Nullity of appeal for missing signature in judicial inspectorate resolution challenge

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26.08.2021, sub nr. x/2021, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal reclamantul A., în baza art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 52 alin. (1) din Constituţie, art. 451 din Legea nr. 317/2004, în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a formulat contestaţie solicitând desfiinţarea rezoluţiei inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare din lucrarea nr. C21-1305/13.08.2021; desfiinţarea rezoluţiei nr. 1319/29.04.2021 (lucrarea nr. 21-1060 din 29.04.2021), în privinţa considerentelor rezoluţiei nr. 1319/29.04.2021 contestate de mine; completarea verificărilor de către inspectorul judiciar, strict în privinţa considerentelor rezoluţiei nr. 1319/29.04.2021 contestate de mine; anularea tuturor actelor subsecvente emise/întocmite de Inspecţia Judiciară în baza considerentelor rezoluţiei nr. 1319/29.04.2021 contestate (adresă de sesizare a comisiei de evaluare etc.), conform principiului de drept accesorium sequitur principale; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În plus, a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a:

• art. 451, art. 65 alin. (4), art. 66 alin. (3), art. 70 alin. (1) din Legea nr. 317/2004, faţă de dispoziţiile art. 1 alin. (3), (5), art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 73 alin. (3) lit. l), art. 125 alin. (2), art. 133 alin. (1) din Constituţie, art. 6, art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului;

• O.U.G. nr. 77/2018, faţă de dispoziţiile Tratatului privind Funcţionarea Uniunii Europene, art. 1 alin. (3), (4), (5), art. 20, art. 21 alin. (3), art. 73 alin. (3) lit. l), art. 75 alin. (1), art. 76 alin. (1), art. 115 alin. (5), art. 124 alin. (3), art. 125 alin. (1), (2), art. 126 alin. (2), art. 133 alin. (1), art. 134 alin. (4), art. 148 din Constituţie.

La data de 1 martie 2022, Curtea de Apel Bucureşti a constatat că prin încheierea de şedinţă de la data de 09.02.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2021, instanţa a admis excepţia de conexitate şi a dispus conexarea dosarului nr. x/2021 la dosarul nr. x/2021 şi soluţionarea cauzelor reunite de către completul de judecată C10 Fond.

Judecătorul fondului a reţinut cauza spre soluţionare pe excepţiile procesuale invocate de către pârâta Inspecţia Judiciară în cele două dosare conexate respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, excepţia lipsei de interes şi excepţia inadmisibilităţii cererii, iar în eventualitatea respingerii acestor excepţii, urmează a acorda termen în continuare la data de 12.04.2022.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea de şedinţă din 1 martie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca neîntemeiată excepţia privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantului A., excepţia lipsei de interes şi excepţia inadmisibilităţii cererii şi a acordat termen de judecată la data de 12.04.2022.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1316 pronunţată la 28 iunie 2022, a dispus sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor cuprinse în O.U.G. nr. 77/2018 şi a prevederilor art. 45, în ce priveşte sintagma " rezultatul se comunică", art. 65 alin. (4), art. 66 alin. (3), art. 70 alin. (1) din Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, a respins ca lipsită de interes cererea reclamantului A. de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 45 1 din Legea 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii.

Prin aceeaşi sentinţă, instanţa de fond a admis, în parte, cererea reclamantului A., în contradictoriu cu Inspecţia Judiciară, a dispus anularea, în parte, a rezoluţiei de clasare nr 1319/29.04.2021 emisă de Inspecţia Judiciară şi a Inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare nr. C 21/1305/13.08.2021, în ce priveşte considerentele care au stat la baza emiterii rezoluţiei de clasare contestate, a respins, în rest, ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant A. în dosarul x/2021 în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a admis, în parte, cererea reclamantului A. formulată în dosarul x/2021 în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a dispus anularea, în parte, a rezoluţiei de clasare nr. 1319/29.04.2021 emisă de Inspecţia Judiciară şi a Inspectorului-şef al Inspecţiei Judiciare nr. C 21/1305/13.08.2021, în ce priveşte soluţia referitoare la sesizarea Comisie de Evaluare din cadrul Judecătoriei sectorului 3 Bucureşti, a respins, în rest, ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant A. în dosarul x/2021 în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară şi a obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 100 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 1 martie 2022 şi a sentinţei nr. 1316 din 28 iunie 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs A., care a solicitat admiterea recursului şi pe fond admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, întrucât a demonstrat întrunirea condiţiilor prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992.

4. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 9 mai 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 17 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra căii extraordinare de atac

Examinând excepţia nulităţii recursului pentru lipsa semnăturii invocată din oficiu, asupra căreia trebuie să se pronunţe cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 148 din C. proc. civ. "Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă (...) semnătura", iar conform art. 194 din acelaşi cod, "Cererea de chemare în judecată va cuprinde: (...) f) semnătura".

Semnătura are rolul de a atesta voinţa părţii cu privire la conţinutul actului procedural de învestire a instanţei, pe care l-a semnat.

Sancţiunea prevăzută pentru lipsa semnăturii, care este un element esenţial al cererii, este, conform art. 196 alin. (1) din C. proc. civ., nulitatea.

Legiuitorul a reglementat, însă, şi obligaţia instanţei de a pune în vedere părţii că are posibilitatea, într-un anumit termen, de a îndrepta neregularităţile actului de procedură. În acest sens, art. 177 din C. proc. civ. prevede că, ori de câte ori este posibilă înlăturarea vătămării fără anularea actului, judecătorul va dispune îndreptarea neregularităţilor actului de procedură.

Astfel, deşi lipsa semnăturii este sancţionată cu nulitatea cererii de chemare în judecată, potrivit art. 196 alin. (1) din C. proc. civ., aceasta poate fi acoperită în condiţiile alin. (2) al aceluiaşi articol, în tot cursul judecăţii în faţa primei instanţe.

Dacă se invocă lipsa de semnătură, partea care lipseşte la acel termen va trebui să semneze cererea cel mai târziu la primul termen următor la care este legal citat, fiind înştiinţat în acest sens prin citaţie. În cazul în care reclamantul este în instanţă, acesta va semna cererea chiar în şedinţa în care a fost invocată nulitatea.

Pentru acoperirea lipsei semnăturii, în conformitate cu dispoziţiile legale citate, recurentului-reclamant A. i s-a pus în vedere, fiind citat în acest sens, să semneze cererea, sub sancţiunea anulării.

Întrucât nu s-a conformat obligaţiei legale de depunere la dosar a unui exemplar semnat al cererii şi nici nu s-a prezentat personal pentru a semna cererea, Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplineşte condiţiile de formă stabilite sub sancţiunea nulităţii.

Analizând cauza şi din perspectiva dreptului la un proces echitabil, astfel cum este reglementat şi garantat de dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, se constată că, învestită cu constatarea unei încălcări a dreptului la un proces echitabil, în contextul anulării unei cereri de chemare în judecată, în procedura de regularizare reglementată de dispoziţiile art. 200 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicat, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul de acces la instanţă nu este unul absolut, acesta putând fi supus limitărilor legale, cu condiţia ca dreptul să nu fie afectat în substanţa sa. O limitare a dreptului de acces la instanţă nu se conciliază cu art. 6 din Convenţie decât dacă urmăreşte un scop legitim şi există un raport de rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul urmărit.

Astfel, prin decizia din 15 aprilie 2014, în cauza Lefter împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul român a prevederilor art. 6 din Convenţie. S-a reţinut că procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată, reglementată de art. 200 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., nu se substituie unei cercetări judiciare şi nu anticipează faza de admitere a probelor, însă este vorba de o etapă obligatorie, care urmăreşte a impune reclamanţilor o anumită disciplină, în vederea evitării oricărei tergiversări în cadrul procedurii, prin urmare o astfel de procedură este prevăzută de lege şi urmăreşte buna administrare a justiţiei. Curtea a apreciat că anularea cererii reclamantei nu a constituit o ingerinţă disproporţionată în dreptul său de acces la instanţă (art. 6 din Convenţie), reţinând că reclamanta a fost informată de instanţă asupra omisiunii sale şi de sancţiunea susceptibilă a-i fi aplicată.

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul formulat de A. împotriva sentinţei civile nr. 185/2018 din 14 decembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de A. împotriva încheierii din 1 martie 2022 şi a sentinţei nr. 1316 din 28 iunie 2022, ambele pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 17 noiembrie 2022.