Civil liability for riot-induced property destruction: state-funded reconstruction does not offset perpetrators' damages

Asupra recursurilor de față;

Din actele dosarului, constată următoarele:

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, prin rechizitoriul din 12 august 1997 (dosar nr. 1/P/1993), trimite în judecată pe inculpații:

1. B.P.;

2. P.B.;

3. G.N.;

4. B.V.D.;

5. P.S.I., zis T., toți cinci, pentru infracțiunile de:

a) omor calificat și deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. e) și art. 176 lit. a) și b) C. pen.;

b) distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

c) ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. (2), cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 73 lit. b) și art. 13 C. pen., cu mențiunea că P.B. este trimis în judecată și pentru infracțiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261 alin. (1) din același cod;

6. B.V.D., zis T;

7. B.N., zis H.;

8. B.I., zis V.M., toți trei, pentru infracțiunile de:

a) distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

b) ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. (2), cu aplicarea art. 33 lit. a), art. 73 lit. b) și art. 13 C. pen.;

9. B.V.;

10. V.O.;

11. F.S., toți trei, pentru infracțiunile de:

a) distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

b) ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. (2), cu aplicarea art. 33 lit. a), 73 lit. b) și art. 13 C. pen.

Actul de învinuire reține următoarele:

Localitatea Hădăreni, aparținătoare comunei C.I, se află situată în partea sud-vestică a județului Mureș, pe șoseaua națională Tg. Mureș – Cluj, mărginită fiind de râul Arieș.

Satul are o populație de 882 locuitori, din care 614 români, 145 maghiari și 123 romi. Procentul acestora din urmă, față de restul etniilor, este de 14 %. Modul de viață, marginal, al unor categorii de țigani și, în special al celor care s-au stabilit în Hădăreni, după Decembrie 1989, au generat grave tensiuni cu populația majoritară.

În general, datorită condițiilor de viață, respingerii unor valori morale acceptate de restul comunității, țiganii s-au automarginalizat, manifestându-se agresiv, nerecunoscând și încălcând, premeditat, normele juridice instituționalizate în societate.

Cei mai mulți dintre ei erau fără ocupație, întreținându-se din munci ocazionale, sustrageri și alte activități ilicite. Desființându-se vechea formă de proprietate, alături de ceilalți membri ai comunității, țiganii au primit loturi în folosință, pe care nu le-au lucrat, ocupându-se, în continuare, de sustrageri de bunuri, comise în grup și cu violență, ținta activităților infracționale fiind, de data aceasta, proprietatea privată, ceea ce a declanșat atitudini de revoltă și respingeri, mai puternice decât cele anterioare.

De asemenea, grupuri de țigani au declanșat numeroase conflicte cu tinerii din localitate, față de care s-au manifestat agresiv, sustrăgându-le, prin forță, banii sau alte bunuri. Conduita acestora a devenit, uneori, chiar degradantă, concretizându-se în injurii, insulte și folosirea de cuvinte triviale, în public. Multe din asemenea acte s-au consumat la barul privat al inculpatului G.N., unde au provocat, în mod repetat, scandal și dezordine.

În general, o parte a acestor țigani se manifestau în localitate ca niște „stăpâni”, sfidând orice normă de conviețuire socială. La încercările persoanelor mai în vârstă sau cu autoritate morală, de a-i determina să-și schimbe comportamentul, acestea au fost amenințate sau timorate, prin agresivitate.

Din evidențele organelor de urmărire penală și a instanțelor de judecată, din județul Mureș, rezultă că, în perioada anilor 1991 – 1993, au fost înregistrate un număr de 7 cauze penale, majoritatea având ca obiect fapte de violență, de la loviri simple și până la infracțiunea de omor.

Infracțiunile comise, în realitate, sunt, însă, mult mai numeroase. De teama amenințărilor, însă, persoanele vătămate, fie că nu au depus plângere, fie că și le-au retras ori, de frică, s-au împăcat cu făptuitorii. Acestea, cu atât mai mult cu cât unii dintre romii din localitate erau cu antecedente penale, tot pentru fapte de violență.

Alături de percepția comunității, în sensul că majoritatea conflictelor, prealabile, au fost soluționate necorespunzător sau nemulțumitor, cât și precedentele create au dus la creșterea numărului manifestărilor revendicative, de justiție personală sau colectivă.

Pe acest fond, s-au produs tragicele evenimente din seara zilei de 20 septembrie 1993, în localitatea Hădăreni.

Violența împotriva țiganilor s-a exercitat în mod selectiv, nefiind vizați cei integrați în mod normal în viața socială. Cu toate acestea, comportamentul necivilizat al romilor, cât și actele de violență ale acestora, au dus la stări conflictuale, care au degenerat în stări de dușmănie. Exemplul cel mai elocvent, în acest sens, îl constituie cazul inculpatului B.P., căruia i-a fost rupt brațul, dar și alte cazuri similare.

Semnificativă, în sensul celor de mai sus, este declarația martorului M.G., care arată că fiind vechi locuitor al satului, a copilărit cu părinții actualilor țigani, dar, „atunci, a fost bine, ne-am înțeles între noi, dar acum nu mai este așa, nu se mai poate cu ei, pentru ei nu este lege”. Tocmai de aceea, în cursul urmăririi penale mai mulți martori, audiați în cauză, au justificat evenimentele produse, spunând că „nu s-a mai putut cu ei, s-a umplut paharul”.

În seara zilei de 20 septembrie 1993, în jurul orelor 19,00, în centrul satului Hădăreni, în stația de autobuz, situată în fața căminului cultural, s-a produs un conflict între C.G. senior și frații L.R.L., zis S. și L.A.P. zis P. Aceștia erau împreună cu Z.M., cumnatul lor, cu L.P. zis D., fratele lor, cât și cu M.L., zis I. și intenționau să se deplaseze, cu o mașină de ocazie, în Luduș.

În acest timp, a trecut pe trotuarul opus C.G. senior, care ducea o vacă, legată cu lanț, la montă. Trecând prin fața lor, fără motiv, frații L.R.L. și L.A.P. i-au adus grave jigniri, deși C.G. senior era mult mai în vârstă decât ei. Fiind indignat de manifestările celor doi frați, C.G. senior a legat cu lanțul vaca de un stâlp electric de beton, intenționând, apoi, să se deplaseze spre frații L., pentru a le imputa comportarea necuviincioasă față de el. Înaintea sa a venit, însă, L.A.P., care l-a lovit cu palma peste față și l-a tras după el peste șosea, până în stația de autobuz. Aici, tot fără motiv, cei doi frați au continuat să-l lovească cu pumnul, pe C.G. senior, doborându-l.

Văzând cele întâmplate în stația de autobuz, în ajutorul lui C.G. senior au intervenit mai multe persoane care se deplasau la lăptărie. Totodată, la strigătele acestora au intervenit și fiii lui C.G. senior și anume C.G. junior, C.C. și C.M.

Martorul C.G. jr. arată că, în momentul în care a ajuns în stația de autobuz, tatăl său era căzut și lovit de către ceilalți. Văzându-l, de el s-a apropiat L.R.L., care a scos, din buzunarul interior al hainei, un cuțit și l-a amenințat cu acesta, în sensul că, dacă îndrăznește să se amestece în „bătaia” lor, îl taie cu cuțitul. Imediat a și dat cu cuțitul după el, reușind să-i taie doar puloverul cu care era îmbrăcat. Chiar în acel moment, s-au apropiat și frații săi, C.C. și C.M. La apropierea lui C.C., care nu avea nimic în mâini, atât frații L., cât și cumnatul lor Z.M. s-au întors spre el. Cu cuțitul, pe care îl avea în mână și cu care a lovit, anterior, după C.G. jr., L.R.L. i-a aplicat lui C.C. o lovitură în partea stângă a pieptului, lovitura fiind aplicată de sus în jos. Imediat, L.R.L., urmat de fratele său și de Z.M., s-au îndepărtat în fugă, traversând șoseaua, apoi, prin fața căminului cultural, au intrat în curtea martorei M.L., zisă B., fiind urmăriți de către frații C. În momentul în care C.C. a ajuns în strada Cimitirului, a căzut și nu s-a mai putut ridica. Dându-și seama că este în stare gravă, frații săi au încercat să-l transporte la spitalul din Luduș, cu o mașină de ocazie, dar nereușind, a fost transportat cu mașina inculpatului G.N.

Între timp, frații L. și Z.M. s-au refugiat în curte la M.L., au spart ușa de intrare în locuință, deoarece nu era nimeni acasă și s-au baricadat în interior. De aici, L.R.L. amenința cu cuțitul în mână, spunând că, dacă va avea cineva curajul să intre acolo, va muri sau că „am omorât unul și voi mai omorî încă doi”.

Cu privire la L.R.L., zis S., se reține că acesta era cel mai violent dintre toți frații și, din această cauză, nu umbla niciodată singur, fiind însoțit întotdeauna de către unul din membrii familiei sale. A și afirmat, într-o ocazie, în barul inculpatului G.N., faptul că îi omoară pe toți românii din sat, dacă aceștia vor face ceva împotriva lui.

De asemenea și fratele său L.A.P. avea aceeași fire violentă. A fost condamnat, la 5 ani închisoare, prin sentința penală nr. 149 din 5 mai 1992 a Judecătoriei Lugoj, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. La data de 9 iunie 1993, Judecătoria Tg. Mureș a dispus, la cererea condamnatului, întreruperea executării pedepsei, pe o durată de 3 luni, până la 8 septembrie 1993. Din această cauză, în seara evenimentelor, se afla în localitatea Hădăreni.

După transportarea, la Spitalul din Luduș, a victimei C.C., s-a constatat că aceasta a decedat, fiind depusă la morgă.

Din raportul medico-legal de autopsie al victimei C.C., de 25 de ani, cât și avizul medico-legal rezultă că moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat hemoragiei interne și externe, survenită la un traumatizat toracic, cu plagă tăiată-înțepată a hemitoracelui stâng, penetrantă în torace, cu lezarea plămânului, pericardului și arterei pulmonare intrapericardice.

Leziunea toracică s-a produs cu un corp tăietor-înțepător de tipul cuțitului, care a putut avea o lățime minimă de 2,5 cm și o lungime de 6-7 cm. Canalul plăgii are o orientare ușor oblică de sus în jos. În momentul morții, victima nu avea alcool în sânge.

Fiind seară, mai mulți locuitori din sat au ieșit pe stradă, în special, pentru a duce laptele la centrul de colectare. Revoltați de cele întâmplate, având în vedere și comportamentul anterior al țiganilor în cauză, în localitate, sătenii s-au adunat în jurul grădinei martorei M.L., la gardul situat chiar în spatele căminului cultural, înconjurând apoi curtea și locuința acesteia.

După sosirea, la fața locului, a lucrătorilor de poliție, de la postul comunal, sătenii, tot mai indignați, pătrund în curte. Datorită faptului că cei din interiorul locuinței amenințau în continuare, că vor mai ucide o persoană sau două, dacă se vor apropia de ei, refuzând, totodată, să se predea la somațiile, repetate, ale lucrătorilor de poliție, această atitudine i-a întărâtat și mai mult pe săteni.

În aceste momente, a sosit de la Luduș mașina inculpatului G.N., care a răspândit vestea că a decedat C.C. În urma aflării acestei vești, lumea, adunată în număr mare, de 150 – 300 persoane, după aprecierea martorilor, indignată de cele întâmplate, dar și de comportamentul agresorilor, care a refuzat să se predea autorităților, s-a agitat și revoltat, tot mai mult.

Din mulțime, se auzeau voci care strigau să li se dea foc agresorilor, întrucât își merită soarta. Între timp, din curte se aruncau, asupra locuinței, cu diferite obiecte, cum ar fi bucăți de lemn, pietre și alte corpuri contondente, în geamurile casei sau în ușa de intrare, cu scopul de a-i determina pe cei din interior să iasă afară, să se predea.

Între cei care instigau mulțimea să dea foc casei, era și inculpatul G.N. În aceste momente, așa cum precizează martora R.V.D., cât și S.A., inculpații B.V.D. și P.S.I. au aprins un sul de trestie, pe care l-au aruncat, pe geam, în interiorul casei. Rogojina aprinsă a căzut în interiorul locuinței, pe un recamier sau dormeză veche, care, imediat, s-a aprins, după care incendiul s-a propagat rapid, fiind cuprinsă de flăcări toată casa.

În momentul în care incendiul, în interiorul casei, a luat proporții, primul care a ieșit pe geam a fost L.R.L. Acesta a fost prins de către șeful de post M.I., încercând apoi să-l scoată din mulțime și să-l introducă în curtea vecinului R.I. Acesta, însă, a refuzat să-i dea voie șefului de post să intre în curte, spunându-i că nu au ce căuta criminalii la el. Atunci șeful de post a încercat să-l scoată, din mulțime, în str. Cimitirului. În acest moment, așa cum precizează, în apropierea sa, se aflau inculpații B.P., înarmat cu un par, cât și P.B.

Mulțimea din jur a început să aplice lovituri lui L.R.L., astfel încât toți cei prezenți în jur se înghesuiau să-l lovească. La un moment dat, mulțimea l-a smuls pe L.R.L., care a fost dus la câțiva metri pe picioare, apoi s-a prăbușit, în str. Cimitirului, chiar lângă fântână, datorită loviturilor aplicate. Asupra lui, au tăbărât toți cei din jur, cca. 20 de persoane, care au început să-i aplice lovituri cu piciorul, cu bâte sau cu pari. Concomitent, cu L.R.L., din locuință a ieșit fratele său L.A.P., care, în fugă a străbătut curtea martorei M.L., încercând să se îndrepte spre șosea. A fost urmărit și prins de către inculpatul B.V.D., după care și acesta a fost înconjurat de mulțime și lovit, în aceleași împrejurări ca și fratele său, cu obiecte similare, care, după eveniment, au fost ridicate și constituie corpuri delicte în cauză.

După ce li s-au aplicat multiple lovituri, cu obiecte contondente sau cu piciorul, într-o perioadă destul de îndelungată, celor două victime li s-au cauzat multiple leziuni, pe tot corpul.

Deși au fost transportate, cu salvarea din localitate, datorită leziunilor suferite, au decedat, amândouă, în aceeași seară. Se menționează că Z.M. a rămas în interiorul locuinței, iar în ziua următoare, cu ocazia cercetării locului faptei, a fost găsit complet carbonizat.

Din raportul medico-legal de autopsie și avizul medico-legal al victimei L.A.P. de 21 ani, rezultă că moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat unui politraumatism, cu multiple plăgi contuze, contuzii cu hematoame localizate pe cap, corp și membre, fractura ambelor brațe, fracturi costale, multiple bilaterale și hemitorace drept. Leziunile, în totalitate, au cauzat moartea victimei. Pe victimă s-au constatat 89 leziuni, care s-au putut produce prin loviri directe, cu corpuri contondente, cum ar fi pumn, picior încălțat, sau de formă alungită, cum ar fi bâte, pari etc. Loviturile au fost aplicate din toate direcțiile.

Din raportul medico-legal de autopsie al victimei L.R.L., de 22 ani, cât și din avizul medico-legal, rezultă că moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat șocului traumatic și hemoragic, în urma unui politraumatism cu ruptură hepatică, hemiperitoneu, plăgi, hematoame periferice pe cca. 70 % din suprafața corpului. Leziunile de violență au fost multiple și au putut să se producă prin nenumărate lovituri cu corpuri dure.

Din raportul medico-legal de autopsie și avizul medico-legal privind pe victima Z.M. rezultă că moartea acesteia a fost violentă și s-a datorat insuficienței respiratorii acute, urmare a arsurilor prin flacără și carbonizare 100 % a suprafeței corpului. În afara leziunilor datorate carbonizării, nu s-au evidențiat alte leziuni traumatice.

După aceea, tot în număr compact, sătenii au trecut la incendierea locuințelor țiganilor din localitate. În urma acestor acțiuni, care s-au extins aproape în tot cursul nopții de 20 septembrie 1993, au fost incendiate 13 locuințe și dependințele aferente acestora și provocate distrugeri la alte 5 locuințe ale romilor. Toți cei care au suferit pagube, în urma acestor acțiuni, s-au constituit părți civile în cauză.

Se menționează că, după evenimente, majoritatea locuințelor incendiate au fost reconstruite, cu mijloace bănești acordate de guvern, de către R.A.G.C.L. Mureș.

În cursul urmăririi penale efectuate în cauză, datorită unor influențe locale, cât și din spirit de solidaritate, toți locuitorii satului, cu excepția romilor, dar și unii dintre aceștia, au susținut, constant, chiar și după 2-3 reaudieri, la diferite intervale de timp, faptul că nu cunosc nimic în cauză și nici nu au văzut nimic concret, deși toți cei audiați s-au aflat chiar în centrul evenimentelor și, în consecință, au văzut și cunosc exact tot ce s-a petrecut.

Astfel, de exemplu, martorul G.K., deși recunoaște că a stat lângă martorul D.L.C., în timp ce era lovită victima L.A.P. și care arată în concret ce s-a întâmplat, totuși susține, chiar în mod repetat, cât și la confruntare că nu știe nimic concret în cauză.

Martorul C.I., deși a fost la locul faptei și declară, amănunțit, ceea ce s-a întâmplat, susține că nu i-a recunoscut pe nici unul dintre făptuitori. Declarații similare sunt și ale martorilor M.L.M., L.V.D., S.G., G.I., C.E. și mulți alții.

Martorul C.V. arată că, de frică, nu declară realitatea, deoarece a fost amenințat, de către ceilalți locuitori din sat, cu moartea, sau că i se va da foc la casă și, numai dacă va fi citat în instanță, va arăta realitatea.

Datorită acestei situații, numai după multe insistențe, s-a reușit, în cursul urmăririi penale, să se administreze probe directe și pertinente, în ceea ce privește vinovăția principalilor făptuitori.

Din ansamblul probelor administrate în cauză, referitor la incendierea locuinței martorei M.L., cât și cu privire la infracțiunea de omor asupra victimelor L.R.L., L.A.P. și Z.M., se apreciază că există probe temeinice cu privire la vinovăția inculpaților B.P., P.B., G.N., B.V.D. și P.S.I.

Cu privire la aceștia, se rețin următoarele:

Inculpații B.P. și P.B. sunt frați. B.P. locuiește în Hădăreni, iar P.B., în Alba Iulia, însă, în ziua evenimentelor, se afla în Hădăreni și locuia la fratele său P.

În primele declarații date în cauză, inculpatul B.P. a susținut că, fiind bolnav psihic, nu-și amintește nimic din cele întâmplate. În consecință, nu recunoaște săvârșirea faptelor imputate. Recunoaște doar împrejurarea că, anterior, fiind agresat de către unul din țiganii din sat, a avut ură pe toți aceștia.

Aceleași împrejurări le-a susținut și în declarațiile ulterioare, până la data de 26 iunie 1997, când a arătat amănunțit împrejurările în care s-au produs evenimentele. Susține, de asemenea, faptul că nici el personal și nici fratele său P.B. nu au făcut nimic, deși au fost tot timpul împreună, fratele său având grijă de el.

La rândul său, nici inculpatul P.B. nu recunoaște faptele ce i se impută. S-a dovedit, însă, a fi cel mai nesincer și mai recalcitrant, în cursul urmăririi penale.

Deși inculpații nu recunosc faptele imputate, participarea directă a acestora, ca autori, la evenimente, rezultă din coroborarea declarațiilor martorilor D.L.C., D.F., G.K., R.(.P., M.L. zisă B., S.A., M.I., B.E.D., L.M.S., C.O., K.Șt., L.F., M.L.V., T.C., L.M., C.E.

Din declarațiile acestora se rețin, în principal, următoarele:

- martorii D.L.C. și D.F. audiați de mai multe ori, în cauză, la date diferite și în prezența unuia dintre părinți, fiind minori, au precizat, constant, că, amândoi, inculpații B.P. și P.B. au aplicat lovituri, repetate, victimelor L.R.L. și L.A.P. Martorul G.K. confirmă împrejurarea că aceștia au fost prezenți la locul faptei, când erau lovite cele două victime și, astfel, relatează realitatea.

Aceeași martori precizează că, în cursul serii, cei doi inculpați B.P. și P.B., au participat, cu grupul de săteni, la incendierea locuințelor de țigani;

- martora M.L., audiată în mod repetat, arată că, între cei care au aplicat lovituri victimelor L.R.L. și L.A.P., i-a recunoscut, în mod sigur, pe B.P. și fratele său P.B.;

- martora L.M.S. arată că, între cei care au participat și contribuit la incendierea locuinței martorei M.L., au fost și inculpații B.P. și P.B.;

- martorul C.O. arată că amândoi inculpații erau, tot timpul, în str. Cimitirului, văzându-i atât lângă victima, căzută în poarta bufetului, cât și lângă cea căzută mai sus, lângă fântână. Această împrejurare confirmă, pe deplin, cele arătate de martorii D.L.C. și D.F.;

- inculpatul B.V.D. arată că, după ce victima L.R.L., a căzut în str. Cimitirului, o mulțime a tăbărât asupra lui și i-au aplicat lovituri; în jurul victimei, în acest moment, se aflau și inculpatul P.B., învinuitul F.S. și alții;

- martora L.M. arată că ambii inculpați au participat, în cursul nopții și la incendierile sau distrugerile ce au avut loc. Aceleași precizări le fac și învinuitul B.V., cât și aproape toate părțile civile;

- martora B.E.D. arată că a văzut, în concret, cum erau lovite, cu bâtele, cele două victime, în str. Cimitirului. Fiindu-i milă, le-a strigat, celor care-l loveau pe L.A.P., să-l lase în pace. Atunci, a intervenit B.P., care i-a spus să tacă din gură, altfel o pățește și ea. În aceeași seară, martora a relatat, vecinelor L.F. și L.D., ceea ce a văzut, în concret, în sensul că, atât inculpatul P.B., cât și B.P., au aplicat lovituri victimelor.

Declarațiile martorilor D.L.C. și L.M. sunt menținute de către aceștia și la confruntarea cu inculpatul P.B. Cu această ocazie, martorul D.L.C. precizează că îl recunoaște pe inculpatul P.B. ca fiind fratele lui B.P. și că acesta a aplicat lovituri ambelor victime. Mai precizează că, atunci, avea mustață.

De asemenea, martora L.M. precizează, la confruntare, că, în grupul de bărbați care a venit la locuința sa, să-i dea foc, a fost și P.B. Pe toți, i-a recunoscut, după voce. Era prezentă și vecina sa, învățătoarea C.S.

Cu privire la inculpatul P.B., se reține că acesta, în cursul urmăririi penale, a amenințat grav principalii martori audiați în cauză, cu privire la faptele comise, încercând, astfel, să-i determine să-și schimbe declarațiile.

Astfel, martorul D.L., tatăl martorilor D.L.C. și D.F., arată că, după evenimente, inculpatul a venit la locuința sa și a amenințat pe martor, spunându-i că, dacă el va ajunge să facă pușcărie, din cauza copiilor săi și aceștia „vor muri”.

Inculpatul recunoaște că, în luna iulie 1994, după ce a fost audiat la procuratură, s-a dus la locuința martorului D.L., dar susține că nu i-a amenințat pe fiii acestuia, ci doar s-a interesat de ei.

De asemenea, martora M.L. arată că, după 2-3 zile de la evenimente, s-a întâlnit, pe stradă, cu P.B., care a amenințat-o, că dacă nu se mută din sat, va muri de mâna lui.

La solicitarea, în apărare, a inculpatului P.B., au fost audiați martorii C.P. a lui D. și C.I., zis G., însă declarațiile acestora nu schimbă cu nimic situația de fapt, deoarece este stabilit că B.P. și fratele său P.B. s-au aflat printre primii în curte la M.L., fiind acolo în momentul sosirii lucrătorilor de poliție din C.I. Aceștia precizează, în mod constant, că P.B. era împreună cu fratele său B.P., în momentul în care acesta a intenționat să-l lovească pe S.A., cu un par, cu care era înarmat, peste cap.

Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, rezultă că inculpatul B.P. prezintă epilepsie secundară post TCC, cu tulburări psihice intercritice. Are discernământul diminuat, în raport cu faptele imputate. Se recomandă măsuri de siguranță cu caracter medical, conform art. 114 C. pen.

De asemenea, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, privind pe inculpatul P.B., rezultă că acesta nu prezintă tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. Are discernământul păstrat, în raport cu faptele imputate.

Inculpatul G.N., deși a avut un rol deosebit în cadrul evenimentelor, nu a recunoscut participarea sa. Fiind bine cunoscut în localitate, în calitate de patron al barului situat lângă căminul cultural, frecventat de țigani, cât și de restul sătenilor, a fost unul dintre cei mai importanți, chiar principalul factor care a contribuit la ascunderea adevărului și influențarea martorilor.

În tot cursul urmăririi penale, s-a apărat, constant, că a transportat-o, cu mașina sa, la spitalul din Luduș, pe victima C.C., iar când s-a întors în Hădăreni, deja victimele L.R.L. și L.A.P. erau duse cu salvarea din Hădăreni. Tot constant, a solicitat audierea, în apărare, pentru a dovedi aceste împrejurări, a martorilor C.G. senior, C.M., C.G. jr., C.N. și C.D., cu toții din familia victimei C.C., a șoferului O.I. cât și a altor persoane, cum ar fi învinuitul B.N. zis H. sau a unor lucrători de poliție din Luduș.

Cu privire la frații C.M. și C.N., se arată că aceștia, fiind audiați, la data de 15 martie 1994, au precizat că nu doresc și nu acceptă să depună mărturie în cauză. Cu toate acestea, fiind reaudiat, la 7 iunie 1997, C.M. a susținut că s-a reîntors din Luduș la Hădăreni numai în momentul în care ardeau mai multe case în centrul satului.

Se menționează că acești martori, ca și ceilalți din familia victimei C.C., sunt interesați în cauză, deoarece și ei au participat la evenimente, iar, pe de altă parte, în cursul urmăririi penale, s-a stabilit că nu declară realitatea.

Susținerea martorului C.M. este combătută chiar de martorul O.I., care precizează că, în Luduș, au stat cca. 40-45 minute, după care s-au reîntors cu toții în Hădăreni, unde au oprit mașina chiar în fața barului lui G.N., după care, cu toții, au coborât, rămânând singur. Cât timp a stat în fața barului, la volan, a început să ardă casa țigăncii M.L. Nu poate preciza, în concret, când și în ce împrejurări a fost aprinsă, deoarece nu s-a dus acolo. Astfel, susținerile, în apărare, ale inculpatului G.N. s-au dovedit a fi nereale și netemeinice, iar participarea sa, directă, la evenimente, rezultă, în mod neîndoielnic, din coroborarea următoarelor probe:

- martorii S.A. și M.I. precizează că mașina inculpatului G.N. s-a întors, de la Luduș în Hădăreni, înainte de a fi incendiată casa martorei M.L. (B.);

- martorii M.L.L., L.M.S., R.P. și, R.Z., M.L.V., M.L., L.D., L.F. precizează că inculpatul G.N. i-a instigat pe ceilalți ca să dea foc locuinței martorei M.L., strigându-le, în mod repetat, „dați foc la casă, să ardă țiganii ca șobolanii”, a aruncat cu materiale inflamabile, în locuință și apoi a aplicat nenumărate lovituri victimei L.A.P.

Mai mulți martori, dintre aceștia, precizează că, dacă inculpatul G.N. nu instiga să se dea foc casei și dacă nu arunca materiale inflamabile, în interiorul locuinței, nu se întâmpla nimic, deoarece ceilalți, din mulțime, nu se gândeau la acest aspect;

- martorii C.O. și C.E. precizează, de asemenea, că sătenii, adunați, în jurul gardului martorei M.L., au intrat în curtea acesteia și au început să se agite numai după venirea lui G.N. din Luduș și numai după ce s-a răspândit vestea decesului victimei C.C. De asemenea, precizează că inculpatul G.N. a fost văzut lângă victima L.A.P., după ce acesta a fost lovit și zăcea în nesimțire, uitându-se la el;

- martorii M.L.M., L.D., T.C., D.L.C. și D.F. precizează că inculpatul a participat, în mod direct, în cursul nopții și la incendierea caselor de țigani;

- aceleași precizări le fac și părțile civile L.G., L.F., M.L.A. zis C., R.V., R.O. și R.O.;

- inculpații B.V.D. și B.P. arată că, numai după întoarcerea de la Luduș a inculpatului G.N. și a învinuitului B.N. zis H., produs în mulțime o agitație foarte mare, după care s-a trecut la aprinderea locuinței în care erau refugiați agresorii lui C.C.;

- tot la solicitarea, în apărare, a inculpatului G.N., acesta a fost confruntat cu martorii S.A., M.I., R.P., C.E., M.L.M., T.C. și M.S., cu unii chiar în mod repetat, iar aceștia și-au menținut declarațiile și cu această ocazie.

Rezultă, astfel, din coroborarea probelor enumerate faptul că susținerile, în apărare, ale inculpatului, nu sunt temeinice și nici de natură a înlătura vinovăția sa pentru comiterea faptelor imputate.

Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, rezultă că inculpatul G.N. nu prezintă tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. Are discernământul păstrat, în raport cu faptele imputate.

Inculpații B.V.D. și P.S.I. au fost mai sinceri, în ultima parte a urmăririi penale, recunoscând comiterea unora dintre faptele imputate, dar relatând în mod concret și obiectiv, ceea ce cunosc în cauză.

Astfel, inculpatul B.V.D. recunoaște faptul că l-a urmărit pe L.A.P., după ce acesta a fugit din locuința martorei M.L., l-a prins de un picior, din care cauză a căzut, dându-le, astfel, o posibilitate celorlalți urmăritori ca să-l lovească, în mod repetat, cu obiecte contondente, pe care le aveau asupra lor.

Inculpatul P.S.I., zis T., a recunoscut, de asemenea, faptul că a luat, din str. Cimitirului, o bucată de par de vie, similar cu cele ce constituie corpuri delicte în cauză, apoi s-a apropiat de victima L.A.P., căzută în poarta bufetului și, cu acesta, l-a lovit, o singură dată, peste picioare.

Cei doi inculpați nu recunosc faptul că, împreună, ar fi aprins și aruncat rogojina de trestie în casa lui M.L., datorită cărui fapt incendiul s-a propagat, intens, în locuință.

Se menționează că recunoașterile, chiar parțiale, ale acestor inculpați se coroborează cu declarațiile martorilor R.V.D., R.F., S.A., D.L.C. și D.F., L.M.S. și M.L.L., L.F., L.D. și T.C.

Acești martori precizează că, amândoi, inculpații au incendiat locuința martorei M.L., după care au aplicat lovituri lui L.A.P. și, totodată, au participat, peste noapte, la incendierea locuințelor de țigani.

Cu privire la inculpatul P.S.I., semnificativă este declarația martorei R.V.D., dată imediat după evenimente, în care arată că acesta, cu un băț rotund de cca. 50 cm, a aplicat lovituri ambelor victime S. și P., cu intensitate mare. Din această cauză, fiindu-i milă, a intervenit și l-a tras pe inculpat de lângă victimă deoarece aceasta, de durere, „se răsucea pe jos”.

În aceeași seară, martora i-a văzut, pe inculpatul B.V.D. și pe învinuitul B.V., conducând un grup de tineri care strigau că vor da foc la toate casele de țigani din sat. În acest sens, sunt semnificative și declarațiile inculpatului B.P., care arată că F.S. a aruncat cauciucuri aprinse, la Bodor în casă, la incendiere mai fiind prezenți inculpații P.B. și B.V.D., cât și învinuiții B.V.D., zis T. și B.N., zis H. De asemenea, inculpatul P.B. arată că B.V.D. l-a prins din fugă pe L.A.P., dând, astfel posibilitatea celorlalți ca să-l lovească.

Învinuiții B.V. și V.O. arată, de asemenea, că atât B.V.D. cât și P.S.I. au participat și ei, în cursul nopții, la incendierea locuințelor de țigani. De asemenea, învinuitul B.I. arată că, din discuțiile purtate în sat ulterior evenimentelor, a auzit că cel care a aruncat materialul aprins în locuință la M.L. a fost inculpatul P.S.I.

Martorii R.V.D., S.A. și R.F. își mențin declarațiile și la confruntarea cu inculpații B.V.D. și P.S.I.

Se menționează faptul că, în apărarea inculpatului B.V.D., la insistențele acestuia, s-au audiat martorii N.E., S.G.I., C.M. și B.N., însă declarațiile acestora sunt nesemnificative, în raport cu probele existente.

Din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, rezultă că inculpatul B.V.D. nu prezintă tulburări psihice de natură a-i afecta capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale. Are discernământul păstrat, în raport cu faptele imputate.

De asemenea, din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, privind pe inculpatul P.S.I., rezultă că acesta nu prezintă tulburări psihice care să-i afecteze capacitatea psihică de apreciere critică a conținutului și consecințelor faptelor sale, având discernământul păstrat.

În cauză, față de inculpații B.P., P.B., G.N., B.V.D., B.V.D., zis T., B.I., zis V.M. și B.N., zis H., s-a pus în mișcare acțiunea penală, la data de 21 iulie 1994 și, tot la aceeași dată, s-a luat și măsura arestării preventive, pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și deosebit de grav, cât și distrugere calificată.

Prin ordonanța din aceeași zi, 21 iulie 1994, pentru motivele arătate în cuprinsul acesteia, s-a dispus punerea în libertate a inculpaților.

Urmărirea penală a continuat, însă, atât față de acești inculpați, cât și față de alte persoane implicate în evenimente, cum ar fi B.V., F.S., V.O., A.I., zis N.P., A.V.S., S.G., B.S., V.L., S.G., S.I., K.A., S.G.M., N.I., B.V., B.N.D., H.N. și alții, însă, din actele premergătoare și coroborarea probelor administrate, s-a apreciat, așa cum s-a arătat, că există probe, concludente și pertinente, numai cu privire la inculpații arătați mai sus și învinuiții B.V., V.O. și F.S.

Dintre aceștia, s-a apreciat că există probe suficiente, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat și deosebit de grav, doar pentru cei cinci inculpați, arestați preventiv, iar pentru ceilalți inculpați sau învinuiți, s-a putut reține, cu temeinicie, doar săvârșirea infracțiunilor de distrugere calificată și ultraj contra bunelor moravuri. Pentru restul bănuiților, neputându-se administra probe suficiente, pentru a dovedi participarea acestora la evenimente, datorită specificului cauzei, așa cum s-a arătat, urmează a se dispune neînceperea urmăririi penale.

Cu privire la inculpații B.V.D., zis T., B.N., zis H., B.I., zis V.M. și la învinuiții V.O., B.V. și F.S., se arată următoarele:

Inculpatul B.V.D., zis T. și învinuiții B.V. și V.O. recunosc că au făcut parte din grupul persoanelor care au circulat, în cursul nopții de 20 septembrie 1993, prin localitate și au incendiat și distrus locuințele țiganilor.

Indiferent, însă, de recunoașterile acestora, săvârșirea faptelor imputate rezultă, în mod temeinic, din coroborarea declarațiilor martorilor D.L.C., D.F., L.F., R.V.D., M.L.G., R.L., T.C. și R.F.

Declarațiile acestor martori se coroborează, în special, cu declarațiile părților civile, cât și cu declarațiile celorlalți învinuiți sau inculpați.

Astfel, de exemplu, chiar inculpatul B.P. arată faptul că, la incendierea casei lui Bodor, l-a recunoscut pe B.V.D., zis T., F.S., B.V.D. și P.B.; F.S. a fost acela care a aruncat cauciucuri aprinse în casă. Exact aceleași împrejurări, le precizează, cu privire la incendierea casei lui Bodor, și învinuitul B.V.D. De asemenea, se arată că învinuitul B.V. îi enumeră, ca participanți, pe P.B., B.P., B.V.D. și pe B.V.D., zis T.

ÎN DREPT:

1. Faptele inculpaților B.P., P.B., G.N., B.V.D. și P.S.I., de a participa, în aceeași împrejurare, la incendierea locuinței martorei M.L., din Hădăreni, în seara zilei de 20 septembrie 1993, după uciderea victimei C.C., în urma cărui fapt victima Z.M. a decedat, prin carbonizare în locuință, cât și de a aplica, apoi, multiple lovituri, cu obiecte contondente dure, cu intensitate mare, victimelor L.R.L., L.A.P., într-o perioadă îndelungată, cauzându-le leziuni foarte grave, extinse pe aproape întreaga suprafață a corpului, în urma cărora victimele au îndurat suferințe deosebite și au decedat, în chinuri groaznice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de omor calificat și deosebit de grav, prevăzute de art. 174, raportat la art. 175 lit. e) și art. 176 lit. a) și b) C. pen.

2. De asemenea, faptele acelorași inculpați, cât și ale inculpaților B.V.D. (T.), B.N. (H.), B.I. (V.M.) și a învinuiților V.O., B.V. și F.S., de a participa, în mod direct, în cursul nopții, la incendierea și distrugerea, repetată, a mai multor locuințe ale țiganilor din Hădăreni, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de distrugere calificată, prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

3. Întrucât, prin acțiunile, violente și de distrugere calificată, ale tuturor inculpaților și învinuiților, s-a tulburat grav liniștea locuitorilor, în cursul nopții de 20 septembrie 1993 în Hădăreni, creându-se o stare deosebită de panică și teroare, în special în rândul romilor, faptele acestora constituie și infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen.

4. Fapta inculpatului P.B., de a încerca, prin amenințări și constrângeri, să determine, în cursul urmăririi penale, pe anumiți martori să-și schimbe declarațiile, date în cauză, în favoarea sa, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzută de art. 261 alin. (1) C. pen. Urmează a se face aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În raport cu calificările juridice, se reține că victima Z.M. a decedat în locuința martorei M.L., după incendierea acesteia, datorită arsurilor prin flacără, extinse pe 100 % din suprafața corpului, până la carbonizarea totală, iar leziunile de violență ale victimei L.R.L., multiple și foarte grave, au fost extinse pe 70 % din suprafața corporală. Totodată, urmează a se avea în vedere faptul că asupra victimei L.A.P. s-au constatat cel puțin 89 leziuni de violență, fapt rar întâlnit în astfel de cazuri.

Cu toate aceste împrejurări, se subliniază, în mod deosebit că faptele au fost comise sub imperiul unei puternice tulburări psihice din partea făptuitorilor, care au acționat datorită actelor de violență, ieșite din comun, ale victimelor, al căror rezultat a fost uciderea victimei C.C.

În consecință, reacția, spontană, a inculpaților, este urmarea acestor împrejurări, la care a contribuit și comportarea anterioară a victimelor sau a altor țigani din localitate, motiv pentru care urmează a se face aplicarea art. 73 lit. b) și art. 13 C. pen.

Față de inculpații P.B., B.P. și G.N. s-a luat măsura arestării preventive, la data de 21 ianuarie 1997, măsură care a fost prelungită până la data de 14 august 1997, urmând ca inculpații să fie trimiși în judecată în stare de arest preventiv, având în vedere gradul, concret, de pericol social al faptelor.

De asemenea, inculpații B.V.D. și P.S.I. au fost arestați preventiv, la data de 6 mai 1997, măsura fiind prelungită până la data de 30 august 1997, urmând, de asemenea, a se dispune trimiterea și a acestora în judecată în stare de arest preventiv, pentru aceleași motive.

În urma evenimentelor, au fost incendiate locuințele următoarelor părți civile: M.L., R.O., R.O., L.G., M.L.B., L.F., M.L.S., M.L.A., M.L.M., L.P., L.M. și R.V. De asemenea, au fost distruse locuințele părților civile: L.M., R.R., L.P., M.L.M. și L.P.

Se menționează că, pentru victimele Z.M., L.A.P., L.R.L., s-a constituit parte civilă Z.M.F.M., soția primei victime și soră cu celelalte. Pentru M.L., s-a constituit parte civilă, în cauză, fiul acesteia, M.L.I.

Tribunalul Mureș, prin sentința penală nr. 157 din 17 iulie 1998, condamnă pe inculpații:

1. B.P. la:

a) 5 ani de închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. a) și b), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 76 lit. a) și art. 13 C. pen.;

b) un an de închisoare, pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 80 alin. (2) și art. 13 C. pen.;

c) 6 luni de închisoare, pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 80 alin. (2) și art. 13 C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr. 137/1997, s-a constatat că pedepsele aplicate pentru infracțiunile de distrugere și de ultraj contra bunelor moravuri sunt grațiate, condiționat și în întregime.

Inculpatul B.P. a fost menținut în stare de arest, iar din durata pedepsei i s-a dedus detenția preventivă, de la 21 iulie 1994 și apoi, din 21 ianuarie 1997 până la zi;

2. P.B. la:

a) un an de închisoare, pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 80 alin. (2) și art. 13 C. pen.;

b) 3 ani de închisoare, pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 80 alin. (2) și art. 13 C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr. 137/1997, s-a constatat că pedepsele aplicate inculpatului P.B. sunt grațiate, integral și condiționat.

Inculpatul P.B. a fost achitat pentru infracțiunile de:

a) omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. a) și b), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b) și art. 13 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., cu motivarea că nu el a săvârșit fapta;

b) încercare de determinare la mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261 C. pen., în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu motivarea că fapta nu există.

S-a dedus detenția preventivă a inculpatului, de la 21 ianuarie 1997 până la zi.

El a fost pus în libertate.

I s-a interzis accesul în satul Hădăreni, pe timp de doi ani.

3. G.N. la:

a) 3 ani de închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. a) și b), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 76 lit. a) și art. 13 C. pen.;

b) un an de închisoare, pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 80 alin. (2) și art. 13 C. pen.;

c) 6 luni de închisoare, pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. b), art. 80 alin. (2) și art. 13 C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr. 137/1997, s-a constatat că pedepsele aplicate inculpatului G.N., pentru infracțiunile de distrugere și ultraj contra bunelor moravuri, sunt grațiate în întregime și condiționat.

Inculpatului i s-a dedus detenția preventivă de la 21 iulie 1994 și de la 21 ianuarie 1997, până la zi. El a fost menținut în stare de arest.

4. B.V.D. și

5. P.S.I., zis T., la câte:

a) 7 ani de închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. a) și b), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 76 lit. a) și art. 13 C. pen.;

b) 3 ani de închisoare, pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 80 alin. (2) și art. 13 C. pen.

În baza art. 2 din Legea nr. 137/1997, pedepsele aplicate celor doi inculpați, pentru infracțiunea de distrugere, se grațiază cu 1/2;

c) un an de închisoare, pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri, prevăzută de art. 321 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 80 alin. (2) și art. 13 C. pen., pedeapsă grațiată, integral și condiționat, prin efectul Legii nr. 137/1997.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen., s-a dispus ca inculpații B.V.D. și P.S.I. să execute câte 7 ani de închisoare, la care s-a adăugat un spor de 6 luni și câte 4 ani interzicerea unor drepturi, cu aplicarea art. 71 din același cod.

Inculpaților li s-a dedus detenția preventivă, de la 6 mai 1997 la zi.

Ei au fost menținuți în stare de arest;

6. B.V. și

7. F.S. la câte:

a) 5 ani de închisoare, pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 80 alin. (2) și art. 13 C. pen., pedepse grațiate cu 1/2, prin efectul art. 2 din Legea nr. 137/1997;

b) un an de închisoare, pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 80 și art. 13 C. pen., pedeapsă grațiată, integral și condiționat, prin efectul art. 1 din Legea nr. 137/1997, fiecare inculpat urmând să execute câte 2 ani și 6 luni de închisoare, cu aplicarea art. 71 din același cod;

8. B.V.D., zis T.;

9. B.N., zis H.;

10. B.I., zis V.M. și

11. V.O. la câte:

a) 3 ani de închisoare, pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 80 alin. (2) și art. 13 C. pen., pedepse grațiate cu 1/2, prin efectul art. 2 din Legea nr. 137/1997;

b) un an de închisoare, pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (2), art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 80 alin. (2) și art. 13 C. pen., pedepse grațiate, integral și condiționat, prin efectul art. 1 din Legea nr. 137/1997, inculpații urmând să execute câte un an și 6 luni de închisoare, cu aplicarea art. 71 din același cod.

Inculpatului B.I. i s-a dedus reținerea din 21 iulie 1994.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., instanța confiscă, în vederea distrugerii, parii, bâtele, leațurile și scândurile, corpuri delicte aflate la sediul tribunalului.

Fiecare inculpat a fost obligat la câte un milion de lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța reține, în esență, că:

a) în ansamblu, parchetul a reținut corect situația de fapt;

b) inculpații condamnați au săvârșit infracțiunile sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de comportarea, provocatoare, a două familii de țigani;

c) inculpatul P.B. a participat la săvârșirea infracțiunilor de distrugere și de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, dar nu și la săvârșirea infracțiunilor de omor și de încercare de determinare a mărturiei mincinoase;

d) inculpatului P.B. i se aplică măsura de siguranță a interzicerii de a locui în Hădăreni, deoarece acolo a săvârșit faptele pentru care este condamnat, iar prezența lui în acea localitate constituie un pericol grav pentru societate, „mai ales că el nu își are domiciliul acolo și există temerea că, simțindu-se lezat în drepturile sale, ar putea încerca să se răzbune pe cei din pricina cărora a fost arestat și condamnat”;

e) inculpații B.P., G.N., B.V.D. și P.S.I. au fost coautori la infracțiunea de omor deosebit de grav;

f) dozarea pedepselor aplicate inculpaților condamnați are în vedere gravitatea faptelor săvârșite, precum și circumstanța atenuantă a provocării lor;

g) inculpații B.V.D., zis T., B.N., zis H., B.I., zis V.M., B.V., V.O. și F.S. sunt vinovați de săvârșirea, în concurs, a infracțiunilor de distrugere și de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, infracțiuni comise în stare de provocare;

h) față de inculpatul B.P., se ia măsura de siguranță a obligării la tratament medical, conform art. 113 C. pen., deoarece el suferă de epilepsie, după un traumatism cranio-cerebral, suferit anterior;

i) întrucât, pentru rezolvarea laturii civile a cauzei, este nevoie de un timp mai îndelungat, timp înlăuntrul căruia să se efectueze expertize, imobiliare, mobiliare, agricole, care să evalueze cuantumul pagubelor, instanța dispune, prin încheierea din 23 iunie 1998, în baza art. 347 C. proc. pen., soluționarea separată a cererilor de despăgubiri.

Împotriva acestei sentințe, declară apel parchetul de pe lângă aceeași instanță și inculpații : B.P., G.N., B.V.D., P.S.I., B.V., F.S., B.V.D., zis T., B.N., zis H., B.I., zis V.M. și V.O.

Parchetul susține că:

a) este greșită achitarea inculpatului P.B., pentru infracțiunea de omor deosebit de grav și infracțiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă;

b) greșit sunt individualizate pedepsele aplicate inculpaților G.N. și F.S.

Inculpatul F.S. cere, în principal, achitarea de orice penalitate și, în subsidiar, reducerea pedepsei.

Inculpații B.V., B.N., zis H. și V.O. cer, în principal, achitarea de orice penalitate și, în subsidiar, reducerea pedepselor.

Inculpatul G.N. cere achitarea de orice penalitate.

Inculpatul P.S.I. cere schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de omor, în aceea de loviri cauzatoare de moarte și reducerea corespunzătoare a pedepsei. Mai cere achitarea, pentru celelalte infracțiuni.

Inculpații B.P., B.V.D., B.I. și B.V.D., zis T., cer, în principal, achitarea de orice penalitate, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice, din infracțiunea de omor, în aceea de loviri cauzatoare de moarte și reducerea pedepselor.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia penală nr. 6 din 15 ianuarie 1999, admite apelurile parchetului și ale inculpaților B.P., B.V.D., B.V.D., P.S.I., F.S., B.V.D., zis T., B.N., zis H., B.I. și V.O. și desființează, în parte, sentința atacată, în sensul că:

1. reduce, de la 4 ani, la 2 ani, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, aplicată inculpatului B.P.;

2. condamnă pe inculpatul P.B. la:

a) 6 ani de închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 alin. (1) și art. 176 alin. (1) lit. a) și b), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 76 alin. (2) și art. 13 C. pen.;

b) un an de închisoare, pentru infracțiunea de încercare de a determina mărturia mincinoasă, prevăzută de art. 261 alin. (1) C. pen.;

Reduce, de la 3 ani, la un an de închisoare, pedeapsa aplicată inculpatului P.B., pentru infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen.;

În baza art. 1 lit. a) și art. 8 din Legea nr. 137/1997, constată că pedepsele, de câte un an de închisoare, aplicate inculpatului P.B., sunt grațiate, integral și condiționat, el urmând să execute 6 ani de închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

Deduce detenția preventivă a inculpatului P.B., de la 21 ianuarie 1997 până la 20 iulie 1998;

3. Majorează, de la 3 ani de închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi, la 6 ani de închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi, pedeapsa aplicată inculpatului G.N., pentru infracțiunea de omor deosebit de grav;

4 - 5. Reduce, de la câte 7 ani de închisoare și 4 ani interzicerea unor drepturi, la câte 6 ani de închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi, pedepsele aplicate inculpaților B.V.D. și P.S.I., pentru infracțiunea de omor deosebit de grav;

Reduce, de la câte 3 ani, la câte 2 ani de închisoare, pedepsele aplicate celor doi inculpați, pentru infracțiunea de distrugere, pedepse grațiate, integral și condiționat, prin efectul Legii nr. 137/1997 (art. 1 și 8);

Elimină sporul de 6 luni, urmând ca inculpații B.V.D. și P.S.I. să execute câte 6 ani de închisoare și câte 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

6 - 7. Reduce, de la câte 5 ani, la câte 2 ani de închisoare, pedepsele aplicate inculpaților B.V. și F.S., pentru infracțiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4) C. pen., pedepse grațiate, integral și condiționat, prin efectul Legii nr. 137/1997 (art. 1 și 8);

8. În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetează procesul pornit împotriva inculpatului B.V.D., zis T., care a decedat, pentru infracțiunile de distrugere și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, prevăzută de art. 217 alin. (1) și (4) și art. 321 alin. (2) C. pen.;

Elimină dispoziția privind obligarea inculpatului B.V.D., zis Tulai, la plata sumei de un milion de lei cheltuieli judiciare statului;

9 – 10 - 11. Reduce, de la câte 3 ani, la câte 2 ani de închisoare, pedepsele aplicate inculpaților B.N., B.I. și V.O., pentru infracțiunea de distrugere, pedepse grațiate, integral și condiționat, prin efectul Legii nr. 137/1997;

Elimină, pentru toți inculpații, aplicarea art. 73 lit. b) și a art. 80 alin. (2) C. pen., cu privire la infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Prin aceeași decizie, este respins, ca nefondat, apelul inculpatului G.N., pe care îl obligă la 100.000 lei cheltuieli judiciare, statului, în apel.

De asemenea, instanța de apel deduce, din pedepsele aplicate inculpaților B.P., G.N., B.V.D. și P.S.I., și timpul detenției preventive, de la data pronunțării sentinței, până la data pronunțării deciziei.

Pentru a decide astfel, instanța de apel reține, în esență, următoarele:

a) inculpații condamnați au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată;

b) există probe temeinice că inculpații B.P., P.B., G.N., B.V.D. și P.S.I. au participat la uciderea numiților L.R.L., L.A.P. și Z.M., a căror moarte a fost violentă, cum atestă actele medico-legale;

c) alte rapoarte medico-legale atestă că inculpații au avut discernământ, atunci când au săvârșit faptele pentru care au fost condamnați;

d) în urma unui traumatism cranian, suferit anterior datei faptelor deduse judecății, inculpatul B.P. s-a îmbolnăvit de epilepsie, maladie care îi diminuează discernământul;

e) s-a dovedit că inculpații B.P., P.B., G.N., B.V.D. și P.S.I., împreună cu inculpații B.V., F.S., B.V.D., zis T., B.N., zis H., B.I., zis V.M. și V.O., au participat, noaptea, la incendierea unui număr de 13 case și la distrugerea altor 5 case, aparținând unor familii de țigani, din Hădăreni;

f) s-a probat că inculpatul P.B. a încercat să determine unii martori să facă declarații mincinoase, după cum dezvăluie martorii D.L., D.F., D.L.C. și M.L.;

g) sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice, deoarece actele, gesturile, manifestările inculpaților au creat reacții puternice de indignare și dezaprobare, în mediul social nemijlocit și în afara lui;

h) circumstanța atenuantă a scuzei provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., nu se poate aplica în cazul infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (2) din același cod, deoarece riposta făptuitorilor a depășit cadrul, strict limitat, al conflictului, personal, cu victimele, lezând o sferă mai largă de valori sociale;

i) circumstanța atenuantă a scuzei provocării este, însă, aplicabilă în cazul infracțiunilor de omor și distrugere;

j) la individualizarea pedepselor, instanța de apel are în vedere că, anterior săvârșirii faptelor pentru care sunt condamnați, inculpații au avut o comportare bună, sunt angajați în muncă, desfășoară activități productive, iar unii au copii minori în întreținere;

k) la 11 decembrie 1998, inculpatul B.V.D., zis T., a decedat, încât acțiunea penală, pornită împotriva lui, nu mai poate fi exercitată;

l) latura civilă a cauzei se va soluționa separat, Tribunalul Mureș urmând să examineze cererile de despăgubiri civile formulate de victime și de urmașii victimelor.

Inculpații B.P., P.B., G.N., B.V.D., B.V., F.S., B.N., B.I. și V.O. declară recurs.

Astfel:

a) inculpatul G.N. cere, în principal, achitarea, pentru infracțiunea de omor, iar în subsidiar, restituirea cauzei, în vederea administrării și a altor probe;

b) ceilalți recurenți cer exonerarea de răspundere penală, deoarece ei nu au participat la săvârșirea faptelor pentru care au fost condamnați.

Curtea Supremă de Justiție, secția penală, prin decizia nr. 4252 din 22 noiembrie 1999, admite recursurile declarate de inculpații B.P., P.B., G.N. și B.V.D., împotriva deciziei penale nr. 6/ A din 15 ianuarie 1999 a Curții de Apel Târgu Mureș, decizie pe care o casează în parte, în sensul că:

1. în baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică dată faptei de omor, comisă de B.P., din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1), combinat cu art. 176 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 76 lit. a) și art. 13 din același cod, în infracțiunea prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 76 lit. a) și art. 13 din același cod, texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la 5 ani de închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

= menține starea de arest a inculpatului, căruia îi deduce detenția preventivă, de la 21 iulie 1994 și de la 21 ianuarie 1997, până la data de 22 noiembrie 1999;

= menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate, cu privire la acest inculpat;

2. în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită pe inculpații P.B. și G.N., pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 – art. 176 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 76 alin. (2) și art. 13 C. pen.;

= în baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., achită pe inculpatul P.B., pentru infracțiunea de determinare la mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 261 alin. (1) C. pen.;

= dispune punerea în libertate a inculpatului G.N., dacă nu este arestat în altă cauză;

= menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate, în ceea ce privește pe acești inculpați;

3. în baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei de omor, comisă de inculpatul B.V.D., din infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 76 lit. a) și art. 13 din același cod, în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. d), cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 76 lit. a) și art. 13 din același cod, texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la 5 ani de închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

= deduce detenția preventivă a inculpatului, de la 6 mai 1997 până la 22 noiembrie 1999;

= menține starea de arest a inculpatului;

= menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate, în partea privitoare pe acest inculpat;

II. Extinde efectele recursului și asupra inculpatului P.S.I., în sensul că, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică, din infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. a) și b), cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 73 lit. b), art. 76 lit. a) și art. 13 C. pen., în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. d), cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 76 lit. a) și art. 13 C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpat la 5 ani de închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

= menține celelalte dispoziții ale deciziei atacate, în partea privitoare pe acest inculpat.

III. Prin aceeași decizie, instanța supremă respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.V., F.S., B.N., B.I. și V.O., pe care îi obligă la câte 400.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a decide astfel, instanța supremă reține, în esență, că:

a) inculpații B.P., B.V.D. și P.S.I. au aplicat, separat, lovituri victimelor, fără a le supune la chinuri îndelungate, care să justifice aplicarea art. 176 lit. a) C. pen., privind omorul săvârșit prin cruzimi;

b) nu este aplicabil nici art. 176 alin. (1) lit. b), privind omor săvârșit asupra a două sau mai multor persoane, deoarece, în cauză, nu ne aflăm în fața unei pluralități de victime, rezultate în urma unei singure acțiuni: nici unul dintre inculpați nu a acționat în acest mod, ei săvârșind actele de agresiune în mod independent și prin acțiuni diferite;

c) în momentul când au fost agresate, victimele se aflau în imposibilitatea de a se apăra;

d) în mod greșit, inculpații P.B. și G.N. au fost condamnați pentru infracțiunea de omor deosebit de grav, deși probele existente nu duc la concluzia, certă, că ei ar fi participat la uciderea victimelor;

e) aceleași probe nu atestă, fără dubiu, că inculpatul P.B. ar fi încercat să determine vreun martor să nu declare ceea ce știe în cauză, sens în care sunt edificatoare declarațiile, date instanței, de către martorii D.L. și M.L.;

f) criticile, formulate de inculpații B.V., F.S., B.N., B.I. și V.O., ca, de altfel, și ale inculpaților B.P., P.B., G.N. și B.V.D., referitoare la nevinovăția lor în comiterea infracțiunilor de distrugere și de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 217 alin. (1) și (4) și art. 321 alin. (2) C. pen., nu sunt întemeiate, în această privință, instanța de fond și instanța de apel reținând corect situația de fapt, pe care au calificat-o corespunzător și dozând just pedepsele aplicate.

Tribunalul Mureș, prin sentința penală nr. 9 din 12 ianuarie 2001, soluționează latura civilă a cauzei, în sensul că:

a) admite în parte cererile de despăgubiri formulate de Z.M. F.M., R.D.P., R.P.B., pentru R.R., M.L.A., M.L.B., M.L.G., M.L.B., M.L.M., R.O., R.O., M.L. și I., M.L.L., L.M., M.L.S., R.A. și V., L.P.P., R.L., pentru L.M., L.P. și G., L.F., L.P.G. și L. G.;

b) obligă pe inculpații B.P., B.V.D. și P.S.I., în solidar, la câte 250.000 lei, lunar, pentru întreținerea minorilor L.C.S., de la 20 septembrie 1993 până la majorat;

c) obligă, pe aceiași inculpați, la câte 250.000 lei, lunar, pentru întreținerea minorului Z.M. S.V., de la 20septembrie 1993 până la majorat;

d) obligă, pe aceiași inculpați, în solidar, la câte 10 milioane lei, daune morale, părților civile Z.M.F.M. și R.D.P.;

e) obligă pe inculpații B.P., P.B., G.N., B.V.D., P.S.I., B.V., F.S., B.N., B.I., V.O. și pe moștenitoarea inculpatului, decedat, B.V.D., zis T., respectiv, B.M., în solidar, să plătească:

= 5.500.000 lei, daune materiale, părții civile M.L.S.;

= 5.130.468 lei, daune materiale, părții civile R.P.B., pentru R.R.;

= 308.840 lei, părții civile M.L.M.;

= 3.680.631 lei, părții civile L.P.P.;

= 13.124.117 lei, părții civile R.L. (L.M.);

= 12.600.000 lei, părții civile L.F.;

= 4.081.545 lei, părții civile L.P.G.;

= 8.031.839 lei, părții civile L.P.G.

Prin aceeași sentință, tribunalul respinge, ca nefondate, celelalte cereri de plată a despăgubirilor.

Instanța motivează, în esență, că:

a) în majoritatea cazurilor, imobilele incendiate au avut o valoare inferioară aceleia a imobilelor reconstruite, prin contribuția statului, cum atestă expertizele de evaluare;

b) părțile civile nu au probat că ar fi avut bunurile mobile, pretins distruse prin incendiere, bunuri pe care nici nu ar fi avut posibilitatea să le dobândească;

c) partea civilă M.L.B. a înstrăinat materialele de construcție ce i s-au dat pentru reabilitarea totală a imobilului;

d) părțile civile nu au dovedit că, în urma distrugerilor în discuție, ar fi suferit daune morale.

Părțile civile M.L.A., M.L.M., L.M., L.G., M.L.B., R.O., M.L.I., M.L.C., M.L.L., M.L.M., R.V., R.L., R.A., R.R., prin R.P. (B.), Z.M.F. și inculpații B.I. și F.S. declară apel.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia penală nr. 163 din 17 octombrie 2001, admite apelurile, desființează sentința penală nr. 9 din 12 ianuarie 2001 a Tribunalului Mureș și trimite cauza acestei instanțe, pentru rejudecare.

Tribunalul Mureș, prin sentința penală nr. 167 din 12 mai 2003, admite în parte acțiunile civile exercitate de părțile civile și obligă pe inculpații B.P., P.B., G.N., B.V.D., P.S.I., B.V., F.S., B.I., V.O. și pe moștenitorii inculpatului B.V.D., zis T., B.M., B.I.D. și B.V.D., în solidar, să plătească daune materiale (pentru distrugerea unor construcții), în sumă de:

= 130.000.000 lei, lui M.L.I.;

= 58.300.000 lei, lui R.O.;

= 11.940.000 lei, O.R.;

= 230.000.000 lei, G.L.;

= 89.000.000 lei, lui M.L.B.;

= 59.700.000 lei, lui L.F.;

= 30.000.000 lei, lui M.L.L.;

= 10.000.000 lei, moștenitorilor R.R., adică R.P., R.G., R.T.F., R.O., M.L.M. și L.P.D.;

= 16.000.000 lei, lui L.P. G.;

= 113.000.000 lei, S.M.L. și lui A.M.L. „C.”;

= 114.000.000 lei, lui M.L.A. „C.”;

= 28.000.000 lei, lui M.L.M.;

= 8.000.000 lei, lui L.P. „G.”;

= 600.000 lei, M.M.L.;

= 7.000.000 lei, lui L.P. „P.”;

= 60.000.000 lei, M.S.L., lui L.P. „D.” și M.F.Z.M.;

= 12.000.000 lei, L.R.;

= 240.000 lei, M.R.;

= 1.300.000 lei, lui T.M.L., la toate sumele, sus-menționate, aplicându-se indicele de creștere a prețurilor de consum, aferente perioadei cuprinse între luna ianuarie 2003 și data plății despăgubirilor.

Prin aceeași sentință, tribunalul obligă pe inculpații B.P., B.V.D. și P.S.I. să plătească despăgubiri, cu titlu de rentă, după cum urmează:

= 36.250.000 lei, pentru perioada 20 septembrie 1993 – 12 mai 2003 și, în continuare, 312.500 lei, lunar, până la majoratul minorului Z.M.S.V., reprezentat de partea civilă M.F.Z.M.;

= 36.250.000 lei, pentru perioada 20 septembrie 1993 – 12 mai 2003 și, în continuare, câte 312.500 lei, lunar, până la majoratul minorului L.C.S., reprezentat de partea civilă R.D.P.;

= 36.250.000 lei, pentru perioada 20 noiembrie 1993 – 12 mai 2003 și, în continuare, câte 312.500 lei, lunar, până la majoratul minorei R.S.L., reprezentată de R.V.

Tribunalul respinge cererea V.R. de stabilire a unei rente în favoarea minorei R.C.R.

Inculpații B.P., B.V.D. și P.S.I. au fost obligați, în solidar, la 23.830 lei despăgubiri civile către Spitalul orășenesc Luduș.

Tribunalul a respins, ca nefondate, celelalte pretenții formulate de părțile civile M.L.I., R.O., R.O., L.G., M.L.B., L.F., M.L.L., R.R., M.L.S., M.L.A. „C.”, M.L.A. „C.”, M.L.M., L.P. „G.”, M.L.M., L.P. „P.”, L.M.S., L.P. „D.”, R.L., R.M., M.L.T., Z.M. F.M. și R.D.P.

Instanța a respins acțiunile civile exercitate împotriva inculpatului B.N., decedat în cursul judecării cauzei.

De asemenea, instanța a respins, ca nefondate, acțiunile civile exercitate de părțile civile L.M., R.V., L.S. și C.(L.)M.

Instanța menține sechestrul asigurător, în limita despăgubirilor acordate.

În fine, instanța obligă la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de:

= câte 145.000 lei, pe M., I.D. și V.D.B., moștenitorii inculpatului B.V.D., zis T.;

= câte 445.000 lei, pe inculpații F.S., B.I. și V.O.;

= câte 595.000 lei, pe inculpații B.P., P.S.I., P.B., G.N., B.V.D. și B.V.

Inculpații F.S., B.I., V.O., B.P., P.S.I., P.B., G.N., B.V.D., B.V. și B.M., B.I.D. și B.V.D., moștenitorii inculpatului B.V.D., au mai fost obligați și la plata a câte 83.333 lei cheltuieli judiciare către părțile civile a căror acțiune civilă a fost admisă în parte.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere următoarele:

a) expertizele de evaluare a distrugerilor suferite de imobilele părților civile;

b) faptul că, prin hotărârile de guvern nr. 636/1993 și nr. 773/1994, au fost alocate, din bugetul de stat, sumele necesare refacerii imobilelor părților civile, lucrări coordonate de comisia constituită, în acest scop, prin dispoziția nr. 66/1993 a președintelui Consiliului Județean Mureș;

c) statul a venit în ajutorul păgubiților și nu al autorilor distrugerilor, încât aceștia din urmă rămân obligați la plata integrală a daunelor produse victimelor;

d) distrugerile, în discuție, au produs un prejudiciu material, nu și unul moral, încât sunt nejustificate cererile de plata unor daune morale generate de aceste distrugeri;

e) părțile civile nu au probat că ar fi avut bunurile mobile pretins dispărute cu prilejul distrugerii construcțiilor;

f) la acordarea daunelor și la respingerea plății altora, instanța are în vedere că inculpații au săvârșit faptele fiind provocați de victime;

g) partea civilă L.M.S. nu a probat că s-a îmbolnăvit din cauza faptelor săvârșite de către inculpați;

h) la stabilirea cuantumului sumelor necesare întreținerii copiilor, minori, ai victimelor, se au în vedere:

= veniturile pe care le obțineau victimele sau

= venitul minim pe economia națională, în cazul în care urmașii victimelor nu pot prezenta dovezi în acest sens;

= sumele pe care victimele le alocau creșterii minorilor, având în vedere și obligațiile prevăzute de C. fam.;

= faptul că inculpații au agresat victimele în urma comportamentului provocator al acestora din urmă.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel inculpații B.P., P.B., G.N., B.V.D., P.S.I., B.V., F.S. (decedat), prin moștenitorii săi F.E.F. și S.S.F., B.I., V.O. și moștenitorii inculpatului B.V.D. (decedat): B.M., B.I.D. și B.V.D., precum și părțile civile M.L.A., zis „C.”, M.L.I., L.M., R.V., R.L., L.S., M.L.L., R.O., R.O., L.G., M.L.M., M.L.M., L.P., M.L.B., M.L.S., R.P., zis „B.”, R.P.D., Z.M.F.M., L.P.D., L.V. „R.” și pentru minorele R.R.C. și S.L.R.

În esență, inculpații cer să fie exonerați de plata daunelor, iar părțile civile cer plata integrală a acestora.

Curtea de Apel Târgu Mureș, prin decizia penală nr. 31/ A din 27 februarie 2004, admite apelurile declarate de către părțile civile Z.M.M.F., M.L.I., R.O., R.O., L.G., M.L.B., M.L.L., R.P., M.L.S., M.L.A., M.L.M., M.L.M., L.P., R.D.P., R.L., L.P. zis D. și R.V., desființează în parte sentința penală nr. 167 din 12 mai 2003 a Tribunalului Mureș și, rejudecând limitativ cauza, obligă, în solidar, pe inculpații B.P., P.B., G.N., B.V.D., P.S.I., B.V., pe moștenitorii defunctului inculpat F.S., respectiv pe F.E.F. și pe S. (fostă F.) S.F., pe inculpații B.I., V.O. și pe moștenitorii defunctului inculpat B.V.D., zis „T.”, respectiv, pe B.M., B.I.D. și V.D.B., să plătească, cu titlu de daune morale, următoarele sume de bani, următoarelor părți civile:

= Z.M.M.F.: 100.000.000 lei;

= M.L.I.: 50.000.000 lei;

= R.O.: 30.000.000 lei;

= R.O.: 30.000.000 lei;

= L.G.: 50.000.000 lei;

= M.L.B.: 50.000.000 lei;

= M.L.L.: 30.000.000 lei;

= R.P., zis „B.”: 15.000.000 lei;

= M.L.S.: 20.000.000 lei;

= M.L.A. zis „C.”: 20.000.000 lei;

= M.L.M.: 20.000.000 lei;

= M.L.M.: 15.000.000 lei;

= L.P., zis „P.”: 10.000.000 lei;

= R.D.P.: 25.000.000 lei;

= R.L.: 20.000.000 lei;

= L.P., zis „D.”: 70.000.000 lei;

= R.V. (L.): 25.000.000 lei.

La aceste sume, urmează a se aplica indicele de creștere a prețurilor bunurilor de consum, începând cu data pronunțării deciziei și până la data plății efective.

Instanța de apel elimină din hotărârea atacată dispoziția prin care se respingeau cererile de daune morale, sus-menționate.

Instanța de apel menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.

De asemenea, instanța de apel respinge, ca nefondate, apelurile declarate de părțile civile L.M., L.S., R.V., de către inculpații B.P., P.B., G.N., B.V.D., P.S.I., B.V., F.S., decedat, prin moștenitorii săi F.E.F. și S.S.F. și de către inculpații B.I., V.O., B.V.D., zis „T.”, prin moștenitorii săi, M.B., I.D.B. și V.D.B.

Aceeași instanță respinge, ca nefondată, excepția de tardivitate, invocată de procuror, cu privire la apelul părții civile M.L.I.

Părțile apelante L.M., L.S. și R.V. au fost obligate la câte 150.000 lei cheltuieli judiciare statului.

La câte 800.000 lei, cheltuieli judiciare statului, au fost obligați și inculpații B.P., P.B., G.N., B.V.D., P.S.I., B.V., B.I. și V.O., precum și F.E.F. și S.S.F., moștenitorii inculpatului F.S. și B.M., B.I.D. și B.V.D.

A fost respinsă, ca nefondată, cererea avocatului părților civile apelante, de obligare a inculpaților și a moștenitorilor inculpaților decedați, la plata de cheltuieli judiciare către aceste părți.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în esență, următoarele:

a) instanța de fond a stabilit corect cuantumul daunelor materiale, acordate părților civile, având în vedere art. 998 C. civ., art. 14, 15 și 21 C. proc. civ. și actele dosarului;

b) instanța de fond a greșit, însă, atunci când a respins cererile părților civile de a li se plăti și daunele morale;

c) prin incendierea locuințelor părților vătămate, constituite părți civile, inculpații le-au produs acestora din urmă nu numai daune materiale, ci și daune morale, deoarece, un timp îndelungat, victimele distrugerilor au fost lipsite de siguranța și stabilitatea inerente unei vieți de familie într-un adăpost pe care, cu efort, îl agonisiseră și cu care se obișnuiseră; prin distrugerea acestei agoniseli, victimele au suferit, evident, și o traumă morală, ele fiind nevoite, brusc, să trăiască sub cerul liber, să cerșească un adăpost în altă parte sau, pur și simplu, să părăsească localitatea, de care s-au despărțit foarte greu, deoarece acolo s-au născut, au crescut și tot acolo și-au întemeiat familiile;

d) acordarea daunelor morale ar fi de natură să asigure repararea, integrală și justă, a daunelor suferite de părțile vătămate, prin distrugerea unor bunuri, care le asigurau un anumit confort, raportat la personalitatea lor, bunuri de care se atașaseră și afectiv;

e) la stabilirea cuantumului daunelor morale, trebuie să se aibă în vedere și împrejurarea că inculpații au acționat în stare de provocare;

- și în cazul plății daunelor morale, instanța are în vedere indicele de creștere a prețurilor de consum, începând cu data pronunțării deciziei și până la data achitării sumelor respective.

f) apelurile inculpaților sunt nefondate, în cauză făcându-se dovada că ei au produs daunele, materiale și morale, suferite de părțile civile, fapte definitiv stabilite prin alte hotărâri judecătorești;

g) nefondate sunt și apelurile părților civile L.M., L.S. și R.V., cărora tribunalul le-a soluționat legal și temeinic cererile de despăgubiri;

h) reprezentantul părților civile nu a făcut dovada că ar fi încasat onorariul de la respectivele părți, încât, în aceste condiții, nu i se pot acorda cheltuielile judiciare solicitate.

Împotriva deciziei penale nr. 31/ A din 27 februarie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș, declară recurs inculpații G.N., B.V., V.O., P.B., B.I., B.P., B.V.D. (prin moștenitorii săi M.B., V.D.B. și I.D.B.), F.S. (prin moștenitorii săi E.F.F. și F.S.S.) și părțile civile L.P. („D.”), R.(L.)V., M.L.M., L.G., M.L.B., L.F., R.O., M.L.I., L.P. („P.”), L.M., M.L.M., M.L.A. („C.”) (în nume propriu și ca reprezentant legal al minorelor A.S.M.L. și A.M.L., moștenitoarele defunctei M.L.S.), M.L.A. („M.”), R.L., R.V., L.P. („G.”) și R.P.D.

Inculpații și moștenitorii inculpaților decedați reiterează cererile din apel, susținând că în mod greșit au fost obligați la plata daunelor materiale și morale, daune al căror cuantum a fost stabilit în mod arbitrar.

La rândul lor, părțile civile susțin, ca și în apel, că în mod eronat nu li s-au acordat integral daunele materiale și morale; în acest sens, părțile civile susțin că nu se justifică reținerea, în favoarea inculpaților, a scuzei provocării.

Recursurile sunt nefondate.

Instanța de apel a reținut corect situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător.

La stabilirea cuantumului daunelor materiale și morale, instanța de apel a reținut, legal și temeinic, că:

a) inculpații condamnați au săvârșit faptele penale, stabilite prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă;

b) prin aceeași hotărâre judecătorească, rămasă definitivă, s-a stabilit că inculpații au săvârșit infracțiunile sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de comportarea provocatoare a părților vătămate, provocare produsă prin violență, cum descrie, pe larg, rechizitoriul procurorului;

c) cuantumul daunelor materiale a fost, judicios, stabilit, în cazul fiecărei părți păgubite, prin expertiză tehnică;

d) prin hotărârile de guvern nr. 636/1993 și nr. 773/1994, statul român a venit în ajutorul părților păgubite, alocând, din bugetul de stat, fondurile necesare refacerii locuințelor distruse, iar lucrările de reconstrucție au fost coordonate de către comisia constituită, în acest scop, prin dispoziția nr. 66/1993 a președintelui Consiliului Județean Mureș;

e) părțile păgubite nu au probat că, prin distrugerea locuințelor, li s-au distrus și bunuri mobile, bunuri al căror număr și valoare, pretinse, depășesc cu mult posibilitățile lor de a le agonisi, dat fiind că, în majoritatea lor, părțile vătămate nu erau încadrate în muncă și, practic, nici nu ar fi avut loc să depoziteze un număr atât de mare de bunuri;

f) evident că, prin distrugerea locuințelor lor, părțile vătămate au suferit și prejudicii morale, generate nu numai de șocul la care au fost supuse, ci și de punerea lor, imediată, în situația de a locui, cu copiii, sub cerul liber sau de a părăsi localitatea, ceea ce s-a și întâmplat; de exemplu, partea civilă Z.M.M.F. fiind nevoită să plece, mai întâi, în județul Constanța, apoi pribegind prin Europa; la rândul ei, partea civilă M.L.S. a rămas sub cerul liber cu cei trei copii, până ce cineva s-a îndurat să o primească în gazdă; nici celelalte părți păgubite nu au avut o situație mai ușoară;

g) la stabilirea cuantumului daunelor materiale și morale, instanța de apel a avut, judicios, în vedere că inculpații beneficiază de circumstanța, atenuantă, a scuzei provocării, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.;

h) astfel, cuantumul daunelor materiale a fost, legal și temeinic, stabilit, în vederea unei integrale și juste despăgubiri a părților vătămate;

i) la stabilirea cuantumului daunelor materiale acordate, instanța de apel nu a avut în vedere că, prin grija Guvernului României, părților păgubite li s-au reconstruit locuințele, a căror valoare actuală o depășește pe aceea a locuințelor distruse; cu alte cuvinte, instanța de apel a reținut, corect, că ajutorul acordat victimelor, de către statul român, nu trebuie să diminueze răspunderea, materială și morală, a inculpaților, care rămân obligați la plata integrală a daunelor produse.

Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.

Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menținută, prin respingerea recursurilor inculpaților, ale moștenitorilor inculpaților decedați și recursurile părților civile, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații G.N., B.V., V.O., P.B., B.I., B.P., B.V.D. (prin moștenitorii săi M.B., V.D.B. și I.D.B.), F.S. (prin moștenitorii săi E.F.F. și F.S.S.) și de părțile civile L.P. („D.”), R.(L.)V., M.L.M., L.G., M.L.B., L.F., R.O., M.L.I., L.P. („P.”), L.M., M.L.M., M.L.A.(„C.”) (în nume propriu și ca reprezentant legal al minorelor A.S.M.L. și A.M.L., moștenitoarele defunctei M.L.S.), M.L.A. („M.”), R.L., R.V., L.P. („G.”), R.P.D., împotriva deciziei penale nr. 31/ A din 27 februarie 2004 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Obligă recurenții inculpați să plătească sumele de câte 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care, sumele de câte 400.000 lei, reprezentând onorariile apărătorilor desemnați din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentele părți civile să plătească sumele de câte 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2005.