Broadcaster's appeal rejected: COVID-19 death report fine upheld despite same-program correction.

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a la data de 14.05.2020, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, a solicitat: anularea Deciziei CNA nr. 304 din 22 aprilie 2020 şi, pe cale de consecinţă, anularea sancţiunii primite, respectiv anularea amenzii în valoare de 5.000 RON aplicată societăţii reclamante în temeiul dispoziţiilor art. 91 alin. (1) si 3) din Legea audiovizualului nr. 504/2002.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 107 din 2 februarie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A. S.R.L. a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precizând că sentinţa atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă susţine următoarele.

Deşi instanţa de fond a descris în mod corect situaţia de fapt şi a enumerat motivele pentru care reclamanta a solicitat anularea sancţiunii aplicate de către CNA, la momentul examinării înscrisurilor a reţinut doar poziţia exprimată de către intimatul - pârât.

Aspectele reţinute de instanţa de fond nu reflectă realitatea, deoarece, conform raportului de monitorizare întocmit chiar de către CNA, inclusiv la prima difuzare s-a precizat caracterul incert al informaţiei.

Recurenta a precizat că, dată fiind ora înaintată (noaptea de vineri, ora 23:36), reporterului nu i-a fost confirmată această informaţie în timp util şi de către Grupul de Comunicare Strategică constituit pentru gestionarea crizei provocate de pandemia de coronavirus, însă, bazându-se pe cele două surse certe ale reporterului, postul de televiziune a ales să comunice această informaţie telespectatorilor săi.

Decizia de a furniza această informaţie a fost luată deoarece ştirea era de o importanţă deosebită, fiind vorba de decesul primului medic afectat de coronavirus. De altfel, "ştirea" nu este altceva decât o informaţie importantă care, având caracter de noutate, trebuie comunicată de îndată.

Având în vedere prevederile art. 64 alin. (3), chiar în cuprinsul deciziei de sancţionare s-a reţinut faptul că postul de televiziune a făcut menţiunile cu privire la sursa informaţiei communicate.

După difuzarea informaţiei cu privire la decesul primului medic, jurnaliştii postului de televiziune au făcut în continuare eforturi pentru a obţine o confirmare şi de la oficialii Grupului de Comunicare Strategică cu privire la informaţia prezentată. Astfel, după aproximativ o oră de la momentul difuzării informaţiei cu privire la deces, au obţinut de la domnul B., secretar de stat în cadrul Ministerului de Interne şi şef al Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă, informaţia conform căreia medicul aflat la Institutul Naţional de Boli Infecţioase Prof. Dr. Matei Balş se află în stare critică, dar este în viaţă. Imediat după acest moment s-a produs şi rectificarea necesară, atât pe burtieră, prin afişarea unor titluri.

În concluzie, susţine recurenta că prevederile art. 64 alin. (2) au fost respectate întocmai, cu atât mai mult cu cât rectificarea, deşi se putea produce şi într-o emisiune ulterioară, în condiţii similare de difuzare, s-a produs de îndată, în cadrul aceleiaşi emisiuni, chiar la momentul la care informaţia a fost confirmată oficial.

4. Apărările formulate de intimatul-pârât Consiliul Naţional al Audiovizualului

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât solicită respingerea recursului ca nefondat, menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală, iar pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiate şi menţinerea Deciziei nr. 304/22.04.2020 ca fiind temeinică şi legală.

5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu susţinerile recurentului, subsumate motivului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Prin Decizia C.N.A. nr. 304/22.04.2020, recurenta a fost sancţionată cu amendă de 5.000 RON pentru încălcarea art. 64 alin. (1) lit. b) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, cu modificările şi completările ulterioare (Codul audiovizualului), prin aceea că a difuzat o ştire referitoare la decesul primului medic din România care moare infectat cu coronavirus, respectiv şefa secţiei Terapie Intensivă de la Spitalul Gerota, care se afla internată la Spitalul Matei Balş, în condiţiile în care, în realitate, chiar dacă în stare gravă, acesta era în viaţă la acel moment.

Ulterior, într-o altă ediţie a ştirilor, s-a precizat că medicul cu privire la care anunţaseră pe post că a decedat este în viaţă, dar în stare critică.

Faţă de această situaţie, având în vedere contextul social şi medical deosebit de dificil pe care îl traversa România în cazul pandemiei de COVID-19, membrii Consiliului au apreciat că prezentarea unei ştiri care nu a fost corectă, nefiind verificată, cu privire la decesul unei persoane (indiferent că aceasta ar fi medic sau nu), a fost de natură să afecteze publicul telespectator, generând emoţie nejustificată.

La difuzarea oricărei ştiri, indiferent de subiectul acesteia, dar cu atât mai mult a uneia ce avea ca temă decesul unei persoane, radiodifuzorul are obligaţia de a comunica publicului telespectator informaţii corecte şi verificate în prealabil, aşa cum obligă art. 64 din Codul audiovizualului.

În aceste condiţii, ţinând cont de criteriile de individualizare a sancţiunii prevăzute la art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului, Consiliul a propus sancţionarea radiodifuzorului cu amendă de 5.000 RON.

Referitor la susţinerile recurentei-reclamante, în sensul că instanţa de fond ar fi reţinut doar poziţia exprimată de către intimatul - pârât şi că hotărârea recurată nu reflectă realitatea, deoarece, conform raportului de monitorizare întocmit chiar de către CNA, inclusiv la prima difuzare s-a precizat caracterul incert al informaţiei, instanţa de control judiciar reţine aspectele ce vor fi expuse în continuare

Potrivit art. 64 alin. (1) lit. b) din Codul audiovizualului:, În virtutea dreptului fundamental al publicului la informare, furnizorii de servicii media audiovizuale trebuie să respecte următoarele principii: b) informarea cu privire la un subiect, fapt sau eveniment să fie corectă, verificată şi prezentată în mod imparţial şi cu bună-credinţă,,.

Or, în cazul de faţă, desi era vorba despre un eveniment obiectiv (decesul unei persoane), informaţia nu a fost verificată, ulterior dovedindu-se a fi incorectă.

De asemenea, se observă că dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. b) din Codul audiovizualului nu disting cu privire la conţinutul obligaţiei stabilite în sarcina furnizorilor de servicii media audiovizuale, în funcţie de importanţa sau urgenţa informaţiei. Astfel, obligaţia de verifica informaţia şi de a o prezenta în mod corect subzistă independent de caracterul urgent sau de importanţa crescută a acesteia. Dimpotrivă, în contextul interesului public generat de pandemia de Covid-19, faţă de importanţa informaţiei (decesul primului medic din cauza infectării cu coronavirus), aceasta ar fi trebuit verificată, prin folosirea celei mai credibile surse, anume Grupul de Comunicare Strategică.

În consecinţă, nu există justificare rezonabilă pentru modul în care recurenta a difuzat o ştire cu un asemenea caracter, neverificată şi neconfirmată de autorităţile statului.

Instanţa de fond a considerat în mod correct că faptul că recurenta ar fi revenit la ora 0:31 cu rectificarea informaţiei iniţiale este lipsit de relevanţă din perspectiva contravenţiei reţinute în sarcina sa, precum şi a individualizării sancţiunii aplicate, neputând fi privit în sensul unei circumstanţe atenuante.

În conformitate cu prevederile art. 64 alin. (2) din Codul audiovizualului, rectificarea informaţiei constituie o obligaţie legală în sarcina acesteia, obligaţie a cărei încălcare constituie, la rândul ei, contravenţie, ca şi încălcarea art. 64 alin. (1), temeiul juridic al aplicării sancţiunii prin decizia contestată.

De asemenea, în acord cu concluziile primei instanţe, Înalta Curte reţine că în mod corect intimatul-pârât a aplicat prevederile de la art. 91 alin. (3) din Codul audiovizualului, în sensul că, după aplicarea a două somaţii publice prin deciziile nr. 595/04.06.2019 şi nr. 1095/15.12.2019 pentru încălcarea prevederilor referitoare la informarea corectă a publicului, Consiliul a aplicat sancţiunea amenzii, iar în privinţa cuantumului acesteia, el a fost minimul legal.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, reţinând că soluţia pronunţată de prima instanţă este dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinţei nr. 107 din 02 februarie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 noiembrie 2022.