Extraordinary appeal for annulment over procedural nullity of prior appeal dismissed as not constituting a material error
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the extraordinary appeal for annulment as unfounded, thereby upholding the prior decision that declared the appellant's regular appeal null. The dispute concerned a tax and administrative proceeding where the appellant challenged resolutions from the Judicial Inspection; after the appellate court suspended the trial due to the appellant's failure to submit certified copies of documents, the appellant's subsequent appeal was deemed null by the Supreme Court because the opposing party had validly requested judgment in absentia to avoid procedural delays. The Court ruled that the appellant’s argument—that the lower court erred by accepting the request for default judgment—did not constitute a "material error" within the strict meaning of Article 503(2)(2) of the Code of Civil Procedure, which is limited to formal or factual confusions rather than substantive legal assessments or procedural strategy choices.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 alin. (1) C. proc. civ, art. 493 C. proc. civ, art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ, art. 503 C. proc. civ, art. 503 din C. proc. civ, art. 402 din C. proc. civ; Extraordinary appeal for annulment over procedural nullity of prior appeal dismissed as not constituting a material error: The dispute concerned a tax and administrative proceeding where the appellant challenged resolutions from the Judicial Inspection; after the appellate court suspended the trial due to the appellant's failure to submit certified copies of documents, the appellant's subsequent appeal was deemed null by the Supreme Court because the opposing party had validly requested judgment in absentia to avoid procedural delays. The Court ruled that the appellant’s argument—that the lower court erred by accepting the request for default judgment—did not constitute a "material error" within the strict meaning of Article 503(2)(2) of the Code of Civil Procedure, which is limited to formal or factual confusions rather than substantive legal assessments or procedural strategy choices.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedMain legal basis cited in the dispositive to dismiss the extraordinary appeal for annulment as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Hotărârea contestată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspecţia Judiciară, B. şi C., a solicitat anularea rezoluţiei nr. 2874/IJ/1338/DIJ/2018 precum şi a rezoluţiei din 02. 10. 2018 din cadrul lucrării nr. x/2018.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin încheierea din 25 februarie 2020, a dispus, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâţii Inspecţia Judiciară, B. şi C., pentru neîndeplinirea de către reclamant a obligaţiei de a depune la dosar copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe plicurile în care i-au fost comunicate rezoluţiile contestate.
Împotriva acestei încheieri a promovat recurs reclamantul A., în condiţiile art. 493 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 853 din 12 februarie 2021, pronunţată în dosarul nr. x/2019 a admis excepţia nulităţii invocată din oficiu şi a constatat nul recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva încheierii din 25 februarie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
2. Contestaţia în anulare exercitată
Împotriva acestei decizii recurentul A. a formulat contestaţie în anulare invocând prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.
În susţinerea căii extraordinare de atac contestatorul a argumentat că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar fi dat soluţia definitivă în dosarul nr. x/2019 în urma unei evidente erori materiale, motivat de faptul că doar intimata Inspecţia Judiciară ar fi solicitat judecarea cauzei în lipsă, printr-un înscris pe care acesta îl apreciază ca fiind nul.
În subsidiar, a mai arătat şi că invocarea din oficiu a excepţiei nulităţii recursului de către completul de judecată i-ar fi încălcat dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil.
3. Apărarea intimatei
Prin întâmpinare, intimata Inspecţia Judiciară a susţinut că motivele contestatorului nu se încadrează în cele expres şi limitativ prevăzute de art. 503 C. proc. civ., nefiind probată existenţa vreunei erori materiale care să fi condus la constatarea nulităţii recursului, solicitând respingerea contestaţiei ca inadmisibilă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra contestaţiei în anulare
În prealabil, raportat la modul de reglementare a contestaţei în anulare, se constată că această cale de atac nu apare ca inadmisibilă în speţă, contestatorul invocând prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. şi susţinând că este incidentă ipoteza greşelii materiale.
Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres şi limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.
Cazul de contestaţie în anulare invocate de contestator are următorul conţinut: Art. 503. Obiectul şi motivele contestaţiei în anulare
"(2) Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când: (...)
2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale,,."
Dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. se referă, aşadar, la situaţia în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale şi sunt de strictă interpretare, având un câmp limitat de aplicare.
Noţiunea de "eroare materială"a fost analizată în doctrină şi jurisprudenţă prin opoziţie cu greşeala de judecată, arătându-se că textul legal vizează erori cu caracter formal, procedural, sau situaţii în care se confundă sau se omit date materiale importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii probelor administrate sau a textelor de lege invocate în motivarea hotărârii.
Altfel spus, eroarea materială trebuie să fie evidentă şi să vizeze confundarea unor elemente sau date materiale esenţiale ale cauzei care au condus la pronunţarea unei soluţii greşite, aşadar greşeala instanţei trebuie să fie una de fapt, ce are legătură cu aspectele formale ale judecăţii.
În jurisprudenţă, cu titlu exemplicativ, au fost considerate greşeli materiale, în sensul dispoziţiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., respingerea greşită a unui recurs ca tardiv formulat în condiţiile în care la dosar exista dovada expedierii acestuia în termenul legal, ori anularea acestuia ca netimbrat, în situaţia în care la dosar exista chitanţa ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru.
În cauză, contestatorul nu reclamă o veritabilă eroare materială, ci critică soluţia instanţei de control judiciar de a lua act de cererea intimatei Inspecţia Judiciară de judecare a cauzei în lipsă cuprinsă în întâmpinare şi prin urmare de soluţionare a căii de atac prin admiterea unei excepţii invocate din oficiu.
În mod evident acest aspect nu echivalează cu o greşeală materială, cererea de judecare a cauzei în lipsă având ca scop evitarea unei eventuale suspendări întemeiate pe dispoziţiile art. 411 alin. (2) teza 1 C. proc. civ., respectiv tergiversări a dosarului.
Mai mult decât atât, criticile contestatorului referitoare la nulitatea întâmpinării Inspecţiei Judiciare nu pot fi considerate aspecte subsumate unei greşeli materiale, instanţa de control judiciar invocând din oficiu şi soluţionând cu prioritate excepţia nulităţii recursului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 508 coroborat cu art. 503 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 853 din 12 februarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2019, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 noiembrie 2022.