Inadmissibility of revision for misapplication of res judicata and failure to analyze statute of limitations in compensation claim for illegal administrative acts.

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra revizuirii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 19 ianuarie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Judeţean Brăila, Ministerul Transporturilor şi Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, obligarea instituţiilor pârâte, în solidar, la plata sumei de 543.931,20 RON (129,60 RON/maşină/zi x 3 maşini x 1399 zile) pentru perioada 01.01.2014 - 01.11.2017.

Hotărârile instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din 24 aprilie 2018, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia nulităţii cererii de chemare în garanţie a Autorităţii Rutiere Române, formulată de Consiliul Judeţean Brăila, respingând, totodată, cererea de chemare în garanţie ca inadmisibilă. De asemenea, instanţa a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Transporturilor, precum şi cererea de suspendare întemeiată pe prevederile art. 413 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost aceasta formulată de pârâtul Consiliul Judeţean Brăila.

Prin încheierea de şedinţă din 15 mai 2018, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, în ceea ce priveşte cererea în pretenţii formulată în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Transporturilor şi Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, respingând acţiunea astfel promovată ca tardiv formulată. Pe de altă parte, prin aceeaşi încheiere instanţa de fond a respins excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune în ceea ce priveşte cererea formulată în contradictoriu cu Consiliul Judeţean Brăila, precum şi excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de Consiliul Judeţean Brăila.

Prin sentinţa civilă nr. 187 din 18 decembrie 2018, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu Consiliul Judeţean Brăila, a obligat pârâtul Consiliul Judeţean Brăila la plata către reclamantă a sumei de 256.071,46 RON, drept contravaloare a pretenţiilor aferente perioadei 04.06.2015-01.11.2017, respingând, în rest, solicitările reclamantei ca nefondate. Totodată, instanţa, în conformitate cu art. 453 C. proc. civ., a obligat pârâtul la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum total de 9000 RON, proporţional cu pretenţiile admise.

Căile de atac exercitate în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 187 din 18 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., care, invocând prevederile art. 488 alin. (1), pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., a solicitat casarea, în parte, a hotărârii recurate, în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.

În cauză a formulat recurs şi pârâtul Consiliul Judeţean Brăila, prin care, susţinând incidenţa, în cauză, a motivelor de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1), pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., a solicitat casarea, în parte, a încheierilor de şedinţă din 24 aprilie 2018 şi 15 mai 2018, precum şi a sentinţei civile nr. 187 din 18 decembrie 2018, toate pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal şi, în rejudecare, respingerea acţiunii formulate de reclamanta A. S.R.L., în principal faţă de efectele autorităţii de lucru judecat, iar în subsidiar, ca nefondată.

Decizia pronunţată de instanţa de recurs

Prin Decizia nr. 5019 din 26 octombrie 2021, Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţiei, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 187 din 18 decembrie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. A respins recursul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Brăila împotriva încheierii de şedinţă din 24 aprilie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. A admis recursul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean Brăila împotriva încheierii de şedinţă din 15 mai 2018 şi împotriva sentinţei civile nr. 187 din 18 decembrie 2018, ambele pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal. A casat sentinţa atacată şi, în parte, încheierea de şedinţă din 15 mai 2018 şi, rejudecând cauza, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtul Consiliul Judeţean Brăila, şi a respins acţiunea formulată de reclamanta A. S.R.L în contradictoriu cu Consiliul Judeţean Brăila, ca inadmisibilă. A menţinut restul dispoziţiilor din încheierea de şedinţă din 15 mai 2018.

Cererea de revizuire exercitată în cauză

Împotriva Deciziei nr. 5019 din 26 octombrie 2021 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţiei, secţia de contencios administrativ şi fiscal, revizuenta S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi art. 21 din Legea nr. 554/2004.

Susţine revizuenta că, în cauza ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018, în care s-a pronunţat hotărârea atacată, a solicitat obligarea autorităţilor administrative emitente ale actelor administrative anulate anulate anterior prin hotărâri judecătoreşti - Consiliul Judeţean Brăila, Ministerul Transporturilor şi Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - la repararea prejudiciului cauzat prin emiterea aceslor acte administrative nelegale, respectiv plata unei sume de bani reprezentând beneficiul nerealizat.

În prima acţiune, ce a format obiect al dosarului nr. x/2015, s-a solicitat plata unei sume de bani pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data de 08.09.2015 - data exprimării refuzului de către Consiliul Judeţean Brăila - până la data reluării activităţii de transport de către societatea contestatoare, pe principiul daunelor cominatorii, iar în cadrul celei de a doua acţiuni (42/44/2018) s-a solicitat repararea prejudiciului cauzat (beneficiul nerealizat) de către cele trei autorităţi publice (Consiliul Judeţean Brăila şi cele două ministere) pentru perioada 01.01.2014 - 01.11.2017.

Astfel, în opinia sa obiectul celor două acţiuni - chiar dacă în ambele s-a solicitat obligarea la plata unei sume de bani- este fundamental diferit, atât sub aspectul dreptului material, cât şi sub cel al dreptului subiectiv.

Existenţa autorităţii de lucru judecat presupune ca instanţa investită cu cea de a doua cerere să constate îndeplinirea triplei identităţi: părţi, obiect şi cauză.

Fără a analiza faptul că în cadrul primei cereri pretenţiile au fost formulate ca urmare a refuzului nejustificat exprimat de Consiliul Judeţean Brăila de a recalcula rezultatele sesiunii de atribuire, aşa cum anterior s-a explicitat, în cauza 42/44/2018 s-a solicitat repararea prejudiciului cauzat de emiterea actelor administrative nelegale (beneficiul nerealizat).

Cu privire la acest aspect, al pretenţiilor, instanţa de recurs a dat mai mult decât s-a cerut.

Astfel, în opinia revizuentei, în mod eronat a fost reţinută excepţia autorităţii de lucru judecat pentru perioada anterioară datei de 08.09.2015, perioadă ce nu a făcut obiectul primului proces, fiind în prezenţa unei indiscutabile erori săvârşită de instanţa de recurs.

Sub un prim aspect, niciun argument nu poate fi reţinut în favoarea reţinerii incidenţei autorităţii de lucru judecat cu privire la perioada 04.06.2015 - 08.09.2015, această perioadă nefăcând obiectul acţiunii din primul process (2817/113/2015*) în raport cu Consiliul Judeţean Brăila, fiind evidentă eroarea săvârşită de instanţa de recurs.

Nici prejudiciul (beneficiul nerealizat) pentru perioada 01.01.2014 - 04.06.2015 nu a făcut obiectul primei acţiuni, astfel că nici pentru această perioadă nu se poate reţine existenţa autorităţii de lucru judecat.

Instanţa de recurs nu a analizat motivul de recurs ce viza respingerea eronată a excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune faţă de Consiliul Judeţean Brăila pentru perioada 01.01.2014 -04.06.2015, argumentând că nu mai este necesar ca urmare a admiterii excepţiei autorităţii de lucru judecat, însă această perioadă nu a făcut obiectul judecăţii în cauza 2817/113/2015*.

În consecinţă, se impune admiterea cererii de revizuire, constatarea că pentru perioada 01.01.2014 - 08.09.2015 nu este incidenţă autoritatea de lucru judecat, analizarea recursului societăţii cu privire la excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi admiterea acestuia, conform cererii de recurs, precum şi admiterea cererii introductive faţă de Consiliul Judeţean Brăila pentru perioada 04.06.2015 - 08.09.2015.

Revizuenta apreciază că în cauză este incident şi motivul de revizuire prevăzut de art. 21 din Legea nr. 554/2004, hotărârea atacată cu revizuire fiind pronunţată cu încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene.

În acest sens, a arătat că circumstanţele speţei relevă faptul că într-o primă procedură (fără a discuta obiectul şi cauza pretenţiilor formulate) cererea de acordare de despăgubiri a fost respinsă cu motivarea că nu s-au administrat probe din care să rezulte cuantumul prejudiciului, expertiza extrajudiciară fiind înlăturată, iar în cea de a doua cauză cererea de reparare a prejudiciului(beneficiul nerealizat) a fost respinsă ca inadmisibilă, reţinându-se incidenţa autorităţii de lucru judecat.

Se constată, aşadar, că în prima procedură instanţa nu s-a pronunţat asupra legalităţii şi temeiniciei solicitării de acordare de despăgubiri, iar în cea de a doua procedură cererea a fost respinsă ca inadmisibilă, în niciuna dintre proceduri nefiind analizat fondul pretenţiilor, ceea ce are drept consecinţă ca însăşi substanţa dreptului (de a obţine despăgubiri pentru emiterea de acte administrative nelegale, vătămătoare) să fie atinsă, situaţie asemănătoare cu cea existentă în Cauza Lungoci împotriva României, unde într-o primă procedură cererea reclamantului a fost respinsă ca nedovedită (ca şi în prezenta speţă), iar cea de a doua a fost respinsă ca inadmisibilă, constatându-se de către instanţele naţionale existenţa autorităţii de lucru judecat, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că reclamantul a fost lipsit de posibilitatea clară şi concretă de a avea acces la o instanţă care să statueze asupra contestaţiei sale referitoare la drepturi şi obligaţii cu caracter civil.

În acest context, se invocă existenţa unei atingeri aduse dreptului revizuentei de acces la justiţie, protejat de art. 21 din Constituţie şi art. 6 din Convenţie.

Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Analizând cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L împotriva Deciziei nr. 5019/26.10.2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cauza ce a format obiectul dosarului nr. x/2018, Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Revizuenta şi-a întemeiat cererea de revizuire pe dispoziţiile art. 509, alin. (1) pct. l din C. proc. civ. şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă instanţa s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.

Astfel, pentru a se reţine admisibilitatea cererii de revizuire, este necesar, pe de o parte, ca hotărârea atacată cu revizuire să evoce fondul, ceea ce înseamnă că prin hotărârea a cărei revizuire se solicită s-a efectuat o examinare a raportului juridic dedus judecăţii, prin prisma probelor administrate în cauză, şi s-a dispus fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurări de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.

Pe de altă parte, motivul de revizuire invocat în speţă - art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.- trebuie să se raporteze la pretenţiile concrete formulate de părţi, subsumate obiectului cererii de chemare în judecată sau al cererilor adiţionale sau accesorii, iar nu la argumentele care susţin aceste cereri ori la apărările de fond sau excepţiile care li se opun.

În speţă, revizuenta a invocat că instanţa de recurs a reţinut excepţia autorităţii de lucru judecat cu privire la perioada 04.06.2015-08.09.2015 pentru care a solicitat despăgubiri, considerând că această perioadă nu a făcut obiectul dosarului nr. x/2015, precum şi faptul că în dosarul nr. x/2018 instanţa nu a analizat motivul de recurs ce viza respingerea excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune faţă de Consiliul Judeţean Brăila pentru perioada 01.01.2014-04.06.2015, apreciind astfel ca fiind incidente dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. l C. proc. civ., în sensul că instanţa de recurs nu s-ar fi pronunţat asupra unui lucru cerut.

Prin urmare, având în vedere criticile din cuprinsul cererii de revizuire, care evidenţiază de fapt o pretinsă eroare de judecată a instanţei de recurs în analiza chestiunilor litigioase privind prescripţia extinctivă şi autoritatea de lucru judecat, instanţa constată că nu este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Ce de-al doilea motiv de revizuire invocate este cel prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, revizuenta apreciind că hotărârea atacată ar fi fost pronunţată cu încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene.

Potrivit art. 21 din Legea nr. 554/2004, calea de atac a revizuirii poate fi exercitată atunci când o hotărâre rămasă definitivă a fost pronunţată cu încălcarea principiului priorităţii dreptului Uniunii Europene, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României.

Aplicarea principiului priorităţii dreptului European are ca premisă existenţa unei incompatibilităţi între normele interne şi cele comunitare, în litigii în care se pune în discuţie aplicarea dreptului Uniunii, şi trebuie să se facă într-o manieră în care principiul autorităţii de lucru judecat să nu fie golit de conţinut (e.g CJUE, C-69/14, Târşia, par. 28, 29, 39).

Or, în speţă, revizuenta a invocat mai mult formal prevederile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care în cauză nu au fost în discuţie norme de drept al Uniunii Europene, motivele invocate vizând în realitate rejudecarea procesului prin raportare la o serie de hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil prevăzut în art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra revizuirii

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 509 cu referire la art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L împotriva deciziei nr. 5019 din 26 octombrie 2021 a Înaltei Curţii de Casaţie şi Justiţiei, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2018, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 noiembrie 2022.