Litigation costs for moot claims: procedural fault requirement versus objective civil liability in administrative annulment actions

Şedinţa publică din data de 23 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ.., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins.".

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti sub dosar nr. x/2018 din data de 13.12.2018, reclamanţii Asociaţia "A.", Asociaţia "B. Procurorilor" şi C. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii au solicitat anularea Hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 910/19.09.2018, pentru aprobarea Regulamentului privind numirea şi revocarea procurorilor cu funcţii de conducere din cadrul secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, şi nr. 911/19.09.2018, pentru aprobarea Regulamentului privind numirea, continuarea activităţii şi revocarea procurorilor cu funcţii de execuţie din cadrul secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie.

1.2. Hotărârea pronunţată în cauză

Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 88 din 13 aprilie 2022, a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie formulată de către D..

Totodată, a respins ca rămasă fără obiect acţiunea în contencios formulată de către reclamanta Asociaţia "A." şi reclamanta Asociaţia "B. Procurorilor", în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii şi a obligat pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii la plata către reclamanta Asociaţia "A." a sumei de 140 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză şi motivele înfăţişate

Împotriva hotărârii instanţei de fond a promovat recurs pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, în condiţiile art. 483 C. proc. civ.

Criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul pârât a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate in swesnul respingerii ca neîntemeiat a capătului de cerere având ca obiect obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În esenţă, a susţinut că instanţa de fond a încălcat dipoziţiile de drept material privind răspunderea civilă delictuală necesară pentru acordarea cheltuielilor de judecată prevăzută, aşa cum este prevăzută la art. 453 C. proc. civ.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamant reclamanţii Asociaţia "A.", a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În esenţă, răspunzând motivelor de recurs, în contextul succintei reiterări a circumstanţelor cauzei, intimata a arătat că nu sunt fondate criticile recurenţului, întrucât sentinţa recurată este temeinică şi legală, este dată pe baza dispoziţiilor incidente în cauză.

La rândul său, recurentul Consiliul Superior al Magistraturii a depus răspuns la întâmpinare.

În faza procesuală a recursului nu au administrate înscrisuri noi.

1.5. Procedura derulată în recurs

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia din 26 iulie 2022 a completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 23 noiembrie 2022, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Deliberând asupra prezentului recurs, sub aspectul motivului de nelegalitate invocat, prin dispoziţiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată că este fondat, pentru considerentele care urmează:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Din circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte reţine că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii au solicitat anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 910 din 19 septembrie 2018 şi a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 911 din data de 19.09.2018.

Ulterior, ca urmare a adoptării Legii nr. 49/2022 privind desfiinţarea secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, precum şi pentru modificarea Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., publicată în Monitorul Oficial nr. 244 din 11 martie 2022, dispoziţiile legale care au stat la baza emiterii Hotărârilor Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 910/2018 şi nr. 911/2018 au fost abrogate, astfel încât cele două acte administrative cu caracter normativ nu mai produc efecte juridice pentru viitor.

Aşa cum reiese din actele şi lucrările dosarului, atât reclamanta Asociaţia "A.", cât şi pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată formulată ca rămasă fără obiect.

Astfel, în lumina acestor considerente, Curtea de apel a respins prezenta acţiune în contencios ca rămasă fără obiect iar, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., a obligat pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii la plata către reclamanta a sumei de 140 RON, cu titlu de taxă judiciară de timbru.

S-a reţinut că răspunderea juridică generată de plata cheltuielilor de judecată constituie o răspundere civilă obiectivă, ce nu presupune, printre condiţiile angajării sale, culpa în cauzarea respectivelor cheltuieli, fiind suficientă cerinţa pierderii procesului.

Astfel, există ipoteze în care pârâtul nu are nicio culpă în pierderea procesului, cum este cazul din speţa de faţă, însă reclamantului i se impun a fi acordate cheltuielile de judecată pentru simplul fapt că textul legal îi permite valorificarea acestui drept în situaţia dată.

Soluţia instanţei de fond este greşită în ceea ce priveşte obligarea pârâtului la plata către intimata-reclamantă Asociaţia "A." a cheltuielilor de judecată reprezentate de taxa judiciară de timbru în valoare de 140 RON, fiind incident motivul de casare instituit de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Cu alte cuvinte, în mod nelegal a apreciat instanţa de fond că în cazul cheltuielilor de judecată ar fi incident un caz de răspundere civilă delictuală obiectivă, ce se analizează independent de cerinţa culpei procesuale a debitorului.

Astfel, sub aspectul dispoziţiilor legale relevante în materia cheltuielilor de judecată, art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. stabileşte că "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părţii care a câştigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată."

După cum rezultă din prevederile legale sus-menţionate, obligarea la plata cheltuielilor de judecată se întemeiază pe condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie şi are la bază ideea de culpă procesuală a părţii care a pierdut procesul, susţinerea instanţei de fond privind incidenţa în cauză a unei răspunderi civile obiective, independente de orice culpă, fiind în greşită.

Aşadar, la baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală, iar partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea care a câştigat procesul.

Aplicând astfel de aspecte teoretice elementelor concrete ale cauzei de faţă, Înalta Curte reţine că cerinţa pierderii procesului în contextul obligaţiei de acordare a cheltuielilor de judecată nu se raportează la simpla valorificare a pretenţiei de către reclamant, astfel cum în mod eronat a reţinut instanţa de fond, ci se analizează în ansamblu, în funcţie de rezultatul procesului dar şi de culpa procesuală a părţilor.

Textul se referă exclusiv la ipoteza pierderii procesului, care presupune, cu necesitate, o soluţie de admitere a acţiunii, nu una de respingere, indiferent de motiv.

Nu este admisibilă judecarea acestui eventual litigiu în mod sumar de către instanţa procesului nepierdut, care doar ar specula asupra rezultatului procesului subsecvent, cu care nu este învestită şi în care părţile nu şi-au formulat încă cererile şi apărările.

Mai mult decât atât, în ipoteza în care cererea a fost respinsă ca rămasa fără obiect ca urmare a unor dispoziţii legale, cum este cazul în speţă, independent de orice culpă a pârâtului, legiuitorul a prevăzut expres în favoarea părţii a cărei pretenţie a fost valorificată în cursul procesului o modalitate specifică de recuperare a taxei judiciare de timbru prin intermediul unei cereri de restituire formulate în temeiul art. 45 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Într-un astfel de context, instanţa de control judiciar nu împărtăşeşte opinia judecătorului fondului conform căreia, se impun a fi acordate cheltuielile de judecată(taxă judiară de timbru) pentru simplul fapt că textul legal îi permite valorificarea acestui drept în situaţia.

Prin urmare, critica recurentului este întemeiată sub acest aspect, în condiţiile motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că Înalta Curte, în baza art. 496 şi 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat în cauză, va dispune casarea, în parte, a sentinţei recurate şi respingerea cererii reclamantelor de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, menţinând în rest sentinţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii împotriva sentinţei nr. 88 din 13 aprilie 2022 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Casează in parte sentinţa şi, rejudecând:

Respinge cererea reclamantelor de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Menţine în rest sentinţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 23 noiembrie 2022.