Nullity of cassation appeal for failure to substantiate grounds of illegality in challenge to pandemic hospital measures and discrimination claim

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii. Hotărârea instanţei de fond

Prin cererea înregistrată la data de 15.10.2021 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a -IX - a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Prim-ministrul României, Secretariatul General al Guvernului, Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă din Ministerul Afacerilor Interne, Comandantul Acţiunii, Secretar de Stat, Şef al Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă din Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Afacerilor Interne, Ministrul Afacerilor Interne, Ministerul Sănătăţii, Ministrul Sănătăţii, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării au solicitat, pe calea ordonanţei preşedinţiale, suspendarea Ordinului Comandantului Acţiunii, Secretarul de stat şi Şef al Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă nr. 9490 din 04.10.2021 privind instituirea unor măsuri necesare la nivelul unităţilor sanitare publice cu paturi pentru combaterea pandemiei cu virusul SARS - Cov - 2 şi obligarea tuturor pârâţilor la acordarea de despăgubiri pentru discriminare în cuantum de 4.000.000 RON şi la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 25.10.2021 reclamanţii au formulat cerere de modificare/completare a acţiunii, prin care au solicitat anularea ordinului indicat mai sus şi plata cheltuielilor de judecată prilejuite de proces.

Prin sentinţa nr. 226 din 11 februarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Guvernul României, Prim-ministrul României, Ministerul Afacerilor Interne, Ministrul Afacerilor Interne, Ministerul Sănătăţii, Ministrul Sănătăţii, Şeful Departamentului pentru Situaţii de Urgenţă şi a respins cererea formulată în contradictoriu cu aceştia ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, a respins acţiunea formulată de reclamanta A. ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală active, a respins excepţia lipsei de interes ca neîntemeiată şi a respins acţiunea privind pe reclamantul B. în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul General al Guvernului, Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă din Ministerul Afacerilor Interne, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.

2. Cererea de recurs

Recurenţii- reclamanţi B. şi A. au declarat recurs împotriva sentinţei nr. 226 din 11 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, formulând critici exclusiv în ceea ce priveşte soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale active a A., fără să motiveze recursul formulat împotriva soluţiei de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi a celei vizând fondul cauzei.

3. Apărările formulate

Intimaţii- pârâţi Ministerul Afacerilor Interne şi Ministrul Afacerilor Interne au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia nulităţii recursului în ceea ce priveşte soluţia de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive şi în ceea ce priveşte soluţia privind fondul cauzei, excepţia lipsei de interes în susţinerea recursului şi în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

Intimatul-pârât Ministerul Sănătăţii a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare.

Intimatul-pârât Departamentul pentru Situaţii de Urgenţă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia netimbrării şi nulităţii recursului pentru nemotivare.

Guvernul României - prin Secretariatul General al Guvernului, Prim-ministrul României au formulat întâmpinare prin care au invocat excepţia nulităţii recursului, pentru nemotivare şi în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condiţiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimaţii-pârâţi prin întâmpinările formulate în cauză.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de control judiciar constată că recursul reclamanţilor nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

În cauza de faţă a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., dar recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului legal, condiţia dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligaţia de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat şi nelegal raţionamentul instanţei de fond.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea unuia dintre motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind judecata realizată de instanţa care a pronunţat hotărârea recurată, raportat la motivul de nelegalitate invocat.

În speţă, se observă faptul că, deşi recurenţii-reclamanţi invocă motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 criticile prezentate de aceştia nu reprezintă motive de nelegalitate care ar putea fi opuse sentinţei civile criticate.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică atât determinarea greşelilor anume imputate instanţei precum şi încadrarea lor în motivul de nelegalitate invocat, ceea ce nu se relevă în cauza pendinte.

Faptul că recurenţii-reclamanţi invocă în cuprinsul cererii de recurs diferite norme juridice nu echivalează cu motivarea recursului din perspectiva temeiul de casare invocat.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligaţia de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluţia instanţei de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancţiunea nulităţii recursului, în condiţiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Raportat cu cele reţinute, Înalta Curte constată că cererea recurenţilor-reclamanţi de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare.

În actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, instanţa de control judiciar având competenţa de a verifica exclusiv incidenţa vreunuia dintre motivele de nelegalitate expuse la pct. 1-7 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material sau procesual, motiv prevăzut de pct. 8 al articolului menţionat.

O astfel de abordare nu satisface exigenţele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd expres sancţiunea nulităţii recursului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de recurenţii - reclamanţi B. şi A. împotriva sentinţei nr. 226 din 11 februarie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 noiembrie 2022.