Extraordinary appeal nullity due to failure to pay judicial stamp duty and lack of handwritten signature

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 7 martie 2022, sub nr. x/2022, pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal revizuentul A. a formulat cererea de revizuire a deciziei civile nr. 158/10 februarie 2022 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal pronunţată în dosarul x/2021

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea de şedinţă din 7 iulie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. a suspendat judecarea cauzei şi trecerea dosarului în arhiva instanţei, până la stăruinţa părţilor.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă din 7 iulie 2020 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs revizuentul A., care a solicitat admiterea recursului.

4. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., s-a fixat termen de judecată la data de 17 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând excepţia netimbrării recursului declarat de A. asupra căreia trebuie să se pronunţe cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, cererea de recurs taxează cu 20 RON, iar dispoziţiile art. 33 alin. (1) din acelaşi act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege".

În acest sens sunt şi dispoziţiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora:

"Cererile adresate instanţelor judecătoreşti se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum şi dispoziţiile art. 197 din acelaşi cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligaţia reclamantului de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, astfel încât prin rezoluţia din data de 26 mai 2022 s-a dispus comunicarea obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 RON.

De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Recurentul nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menţionată.

Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deşi a fost legal citat cu menţiunea de a achita taxa judiciară de timbru aferentă căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum rezultă din dovezile/procesele-verbale de înmânare a actului de procedură de la filele x, acesta nu a respectat cerinţa prevăzută de dispoziţiile art. 25 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac extraordinare a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 197 din C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea căii de atac pentru netimbrare.

Înalta Curte constată că este incidentă şi excepţia nulităţii căii de atac formulate de A., întrucât recurentul nu depus cererea de recurs în original şi nici nu a înaintat un exemplar semnat olograf/electronic.

În fapt, cu privire la aceasta, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanţa reţine că prin rezoluţia din 30 mai 2022, recurentului i-a fost pus în vedere obligaţia de a semna în original declaraţia de recurs, măsură ce i-a fost comunicată prin adresa din data de 30 mai 2022, primită potrivit dovezii de primire din data de 7.06.2022 .

În aceste condiţii, Curtea constată incidente prevederile art. 196 şi art. 148 C. proc. civ., cu consecinţa nulităţii cererii formulate pentru lipsa semnăturii, cerinţă esenţială pentru valabilitatea acesteia.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. e) şi alin. (3) din C. proc. civ., cererea de recurs nesemnată este nulă.

Întrucât semnătura are rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie scrisă de mâna acelei părţi, neputând să fie dactilografiată, imprimată sau înlocuită prin parafă.

Importanţa semnăturii olografe rezidă în necesitatea de a se asigura că actul de procedură provine de la persoana care se pretinde că l-ar fi efectuat şi că exprimă manifestarea de voinţă a acesteia cu privire la conţinutul actului.

Aşadar, pentru a răspunde acestei finalităţi, semnătura trebuie să fie executată fie de mână, fie o semnătură electronică în condiţiile prevăzute de Legea nr. 455/2001, neputând să fie dactilografiată, imprimată sau scanată.

C. proc. civ. permite trimiterea cererii de apel prin e-mail, cererea primind dată certă la data înregistrării acesteia, dar numai în scopul primirii de dată certă şi pentru a facilita înregistrarea acesteia într-un anumit timp, fără ca acest fapt să scutească partea de a complini ulterior lipsa semnăturii olografe, în termenul acordat de instanţă în acest scop, numai în acest mod existând certitudinea că cererea emană de la titular.

Toate acestea se pot deduce din mai multe prevederi ale C. proc. civ., iar în acest sens se reţine că prin art. 148 alin. (1) din C. proc. civ., se instituie regula potrivit căreia orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi trebuie să cuprindă, printre altele, semnătura titularului acesteia, putând fi formulată, potrivit alin. (2), şi prin înscris în formă electronică, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, adică cele prevăzute de Legea nr. 455/2001 şi care astfel, acest înscris în formă electronică, nu trebuie confundat cu copia, fotocopia sau forma scanată a unui înscris.

Prin urmare, sancţiunea care se impune pentru lipsa semnăturii este aceea a nulităţii cererii de recurs.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) şi art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constată nulitatea recursului promovat de A. împotriva încheierii din 3 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul formulat de A. împotriva încheierii din 3 mai 2022 pronunţate de Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 17 noiembrie 2022.