Inadmissibility of revision for contradictory judgments due to lack of triple identity in salary surcharge disputes

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei. Hotărârile care fac obiectul cererii de revizuire

1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr. x/2020, la data de 8 decembrie 2020, reclamantii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., prin reprezentant Y., au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Galati, Tribunalul Galaţi şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună recunoaşterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti şi Curţii de Apel Târgu Mureş, personal care beneficiază de sporuri în procent de 45% ce depăseşte limita prevazută de art. 25 din Legea nr. 153/2017, familia ocupaţională Justiţie; uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie, începând cu data de 1 ianuarie 2018, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate în baza legii menţionate; repararea prejudiciului produs, constând în plata diferenţei dintre suma care s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să se plăteasca fiecăruia, conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizatiei brute lunare, precum şi a cuantumului sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confiedenţialitate şi a sporului pentru conditii deosebite de muncă cuvenite; obligarea pârâţilor la plata şi alocarea sumelor reprezentând aceste diferenţe pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2018 până în prezent şi în continuare şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017; actualizarea sumelor cu indicele de inflatie şi aplicarea dobânzii penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale şi până la plata efectivă a sumelor solicitate.

Prin Sentinta civilă nr. 2071 din 22 martie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia A-VIII-A conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins cererea reclamantilor faţă de pârâtul Ministerul Justitiei pentru lipsa calităţii procesuale pasive. A admis cererea reclamanţilor în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Galati şi Tribunalul Galaţi, pe care i-a obligat la plata către reclamanţi a sporului de 45% aplicat la salariul de bază lunar, compus din: spor de 15% pentru condiţii deosebit de grele şi periculoase; spor de 5% pentru păstrarea confidenţialităţii şi un spor de 25% pentru risc şi suprasolicitare psihică, începând cu data de 1 ianuarie 2018 şi în continuare. A obligat pârâţii la plata diferenţelor de drepturi salariale către reclamanţi, începând cu data de 1 ianuarie 2018 la zi, actualizată cu indicele de inflaţie şi dobanda legală la data plăţii efective.

2. Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmboviţa, la data de 04.12.2021, sub nr. x/2020, reclamanţii Y. şi I. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Galaţi, Tribunalul Galaţi şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării au solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: recunoaşterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curţii de Apel Bacău, Curţii de Apel Bucureşti şi Curţii de Apel Târgu Mureş, personal care beneficiază de sporuri în procent de 45%, ce depăşeşte limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, familia ocupaţională "Justifie ", acest mod de calcul al cuantumului sporurilor aplicate fiind recunoscut drept valabil de către Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale prin adresa nr. x/28.02.2018 şi de către Curtea de Conturi, dar care nu a fost aplicat şi la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2020; uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfăşurarea activităţii în aceleaşi condiţii de vechime în muncă şi în funcţie conform deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie numărul 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept începând cu data de 01.01.2018, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017; repararea prejudiciului produs prin acţiunea pârâţilor până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenţei dintre suma care s-a plătit efectiv şi suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizaţiei brute lunare, precum şi a cuantumului sporurilor de risc şi suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidenţialitate şi a sporului pentru condiţii deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite de către Curtea de Apel Bacău şi Curtea de Apel Bucureşti; obligarea pârâţilor la plata şi la alocarea sumelor reprezentând aceste diferenţe pentru perioada cuprinsă între 01.01.2018 şi prezent, precum si în continuare şi după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017; actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflaţie si aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligaţii de plată privind diferenţele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenţei plăţii sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanţilor până la plata efectivă a sumelor solicitate.

Prin sentinţa civilă nr. 2028 din 23 iunie 2021, Tribunalul Dâmboviţa, secţia I civilă a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive ridicată de pârâtul Ministerul Justiţiei şi a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive ridicată de pârâţii Curtea de Apel Galaţi şi Tribunalul Galaţi. A respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţii Y., I. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Galaţi, Tribunalul Galaţi şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării.

Cererea de revizuire exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 2071 din 22 martie 2021 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII - a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în dosarul nr. x/2020, şi a sentinţei civile nr. 2028 din 23 iunie 2021 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2021, au formulat cerere de revizuire revizuenţii Y., I. şi J. solicitând admiterea cererii de revizuire, anularea în tot a sentinţei civile a cărei revizuire se solicită şi, în rejudecare, admiterea în tot a acţiunii formulate, faţă de autoritatea de lucru judecat a următoarelor hotărârii judecătoreşti: sentinţa civilă nr. 1508 din 26.04.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2015 de Curtea de Apel Bucureşti definitivă prin Decizia nr. 4974 din 23.10.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal; sentinţa civilă nr. 3760 din 28.11.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel Bucureşti definitivă prin Decizia nr. 2982 din 30.06.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal prin raportare la sentinţa civilă nr. 809 din 08.10.2020 a Tribunalului Covasna pronunţată în dosarul nr. x/2020 definitivă prin decizia civilă nr. 15/Ap/21.01.2021 a Curţii de Apel Braşov.

În susţinerea cererii de revizuire, revizuenţii au arătat că sentinţa civilă nr. 2028 din 23.06.2021 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, pronunţată în dosarul civil nr. x/2021, încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti definitive indicate mai sus, fiind incident cazul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv există hotărâri potrivnice date de instanţe de grad diferit care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Mai susţin revizuenţii că litigiul care formează obiectul dosarului nr. x/2015 a fost soluţionat definitiv la data de 23.10.2019, iar considerentele referitoare la nivelul maxim al sprurilor pentru funcţii similare au căpătat autoritate de lucru judecat, autoritate care a fost încălcată de Tribunalul Dâmboviţa, în condiţiile în care, nivelul maxim şi total al sporurilor este de 45% în familia ocupaţională Justiţie.

În consecinţă, soluţia şi considerentele din hotărârile judecătoreşti anterior menţionate acordă revizuenţilor sporuri la nivel maxim şi intră în contradicţie cu ceea ce a stabilit Tribunalul Dâmboviţa în sensul că aceste sporuri nu ar putea fi acordate la nivelul maxim de 45 %. În sprijinul celor afirmate arătă revizuenţii faptul că la nivel naţional există deja judecători care beneficiază de sporuri de 45% nelimitat, făcând referire la sentinţa civilă nr. 2011 din 23.06.2021 a Trbunalului Dâmboviţa, rămasă definitivă prin neapelare.

În plus, arătă revizuenţii că la nivelul familiei ocupaţionale există decizii ale preşedinţilor Curţilor de Apel prin care au fost acordate sporuri de 45% nelimitat, deci fără plafonare.

Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Cu privire la cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.

Aşadar, instanţa urmează a examina admisibilitatea cererii de revizuire, din perspectiva îndeplinirii condiţiilor art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Conform art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Dispoziţiile legale redate reprezintă remediul pentru situaţia în care se ajunge la încălcarea autorităţii de lucru judecat prin pronunţarea a două hotărâri contrare.

Pentru a se putea invoca motivul de revizuire menţionat, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: să fie vorba despre hotărâri definitive contradictorii, să fie vorba de hotărâri pronunţate cu privire la acelaşi litigiu, adică să existe triplă identitate de elemente, părţi, obiect şi cauză, iar în cel de-al doilea proces, să nu fi fost invocată autoritatea de lucru judecat, sau chiar dacă a fost invocată, instanţa să fi omis a se pronunţe cu privire la aceasta.

Soluţionarea unei cereri de revizuire întemeiate în drept pe dispoziţiiie art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. presupune ca instanţa să verifice incidenţa autorităţii de lucru judecat a primei hotărâri în raport cu hotărârea a cărei revizuire se solicită.

În cauza dedusă judecăţii, prin prezenta cerere de revizuire, a fost invocată contrarietatea sentinţei civile nr. 2071 din 22 martie 2021 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII - a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţate în dosarul nr. x/2020 şi a sentinţei civile nr. 2028 din 23 iunie 2021 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă cu următoarele hotărâri judecătoreşti: sentinţa civilă nr. 1508 din 26.04.2017 pronunţată în dosarul nr. x/2015 de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă prin Decizia nr. 4974 din 23.10.2019 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal; sentinţa civilă nr. 3760 din 28.11.2016 pronunţată în dosarul nr. x/2016 de Curtea de Apel Bucureşti, definitivă prin Decizia nr. 2982 din 30.06.2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal. În opinia revizuenţilor, contrar celor stabilite de Tribunalul Dâmboviţa, prin soluţiile din hotărârile judecătoreşti anterior menţionate se acordă sporuri la nivel maxim de 45 %.

Privite comparativ, litigiile menţionate nu s-au purtat în acelaşi cadru procesual, iar obiectul şi cauza juridică sunt diferite, singurul element asemănător fiind împrejurarea că litigiile au vizat, în esenţă, stabilirea unor drepturi salariale.

Aceasta nu reprezintă o condiţie suficientă pentru a se putea tranşa asupra incidenţei cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nefiind îndeplinită nici condiţia hotărârilor definitive potrivnice, care presupune existenţa triplei identităţi de elemente - părţi, obiect şi cauză juridică, nici ipoteza încălcării efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat, astfel cum este acesta reglementat de dispoziţiile art. 431 din C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, în raport de dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 cu referire la art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuenţii Y., I. şi J. împotriva sentinţei civile nr. 2071 din 22 martie 2021 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII - a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pronunţată în dosarul nr. x/2020 şi sentinţei civile nr. 2028 din 23 iunie 2021 a Tribunalului Dâmboviţa, secţia I civilă, pronunţată în dosarul nr. x/2021.

Cu recurs la completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 noiembrie 2022.