Insurance Guarantee Fund's appeal fails; lower court award of increased material and moral damages for 2014 accident injury upheld.

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 10.09.2019, sub nr. de dosar x/2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor (FGA), ca prin hotărârea pe care o va pronunţa instanţa să dispună: anularea în parte a Deciziei nr. 20888, emisă de către Fondul de Garantare a Asiguraţilor la data de 19.08.2019, prin care i s-a admis în parte cererea de plată formulată şi înregistrată sub nr. x/01.11.2016 la FGA; obligarea pârâtului FGA la diferenţa neachitată, respectiv la plata sumei de 82.410 euro, cu titlu de daune morale, în echivalent în RON la cursul Băncii Naţionale a României de la data plăţii efective, precum şi la plata sumei de 819,18 RON cu titlu de cheltuieli materiale; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu promovarea şi susţinerea acţiunii.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 917 din 7 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte contestaţia formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, a anulat în parte Decizia nr. 20888/29.08.2019, emisă de pârâtul FGA în sensul admiterii în parte a cererii de obligare a pârâtului la plata către reclamantă a daunelor materiale în cuantum 819,18 RON şi la plata daunelor morale în cuantum de 65.000 RON. A menţinut decizia cu privire la sumele deja acordate. A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2050 RON cu titlu de cheltuieli de judecată acordate parţial, reprezentând taxă judiciară de timbru (350 RON) şi parte onorariu avocat (1700 RON).

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 917 din 07 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor a declarat recurs întzemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, în rejudecare, respingerea în tot a acţiunii formulate de reclamanta A..

În opinia recurentului- pârât, soluţia prin care instanţa a cenzurat modalitatea în care s-a stabilit despăgubirea conform procedurii FGA este nelegală, suma de 65.000 RON cu titlu de daune morale fiind acordată în mod arbitrar, fără a se avea în vedere jurisprudenţa în materie şi fără a se justifica în vreun fel modul de calcul. Consideră recurentul-pârât că, în lipsa unor criterii care să determine un algoritm de calcul exact al daunelor morale, pentru evitarea arbitrariului şi subiectivismului, trebuie avută în vedere jurisprudenţa în materie, care de altfel a stat la baza sumelor stabilite în procedura FGA care a fost adoptată urmare a colaborării şl corespondenţei cu lichidatorii judiciari ai societăţii B. şi C..

Cu privire la daunele morale, susţine faptul că, în mod corect acestea au fost stabilite în cuantum de 270 RON/zi de îngrijire medicală.

Prin Anexa 3 a Deciziei Directorului General al FGA nr. 142/26.05.2016 privind Procedura de soluţionare pe cale amiabilă a pretenţiilor pecuniare (morale şi materiale) izvorând din cazuri de vătămări corporale sau decese, modificată prin Decizia 549/23.09.2019, s-au stabilit criterii determinante pe praguri valorice în funcţie de consecinţele suferite de victimă, la determinarea sumelor pentru cazurile de daune morale urmând a se ţine seama de trei praguri valorice.

FGA nu preia funcţiile unui asigurător, ci are menirea de a acoperi despăgubirile pentru creditorii societăţilor de asigurare aflate în faliment.

Având în vedere că reclamanta a necesitat pentru vindecare 45 de zile de îngrijiri medicale, aceasta se încadrează în pragul 2 al procedurii, prag care stabileşte acordarea unor sume între 210 RON şi 500 RON/zi de îngrijiri medicale pentru persoanele cărora leziunile au avut drept consecinţe peste 30 de zile de îngrijiri medicale. În mod corect, FGA a dispus acordarea sumei în cuantum de 270 RON/zi, făcând o proporţie între suma cuvenită pentru 30 de zile (limita minima a pragului 2) şi 90 de zile (limita maximă a pragului 2).

Apărările formulate de intimata-reclamantă

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Conform situaţiei de fapt stabilite de prima instanţă, la data de 21.09.2014 a avut loc un accident de circulaţie din culpa conducătorului autobuzului cu nr. de înmatriculare x - asigurat la RCA la S.C. C. S.A., conform poliţei de asigurare nr. x, în urma căruia a rezultat şi vătămarea corporala a reclamantei.

Prin cererea de plata nr. x/01.11.2016, înregistrata la Fondul de Garantare a Asiguraţilor, reclamanta a solicitat sa fie despăgubită din disponibilităţile F.G.A. cu suma de 944,18 RON daune materiale si 85.000 eur daune morale, reprezentând prejudiciul suferit in urma evenimentului rutier din data de 21.09.2014.

Prin Decizia nr. 20888/19.08.2019, pârâtul FGA a admis în parte cererea reclamantei şi a acordat suma de 125 RON cu titlu de daune materiale şi 12510 RON daune morale, respingând cererea în rest ca fiind neîntemeiată.

Prin sentinţa nr. 917 din 7 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal a anulat în parte Decizia nr. 20888/29.08.2019 emisă de pârâtul FGA în sensul admiterii în parte a cererii de obligare a pârâtului la plata către reclamantă a daunelor materiale în cuantum 819,18 RON şi la plata daunelor morale în cuantum de 65.000 RON.

În ceea ce priveşte critica recurentului- pârât cu privire la modul de stabilire a cuantumului daunelor morale, instanţa reţine următoarele: potrivit art. 49 din Norma ASF nr. 14/2011, "La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane, se au în vedere următoarele: (…) d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate, cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentaţie suplimentară, conform prescripţiilor medicale, probate cu documente justificative, şi care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare; (…) f) daunele morale, în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România."

Daunele morale trebuie raportate, întotdeauna, la circumstanţele concrete ale speţei, iar cuantificarea lor exactă (în mod similar cu repararea prejudiciului material) este aproape imposibilă, întrucât valoarea pecuniară pe care o poate acorda instanţa cu titlu de daune morale este menită să compenseze, într-o măsură oarecare, suferinţele psihice cauzate prin faptul ilicit şi să ofere o satisfacţie rezonabilă părţii lezate.

În cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral trebuie să fie avuţi în vedere, pe lângă rezultatul expertizei medico-legale efectuate în cauză (ce stabileşte care sunt vătămările fizice suferite în acest accident) şi alţi factori precum: situaţia personală a intimatei-reclamante, valorile lezate, consecinţele, gravitatea şi durata prejudiciului suferit, a modului în care acesta se repercutează în viaţa personală, socială, profesională, medicală, a nevoilor de adaptare, a posibilităţilor efective de vindecare şi recuperare.

Instanţa de fond nu a avut în vedere numai numărul celor 45 de zile de îngrijiri medicale atunci când a procedat la evaluarea prejudiciului moral suferit de către intimata-reclamantă, ci a ţinut cont în evaluarea sa, de faptul că " durerile fizice şi psihice constituie cele mai frecvente, mai obişnuite şi mai fireşti, dar în acelaşi timp şi cele mai grave dintre urmările negative ale atingerilor corporale. Ceea ce se indemnizeazâ este durerea fizică, adică experienţa senzorială dezagreabilă şi suferinţele psihice consecutive unui traumatism, manifestate prin depresii, stări de angoasă, tristeţe, teamă. Indemnizarea suferinţelor fizice şi psihice este tratată sub apelativul pretium doloris."

Tot sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit, în cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit, că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora. Pe de altă parte, atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare a cauzei, relativ la suferinţele fizice şi psihice pe care le-au suferit victimele unui accident de circulaţie, precum şi consecinţele nefaste pe care acel accident le-a avut cu privire la viaţa lor particulară, astfel cum acestea sunt evidenţiate prin probele administrate.

În concluzie, instanţa, în acord cu judecătorul fondului, constată că prin modul de stabilire a daunelor morale recurentul-pârât nu a luat în considerare gravitatea consecinţelor accidentului suferit şi în special consecinţele constând în producerea unei infirmităţi posttraumatice şi afectarea iremediabilă a stării normale de sănătate a intimatei-reclamante, în contextul propriu personal, familial, profesional.

Recurentul- pârât a criticat soluţia şi sub aspectul daunelor materiale, susţinând că instanţa de fond a luat în considerare în mod eronat decontul de cheltuieli emis de Spitalul Judeţean Braşov, prin care s-ar atesta cheltuieli care nu se cuvin părţii, ci unităţii spitaliceşti.

Această critică nu se referă însă la o normă de drept încălcată, ci tinde la reaprecierea probelor administrate în dosarul primei instanţe (decont de cheltuieli, bonuri şi chitanţe de plată pentru medicamente, investigaţii şi alte cheltuieli medicale), motiv pentru care instanţa de control judiciar reţine că aspectele invocate de recurentul-pârât nu pot fi încadrate în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, reţinând că soluţia pronunţată de prima instanţă este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul - pârât Fondul de Garantare a Asiguraţilor împotriva sentinţei nr. 917 din 07 octombrie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 noiembrie 2022.