Retrocession of church property: failure to prove ownership at the time of abusive seizure under O.U.G. 94/2000

Şedinţa publică din data de 22 noiembrie 2022

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1. Cirscumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma, Greco Catolică Oradea şi Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Bădăcini au solicitat anularea Deciziei nr. 9088/07.05.2020 emise de pârâta Comisia Specială de Retrocedare, cu privire la imobilele cu nr. topo. x Bădăcin, constând în casă, curte şi grădină, înscris în C.F. nr. x Bădăcini şi obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii privind restituirea prin echivalent a imobilelor de mai sus.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 126/CA/2020-PI din 26 noiembrie 2020, Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea formulată de reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma Greco Catolică Oradea şi Parohia Română Unită cu Roma Greco Catolică Bădăcini în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.

A dispus anularea Deciziei nr. 9088/07.05.2020 emisă de pârâtă cu privire la imobilul cu nr. top. x Bădăcin, înscris în CF nr. x Bădăcin şi a obligat pârâta să soluţioneze cererea de restituire a imobilului, în urma examinării celorlalte condiţii pentru retrocedarea imobilelor, prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000.

A respins restul pretenţiilor formulate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material).

În motivarea recursului, s-a arătat - în esenţă - că instanţa de fond a interpretat în mod eronat dispoziţiile art. 1 al O.U.G. nr. 94/2000.

Astfel, conform cărţii funciare nr. x a localităţii Bădăcin, în anul 1956, imobilul identificat cu nr. top. x a trecut din proprietatea Bisericii Greco-Catolice în proprietatea Parohiei Ortodoxe Române din Bădăcin, persoană juridică distinctă de Statul Român.

Prin urmare, din analiza cărţii funciare sus-menţionate reiese faptul că imobilul identificat cu nr. top. x nu a fost preluat de către Statul Român de la solicitantă.

Din prevederile art. 1 al O.U.G. nr. 94/2000 şi pct. 13 din Normele metodologice de aplicare a art. 1 alin. (9), teza finală din O.U.G. nr. 94/2000 reiese faptul că legiuitorul a considerat necesar ca, pentru restituirea unor imobile sau propunerea de acordare de măsuri compensatorii, în temeiul acestui act menţionat, să se facă dovada existenţei dreptului de proprietate al solicitantei la data preluării abuzive.

În nicio situaţie legiuitorul nu a instituit vreo excepţie de la necesitatea dovedirii dreptului de proprietate al solicitantei asupra imobilului la momentul preluării.

În acest context, recurenta pârâtă a arătat că nu este îndeplinită una din condiţiile esenţiale prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000 pentru soluţionarea favorabilă a unei cereri de retrocedare, respectiv aceea ca imobilul să se fi aflat în proprietatea solicitantului la momentul preluării abuzive, întrucât solicitanta nu a depus acte juridice din care să reiasă dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în cauză la momentul preluării de către Statul Român.

4. Apărările intimatelor

Intimatele reclamante au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate şi a dispoziţiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Intimatele reclamante Episcopia Română Unită cu Roma, Greco Catolică Oradea şi Parohia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică Bădăcini au învestit instanţa de contencios cu o cerere vizând anularea Deciziei nr. 9088/07.05.2020 emise de pârâta Comisia Specială de Retrocedare, prin care autoritatea pârâtă a respins cererile reclamantelor privind retrocedarea imobilului compus din casă, curte şi grădină, situat în judeţul Sălaj, înscris în CF nr. x a localităţii Bădăcin, nr. top. x, în baza art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000, cu motivarea în fapt că imobilul identificat cu nr. top. x nu a fost preluat de către Statul Român de la solicitantă.

Instanţa de fond a anulat decizia contestată şi a obligat pârâta Comisia Specială de Retrocedare să soluţioneze cererea de restituire a imobilului. Prima instanţă a reţinut că în mod nelegal şi netemeinic s-a concluzionat de către pârâtă, prin actul administrativ contestat, că imobilul nu poate fi retrocedat întrucât nu a fost preluat de către Statul Român de la solicitante. Din probele administrate rezultă că imobilul cu nr. top. x din CF x Bădăcin a fost preluat de Biserica Ortodoxă Română, persoană juridică, în perioada de referinţă, în baza unor acte normative - Decretele nr. 117/1948 şi nr. 358/1948, fără a se plăti vreo despăgubire.

Având în vedere că, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, se restituie şi imobile preluate de alte persoane juridice în perioada de referinţă, nu numai cele preluate de Statul Român, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000, în ceea ce priveşte preluarea imobilului din proprietatea reclamantelor.

Înalta Curte constată că, potrivit colii CF x Bădăcin, sub B.1, a fost înscris dreptul de proprietate asupra imobilului nr. top. x în favoarea Bisericii Greco Catolice Române din Bădăcin, drept dobândit cu titlu de donaţie în baza contractului din 2 septembrie 1933.

Prin încheierea cF nr. x octombrie 1956, Tribunalul Popular al Raionului Şimleul Silvaniei, secţia C.F. a ordonat ca nr. top x să se transnoteze în CF x Bădăcin şi acolo să se întabuleze dreptul de proprietate asupra acestuia în favoarea Bisericii Ortodoxe Române din Bădăcin, cu titlu de drept - rectificarea numelui.

Prin urmare, imobilul a fost adus în CF x Bădăcin, înscris sub A.28, casă, curte şi grădină în suprafaţă de 864 mp, iar sub B.2 a fost întabulat dreptul de proprietate asupra lui în favoarea Bisericii Ortodoxe Române, cu titlu de rectificare nume.

În raport cu aspectele mai sus indicate, Înalta Curte nu poate confirma soluţia pronunţată de instanţa de fond, de a considera că a existat o preluare a imobilului nr. top. x, în octombrie 1956, în perioada de referinţă prevăzută de lege, preluarea fiind realizată de către o persoană juridică - Biserica Ortodoxă Română.

În fapt, imobilul a fost preluat ulterior de Statul Român de la Biserica Ortodoxă Română din Bădăcin şi transformat în şcoală.

Instanţa de recurs reţine că recurentele reclamante nu au depus acte juridice din care să rezulte dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în discuţie, ulterior trecerii acestui imobilul în proprietatea Bisericii Ortodoxe Române, respectiv octombrie 1956, motiv pentru care apare ca fiind legală soluţia de respingere a cererilor de retrocedare, întrucât imobilul nu a fost preluat de Statul Român de la solicitantă.

Având în vedere că întabularea dreptului de proprietate s-a făcut în favoarea Bisericii Ortodoxe Române din Bădăcin în baza încheierii cF nr. x octombrie 1956 pronunţate de Tribunalul Popular al Raionului Şimleul Silvaniei, secţia C.F., în lipsa unei hotărâri judecătoreşti privind nelegalitatea înscrierilor din cartea funciară, Comisia Specială în mod corect a dat relevanţă acestui înscris în procesul de analiză a cererilor de retrocedare, neavând facultatea de a constata o eventuală preluare abuzivă, în sensul indicat de instanţa de fond.

Faţă de considerentele expuse, reţinând că Decizia nr. 9088/07.05.2020 contestată de reclamante a fost legal emisă, Înalta Curte constată că sentinţa recurată, prin care aceasta a fost anulată, este nelegală, impunându-se a fi reformată.

III. Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat pârâta Comisia Specială de Retrocedare, va casa sentinţa recurată şi, în rejudecare, va respinge acţiunea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare împotriva sentinţei nr. 126/CA/2020-PI din 26 noiembrie 2020 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată.

Respinge acţiunea formulată de reclamantele Episcopia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Oradea şi Parohia Română Unită cu Roma Greco-Catolică Bădăcini, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 noiembrie 2022.