Trade union's standing to compel national epidemic declaration for salary surcharges: requirement of written member authorization under Law 62/2011

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2010, reclamanta A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Sănătăţii, solicitând obligarea pârâtului la emiterea Ordinului de Ministru privind constatarea stării de epidemie la nivel naţional determinată de răspândirea virusului SARS-CoV-2, astfel încât întregul personal sanitar să beneficieze de sporurile salariale prevăzute de Legea nr. 153/2017 şi obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată generate de prezentul demers judiciar.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1220 din 24 noiembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătăţii, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta A., pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a încălcat, pe de-o parte, dispoziţiile art. 14 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ. şi, pe de altă parte, prevederile art. 37 din C. proc. civ. cu aplicarea art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 2 alin. (1) lit. a) şi s) din acelaşi act normativ.

Referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 14 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ., recurenta reclamantă a învederat că instanţa de fond şi-a motivat soluţia de respingere a acţiunii pe cale de excepţie utilizând temeiuri şi argumente de drept care nu au fost invocate de autorul excepţiei, şi fără ca acestea să fie puse în discuţia părţilor, respectiv a recurentei, singura prezentă la etapa dezbaterilor.

În acest sens, recurenta reclamantă a menţionat că intimatul pârât Ministerul Sănătăţii a înţeles să îşi susţină excepţia invocând două argumente principale, respectiv: dreptul solicitat nu este actual şi născut în favoarea reclamantei şi A. nu poate reprezenta toate categoriile de personal sanitar, nefiind vorba de un drept subiectiv recunoscut de lege sau statut în favoarea acesteia.

Or, în hotărârea atacată, judecătorul fondului şi-a întemeiat soluţia exclusiv pe dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, deşi acestea nu au fost invocate de intimat în susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active.

În acest context, recurenta reclamantă a apreciat că judecătorul fondului avea obligaţia să pună în discuţie incidenţa dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011 în cauză sau să solicite Federaţiei SANITAS să prezinte mandatele pe care instanţa le-ar fi considerat necesare

În ceea ce priveşte sancţiunea care intervine în ipoteza nerespectării principiului contradictorialităţii şi al garantării dreptului la apărare, recurenta a susţinut că aceasta este nulitatea hotărârii astfel pronunţate.

Referitor la încălcarea de către instanţa de fond a dispoziliilor art. 37 din C. proc. civ. cu aplicarea art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 2 alin. (1) lit. a) şi s) din acelaşi act normativ, recurenta reclamantă a învederat că sunt situaţii reglementate de lege în care o cerere de chemare în judecată nu este promovată de titularul dreptului, ci de persoane, organizaţii, instituţii sau autorităţi cărora legea le recunoaşte în mod expres posibilitatea de a porni acţiunea civilă.

Or, legiuitorul a acordat în mod expres calitate procesuală activă organizaţiilor sindicale. De asemenea, federaţiile sindicale sunt asimilate persoanei vătămate fie că invocă vătămarea prin actul administrativ atacat a unui interes legitim public, fie pe cea a drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate.

Recurenta reclamantă a mai subliniat că legitimitatea procesuală a acesteia rezidă inclusiv din faptul că aceasta este, potrivit sentinţei civile nr. 7/RZ/FED din data de 13.08.2020 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, în dosarul nr. x/2020, organizaţie sindicală reprezentativă la nivelul sectorului de activitate "Sănătate. Activităţi veterinare", fiind totodată parte semnatară a Contractului colectiv de muncă la nivel de sector bugetar sănătate pe anii 2019 - 2021, înregistrat la Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale cu nr. 1206/04/11/2019.

În plus, potrivit prevederilor art. 7 alin. (1) lit. b) din Capitolul II, Anexa II a Legii nr. 153/2017, sindicatele reprezentative semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de sistem sanitar au atribuţii directe în stabilirea nivelului sporului pentru condiţii deosebit de periculoase.

În acest context, recurenta reclamantă a apreciat că, în mod neîntemeiat, judecătorul fondului a dat eficienţă unor prevederi legale neinvocate nici măcar de iniţiatorul excepţiei.

Mai mult, în opinia recurentei, aspectele reţinute în hotărârea atacată referitoare la dreptul pretins vătămat care este unul salarial, deci privat, sunt greşite întrucât obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de solicitarea privind obligarea Ministerului Sănătăţii la emiterea Ordinului pentru declararea epidemiei la nivel naţional în vederea primirii de către salariaţii din domeniul sanitar a sporului pentru condiţii deosebit de periculoase de muncă, iar nu de acordarea efectivă a sporului.

În ceea ce priveşte incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta a susţinut că, în mod greşit, instanţa de fond a aplicat dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, în condiţiile în care demersul judiciar al Federaţiei SANITAS şi legitimarea activă a acesteia au la bază prevederile art. 37 din C. proc. civ. cu aplicarea art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 2 alin. (1) lit. a) şi s) din acelaşi act normativ.

De asemenea, recurenta a reiterat că demersul judiciar al acesteia nu a vizat plata unor drepturi salariale individuale, ci crearea cadrului instituţional şi legal pentru acordarea acestora.

Pentru toate argumentele expuse anterior, recurenta reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti, cu obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată generate de prezentul demers judiciar.

4. Apărările intimatului

Intimatul pârât Ministerul Sănătăţii a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce priveşte cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta reclamantă a susţinut că instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 14 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ., întrucât a motivat soluţia de respingere a acţiunii exclusiv pe dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, deşi acestea nu au fost invocate de intimat în susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active şi nici nu au fost puse în discuţia părţilor.

Înalta Curte constată că, în răspunsul la întâmpinare, recurenta reclamantă a menţionat în mod expres, în ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de intimatul pârât prin întâmpinare, că dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 62/2011 acordă federaţiei calitate procesuală activă pentru apărarea drepturilor membrilor săi.

De asemenea, la termenul de judecată din data de 10.11.2020, instanţa de fond a pus în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de intimatul pârât prin întâmpinare, iar recurenta a pus concluzii pe excepţia invocată, solicitând respingerea acesteia, întrucât dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 62/2011 acordă legitimare procesuală activă organizaţiilor sindicale.

În acest sens, în cuprinsul încheierii pronunţate de instanţa de fond la data de 10.11.2020, s-au consemnat următoarele:

"Curtea pune în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale active (...), invocate de pârât prin întâmpinare. (...)

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active, reclamanta prin avocat arată că dispoziţiile art. 37 C. proc. civ. acordă legitimare procesuală activă şi unor entităţi care nu deţin un interes personal în cauză. Dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 62/2011 acordă legitimare procesuală activă organizaţiilor sindicale, în care este inclusă şi aceasta."

Aşadar, contrar celor susţinute de recurenta reclamantă, instanţa de fond a pus în discuţie excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată prin întâmpinare, iar recurenta şi-a spus punctul de vedere cu privire la incidenţa, în cauză, a dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 62/2011, atât în răspunsul la întâmpinare, cât şi oral, în şedinţa din data de 10.11.2020. Împrejurarea că intimatul pârât nu a invocat aceste prevederi legale în susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active invocată prin întâmpinare nu prezintă relevanţă, având în vedere că acestea au fost invocate de recurenta reclamantă, iar instanţa de fond a soluţionat cauza cu respectarea normelor de procedură incidente.

Înalta Curte reţine, totodată, că nu i se poate reproşa primei instanţe că nu a solicitat explicaţii suplimentare părţilor cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active, în condiţiile în care, faţă de concluziile recurentei reclamante, judecătorul fondului a apreciat că nu se impuneau a fi solicitate alte lămuriri. Faptul că recurenta reclamantă nu împărtăşeşte opinia instanţei de fond în ceea ce priveşte procedura desfăşurată în primă instanţă sau considerentele care au fundamentat soluţia adoptată nu este de natură a conduce la nelegalitatea hotărârii din perspectiva încălcării unor reguli de ordin procedural, întrucât, aşa cum s-a menţionat anterior, instanţa a procedat la soluţionarea cauzei cu respectarea normelor de procedură.

Prin urmare, recurenta reclamantă şi-a exercitat dreptul la apărare în condiţii de oralitate şi contradictorialitate, în concordanţă cu prevederile art. 14 alin. (5) şi (6) din C. proc. civ., astfel încât, în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 175 alin. (1) din C. proc. civ., pentru a fi incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din acelaşi act normativ

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei reclamante referitoare la încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 37 din C. proc. civ. cu aplicarea art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 2 alin. (1) lit. a) şi s) din acelaşi act normativ, prin care legiuitorul a acordat în mod expres calitate procesuală activă organizaţiilor sindicale, Înalta Curte constată că acestea se încadrează în ipoteza reglementată de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care vor fi analizate din perspectiva acestui caz de casare.

Instanţa de control judiciar reţine că, din analiza dispoziţiilor legale invocate de recurenta reclamană, respectiv a art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, rezultă că sunt asimilate persoanei vătămate şi organismele sociale care invocă vătămarea prin actul administrativ atacat fie a unui interes legitim public, fie a drepturilor şi intereselor legitime ale unor persoane fizice determinate.

Prin organisme sociale interesate se înţelege, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 acele structuri neguvernamentale, sindicate, asociaţii, fundaţii şi altele asemenea, care au ca obiect de activitate protecţia drepturilor diferitelor categorii de cetăţeni sau, după caz, buna funcţionare a serviciilor publice administrative.

Dispoziţiile legale anterior menţionate se regăsesc, într-o reglementare similară, şi în prevederile art. 37 din C. proc. civ., potrivit cărora, în cazurile şi condiţiile prevăzute exclusiv prin lege, se pot introduce cereri sau se pot formula apărări şi de persoane, organizaţii, instituţii sau autorităţi, care, fără a justifica un interes personal, acţionează pentru apărarea drepturilor ori intereselor legitime ale unor persoane aflate în situaţii speciale sau, după caz, în scopul ocrotirii unui interes de grup ori general.

Prin urmare, contrar celor susţinute de recurenta reclamantă, legea conferă legitimitate procesuală activă unor persoane, organizaţii, instituţii sau autorităţi, care nu invocă un interes direct sau personal, în anumite situaţii expres prevăzute. Cu alte cuvinte, în ipoteza în care partea nu justifică un astfel de interes, pentru a avea legitimitate procesuală, legea trebuie să prevadă în mod expres această posibilitate.

Actul normativ care prevede în mod expres cazurile şi condiţiile în care organizaţiile sindicale pot apăra drepturile membrilor lor în faţa instanţelor judecătoreşti este Legea nr. 62/2011.

În aceste condiţii, în mod corect judecătorul fondului a analizat îndeplinirea, în cauză, a condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 62/2011, în ceea ce o priveşte pe recurenta reclamantă A..

Astfel, se observă că art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 prevede în mod expres următoarele: "În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1), organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată în mod expres".

Din analiza acestor prevederi legale rezultă în mod clar că formularea acţiunii în instanţă este condiţionată de existenţa unei împuterniciri scrise din parte membrilor de sindicat. Cu alte cuvinte, derularea unui litigiu de către sindicat, în numele membrilor săi, este condiţionată de existenţa prealabilă a unei împuterniciri scrise din partea membrilor de sindicat în acest sens. Lipsa unei atare împuterniciri echivalează cu lipsa calităţii procesuale active a sindicatului, calitate ce decurge din existenţa împuternicirii.

Or, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond, în cauza dedusă judecăţii recurenta reclamantă A. nu a depus la dosar împuternicirile scrise din partea membrilor în numele cărora acţionează.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei reclamante referitoare la legitimitatea procesuală activă conferită de faptul că este organizaţie sindicală reprezentativă la nivelul sectorului de activitate "Sănătate. Activităţi veterinare", Înalta Curte constată că acestea nu prezintă relevanţă în cauză în condiţiile în care, aşa cum s-a menţionat anterior, nu sunt îndeplinite condiţiile expres prevăzute de art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, respectiv nu au fost depuse împuternicirile scrise din parte membrilor de sindicat.

În final, Înalta Curte reţine că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de solicitarea privind obligarea Ministerului Sănătăţii la emiterea Ordinului pentru declararea epidemiei la nivel naţional în vederea primirii de către salariaţii din domeniul sanitar a sporului pentru condiţii deosebit de periculoase de muncă. Aşadar, contrar celor susţinute de recurenta reclamantă, în prezenta cauză nu se urmăreşte apărarea unui interes legitim public, ci dreptul pretins vătămat este un drept salarial.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, motiv pentru care nu se impune casarea sentinţei recurate.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menţine ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul formulat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 1220 din 24 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 noiembrie 2022.