de suspendare ar presupune o verificare minuţioasă a tuturor elementelor ce au stat la baza emiterii actului administrativ contestat.

Or, această împrejurare ar echivala practic cu o tranşare definitivă a acestor chestiuni, fapt ce este incompatibil cu limitele legale ale cadrului procesual trasat de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, motivele invocate de recurenţii-reclamanţi nu pot fi apreciate ca împrejurări legate de starea de drept sau de fapt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului.

Reţinând ca nefiind întrunită cerinţa cazului bine justificat, Înalta Curte nu va proceda la cercetarea şi celei de-a doua condiţii instituită de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv paguba materială iminentă, cât timp ele trebuie întrunite cumulativ.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 15 alin. (2), raportat la art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanţii C., D., B. şi A. împotriva sentinţei civile nr. 41 din 11 aprilie 2022 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2022.