Nullity of cassation appeal for failure to invoke statutory grounds of illegality

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii. Hotărârea instanţei de fond

Prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat obligarea în solidar a Consiliului Superior al Magistraturii şi a pârâţilor B., C. şi D. la plata următoarelor sume de bani: 22076 RON lunar, pentru fiecare lună scursă, începând cu data de 28.06.2019 şi până la data pronunţării hotărârii în prezenta cauză, actualizată în raport cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective, cu titlu de despăgubiri materiale constând în contravaloarea salariului de procuror de care a fost privat în mod abuziv de către pârâţi; dobânda legală de 6% pe an calculată la suma reprezentând despăgubiri materiale arătată mai sus, începând cu data de 28.06.2019 şi până la data pronunţării hotărârii în prezenta cauză; 1000000 RON cu titlu de despăgubiri morale.

Prin sentinţa nr. 821 din 25.05.2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020 s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstitutionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 554/2004 raportat la dispoziţiile art. 133 alin. (5) din Constituţie, a dispoziţiilor art. 56 alin. (1) din Legea nr. 317/2004 raportat la dispoziţiile art. 133 alin. (5) din Constituţie, precum şi a dispoziţiilor art. 331 din Legea nr. 303/2004 prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5), art. 73 alin. (3) lit. I) şi art. 134 din Constituţie.

Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâţii B., C. şi D., fiind respinsă ca inadmisibilă cererea reclamantului formulată în contradictoriu cu aceşti pârâţi.

În ceea ce priveşte Consiliul Superior al Magistraturii, instanţa de fond a respins cererea reclamantului ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Recurentul - reclamant A. a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 821 din 25 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, invocând, în drept, prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 483 şi urm.din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul- reclamant a reluat, pe de o parte, apărările prin care şi-a exprimat poziţia faţă de excepţiile invocate în faţa primei instanţe şi, pe de altă parte, aspecte de fapt menţionate în cererea de chemare în judecată şi în cererea modificatoare, susţinând că judecătorul fondului a interpretat greşit probele administrate.

În esenţă, cu privire la fondul raportului juridic litigios, recurentul-reclamant nu a formulat în concret critici de nelegalitate care pot fi încadrate în motivele de casare strict şi limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., ci a susţinut că instanţa de fond a respins în mod neîntemeiat acţiunea.

3. Apărările formulate

Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii, prin întâmpinarea formulată, a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei civile nr. 821 din 25.05.2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucjreşti, secţia a Vlll-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2020, cu consecinţa constatării nulităţii acestuia pentru neîncadrarea motivelor invocate în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. excepţia inadmisibilităţii recursului formulat de recurentul-reclamant împotriva soliţiei prin care s-a dispus sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 554/2004, art. 56 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, precum şi a dispoziţiilor art. 331 din Legea nr. 303/2004, cu consecinţa respingerii acestuia ca inadmisibil, iar în subsidiar, a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.

Intimatul-pârât C. a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţii-pârâţi Consiliul Superior al Magistraturii şi C. prin întâmpinare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de control judiciar constată că recursul reclamantului nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din lecturarea susţinerilor recurentului, rezultă că acesta nu a invocat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. şi nu a evidenţiat niciun element de nelegalitate a sentinţei atacate care să se poată încadra în aceste motive de casare.

Susţinerile recurentului-reclamant privesc aspecte ce ţin de pretinsa netemeinicie a celor statuate de instanţa fondului prin sentinţa recurată, de aprecierea probatoriului administrat în cauză şi de stabilirea situaţiei de fapt.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispoziţiile art. 489 C. proc. civ. se sancţionează cu nulitatea nemotivarea recursului, înţeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate în ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menţionat, dar şi în situaţia în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488, în ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului.

Pornind de la aceste prevederi legale, Înalta Curte are în vedere că noţiunea de motivare a recursului trebuie înţeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi extraordinare de atac, care poate fi exercitată pentru motivele de casare sunt expres şi limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ., cu scopul de a supune instanţei de control judiciar competente examinarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reţinute, Înalta Curte constată că cererea recurentului-reclamant de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare.

În actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, instanţa de control judiciar având competenţa de a verifica exclusiv incidenţa vreunuia dintre motivele de nelegalitate expuse la pct. 1-7 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, motiv prevăzut de pct. 8 al articolului menţionat.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd expres sancţiunea nulităţii recursului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinţei nr. 821 din 25 mai 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 noiembrie 2022.