Judicial Inspection resolution; nullity of cassation appeal for failure to invoke statutory grounds for cassation

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii. Hotărârea instanţei de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2020, la data de 30.01.2020 reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, contestaţie împotriva Rezoluţiei inspectorului - sef nr. C19-4587, de la data de 8 ianuarie 2020 şi a Rezoluţiei de clasare nr. 3414/A/07.10.2019.

Prin sentinţa nr. 981 din 12 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii - Inspecţia Judiciară, aşa cum a fost completată, ca nefondată.

2. Cererea de recurs

Recurentul - reclamant A. a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 981 din 12 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, solicitând admiterea acestuia şi anularea hotărârii, anularea rezoluţiilor contestate şi obligarea pârâtei Inspecţia Judiciară la plata cheltuielilor de judecată.

3. Apărările formulate

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a invocat excepţia nulităţii recursului având în vedere de faptul că motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de control judiciar constată că recursul reclamantului nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susţinerilor recurentului, rezultă că acesta nu a invocat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nu a evidenţiat niciun element de nelegalitate a sentinţei atacate care să se poată încadra în aceste motive de casare.

De altfel, chiar dacă ar fi menţionat un text de lege, simpla indicare a unui articol din lege, lipsită însă de descrierea şi motivarea faptică a situaţiei care să vină în susţinerea şi dea legitimitate dispoziţiei legale invocate, nu este suficientă şi nu poate fi asimilată cu cerinţa obligatorie a motivării recursului.

Totodată, având în vedere faptul că, în cuprinsul recursului declarat nu a fost indicată nicio normă de drept material care să fi fost încălcată sau aplicată greşit la pronunţarea sentinţei civile nr. 981/12.10.2020 şi nu a fost arătat niciun motiv pentru care hotărârea recurată nu ar fî în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, instanţa de control judiciar apreciază că susţinerile prezentate de recurent nu se încadrează în niciunul din motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate în ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat, dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488, în ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului.

Pornind de la aceste prevederi legale, Înalta Curte are în vedere că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi extraordinare de atac, care poate fi exercitată pentru motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ., cu scopul de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reţinute, Înalta Curte constată că cererea recurentului-reclamant de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare.

În actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, instanţa de control judiciar având competenţa de a verifica exclusiv incidenţa vreunuia dintre motivele de nelegalitate expuse la pct. 1-7 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, motiv prevăzut de pct. 8 al articolului menţionat.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd expres sancţiunea nulităţii recursului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei nr. 981 din 12 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 noiembrie 2022.