Government appeal fails: contested public-domain listing of Ditrău school sports assets partially annulled; costs awarded

Şedinţa publică din data de 17 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 16 august 2016, sub nr. x/2016 pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantele A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, anularea în parte a Hotărârii de Guvern nr. 533/2011, privind modificarea şi completarea unor anexe la H.G. nr. 1351/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Harghita, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Harghita, şi care se referă la următoarele poziţii din anexa 3:

· poziţia 153 cu privire la clădire vestiar la baza sportivă şcolară situată în comuna Ditrău, str. x nr. 4/A, judeţul Harghita;

· poziţia 155, Clădire cămin de zi situată în comuna Ditrău, str. x nr. 4/A, judeţul Harghita;

· poziţia 168, Teren de hochei situat în comuna Ditrău, judeţul Harghita;

· poziţia 169, Clădire vestiar la terenul de hochei.

Prin sentinţa nr. 43 din 20 aprilie 2017, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu Guvernul României.

Împotriva sentinţei nr. 43 din 20 aprilie 2017 au formulat recurs reclamantele A. şi B., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 43 din 20 aprilie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis recursul declarat de reclamantele A. şi B. împotriva sentinţei nr. 43 din 20 aprilie 2017 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a casat, în tot, sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2016*.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 32 pronunţată la 14 aprilie 2022, Curtea de Apel Târgul Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantele A. şi B., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului, a dispus anularea, în parte, a punctului 4 din Hotărârea de Guvern nr. 533/18 mai 2011, publicat în Monitorul oficial al României nr. 379/31 mai 2011, cu referire la Anexa 3, ce face parte integrantă din H.G. nr. 533/2011 şi publicată în Monitorul oficial al României nr. 379 bis/31 mai 2011, pe care a anulat-o în parte în ce priveşte poziţiile 153, 155, 168 şi 169, după cum urmează: -153. Clădire - vestiar la baza sportivă şcolară, situată în comuna Ditrău, str. x, nr. 4/A, construită din piatră şi cărămidă, acoperit cu ţiglă, cu suprafaţa construită de 80 mp; - 155. clădire - cămin zi, situată în comuna Ditrău, str. x, clădire P, construită din piatră şi cărămidă, acoperit cu ţiglă cu 3 încăperi, suprafaţă construită 252 mp; - 168. Teren de hochei, situat în comuna Ditrău, str. x, suprafaţă 1868 mp; - 169. Clădire - vestiar la terenul de hochei, situată în comuna Ditrău, str. x, construită din cărămidă, acoperită cu ţiglă, suprafaţă 36 mp. şi a obligat pârâtul Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului să plătească reclamantelor A. şi B. suma totală de 20.379 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 32 pronunţată la 14 aprilie 2022 de Curtea de Apel Târgul Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs Guvernul României, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca netemeinică.

- apreciază că sentinţa civilă a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, şi consideră că, în mod nelegal, cu încălcarea dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 554/2004, instanţa a admis acţiunea şi a anulat, în parte, Hotărârea Guvernului nr. 533/2011.

Susţine că trebuia să se ia în considerare ipoteza potrivit căreia, prin hotărârea de Guvern şi prin hotărârile autorităţilor publice locale nu se delimitează proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale de proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice de drept privat. Prin aceste acte administrative, consiliile locale/judeţene stabilesc doar regimul juridic diferenţiat (proprietatea publică sau proprietatea privată) numai cu privire la bunurile lor, voinţa juridică a includerii bunurilor în domeniul public de interes local sau judeţean aparţinând, deci, autorităţilor locale,

De altfel, intervenţia Guvernului asupra inventarelor, astfel cum au fost ele însuşite prin acte ale autorităţilor locale, în sensul adăugării sau eliminării unor bunuri ar fi reprezentat o ingerinţă în autonomia locală, consacrată prin Constituţie şi prin Legea nr. 215/2001, în vigoare la data adoptării hotărârii de Guvern contestate, în prezent transpusă în dispoziţiile O.U.G. nr. 57/2019, cu modificările şi completările ulterioare, cât şi o depăşire a atribuţiilor conferite prin Legea nr. 213/1998, cu acelaşi regim legislativ ca precedenta lege.

Efectul juridic al actului emis de autoritatea centrală este doar de atestare a regimului juridic al proprietăţii publice diferenţiat de regimul juridic al proprietăţii private, ce aparţine tot unităţii administrativ-teritoriale.

- nu poate fi reţinut ca întemeiat motivul de nelegalitate invocat de către reclamante, în sensul în care hotărârea de Guvern este susceptibilă de a-i produce o vătămare în propriile interese.

- în mod eronat, instanţa de fond a concluzionat în sensul că, s-a produs încălcarea dreptului de proprietate, întrucât Hotărârea Guvernului nr. 533/2011 este temeinică şi legală, fiind adoptată în temeiul art. 108 din Constituţie, republicată, şi al art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare (în vigoare la acea dată).

Reactualizarea inventarelor, cuprinse în anexele sus-menţionate, a fost însuşită de Consiliul Judeţean Harghita prin Hotărârea nr. 136/2010, precum şi de Consiliile Locale, reţinându-se că imobilele cuprinse în anexele la hotărârea Guvernului nu fac obiectul unor cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată sau de restituire, depuse în temeiul actelor normative cu caracter special privind fondul funciar, respectiv cele care reglementează regimul juridic al imobilelor preluate în mod abuziv de statul român în perioada 6 martie 1945 22 decembrie 1989, nu sunt grevate de sarcini şi nu fac obiectul niciunui litigiu.

Menţionează că hotărârea este un act administrativ cu caracter individual, astfel încât îi sunt incidente prevederile art. 6 alin. (2) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea şi prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum şi a altor documente, în vederea adoptării/aprobării, cu modificările şi completările ulterioare.

Potrivit prevederilor art. 21 din Legea nr. 213/1998 (în vigoare la acea dată), inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale se întocmeşte de către comisiile special constituite în acest sens, în fiecare unitate administrativ-teritorială şi se însuşeşte prin hotărârea autorităţii publice a unităţii respective, urmând ca apartenenţa la domeniul public de interes local a bunurilor cuprinse în inventar să fie atestată prin hotărâre a Guvernului.

Inventarul bunurilor care fac parte din domeniul public al Comunei Ditrău au fost însuşite de Consiliul Local Ditrău prin H.C.L. nr. 32/2001, act ce a stat la baza atestării domeniului public al Comunei Ditrău, prin H.G. nr. 1351/2001.

Comisia specială de la nivelul Comunei Ditrău, judeţ Harghita, a întocmit şi aprobat inventarul aparţinând domeniului public al acestei unităţi administrative, în lista inventarului fiind cuprinse şi descrise şi imobilele obiect al litigiului.

Prin Hotărârea nr. 40/2009, dată de Consiliul Local al Comunei Ditrău, judeţ Harghita, această unitate administrativ teritorială şi-a însuşit inventarul întocmit de comisia specială; Guvernul României, prin H.G. nr. 533/201 1, Anexa nr. 3, a atestat bunurile imobile de la poziţiile 153, 155, 168 şi 169 ca aparţinând domeniului public de interes local al Comunei Ditrău, judeţ Harghita.

In condiţiile în care partea reclamantă invocă un drept real asupra bunului (teren) aflat în domeniul public local, arătă că potrivit dispoziţiilor art. 136 alin. (4) din Constituţie şi celor ale art. 861 din C. civ., bunurile aflate în domeniul public pot fi doar date în administrare, folosinţă, concesionate sau închiriate.

In mod neîntemeiat, Curtea a constatat că îi revine competenţa procesuală materială să stabilească valabilitatea titlului în baza cărora pârâtul a procedat la atestarea bunurilor imobile de la poziţiile 153, 155, 168 şi 169 din Anexa nr. 3, H.G. nr. 533/2011.

4. Apărări formulate în cauză

Intimatele-reclamante au depus întâmpinare, prin care au solicitat în principal anularea căii de atac pentru netimbrare şi, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menţinerea ca legală a soluţiei instanţei de fond şi acordarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.

UAT comuna Ditrău a depus la dosar cerere prin care solicită a fi introdusă în cauză, în baza art. 161 din Legea nr. 544/2004, întrucât este titularul dreptului de proprietate vizat prin H.G.-ul atacat. Totodată a menţionat că, în cazul în care se respinge cererea de introducere în cauză să i se comunice toate înscrisurile pentru a formula o cerere de intervenţie în interesul recurentului.

Intimatele - reclamante au depus note de şedinţă, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea cererii de introducere în cauză ca neîntemeiată.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 14 iulie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 17 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul - pârât şi a apărărilor formulate de către societatea reclamantă, Înalta Curte constată nefondat motivul de casare prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., vizând motivele contradictorii şi încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Instanţa de contecnios administrativ a fost investită cu verificarea legalităţii Hotărârii de Guvern nr. 533/2011, privind modificarea şi completarea unor anexe la H.G. nr. 1351/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Harghita, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Harghita, în ceea ce priveşte poziţiile nr. 153, nr. 165, nr. 168 şi nr. 169 din Anexa 3 de face parte din H.G. nr. 533/2011.

În rejudecare, după casare, soluţia primei instanţe de admitere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar întrucât reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs instituţia pârâtă, care a criticat soluţia dată, invocând motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susţinând în esenţă că actul administrativ a respectat dispoziţiile legale, nu au fost vătămate interesele reclamantelor şi instanţa de contencios administrativ nu ar fi competentă material să stabilească valabilitatea titlului în baza căruia pârâtul a procedat la atestarea bunurilor imobile aflate în litigiu.

Asupra cererii de introducere în cauză formulată de U.A.T. Ditrău.

Înalta Curte va respinge cererea de introducere în cauză formulată de Unitatea Administrativ Teritoriale Ditrău în baza art. 161 din Legea nr. 544/2004, având în vedere în vedere dispoziţiile art. 494 coroborat cu art. 478 C. proc. civ., în sensul că nu poate fi modificat cadrul procesual stabilit de către instanţa de fond, cu atât mai mult în rejudecare după casare, în stadiu procesual al recursului.

În ceea ce priveşte excepţia netimbrării recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia netimbrării recursului invocată prin întâmpinare de către intimatele-reclamante, Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, întrucât prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Deliberând asupra fondului cererii de recurs, Înalta Curte reţine că potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material".

Textul vizează acele situaţii în care instanţa evocă normele de drept substanţial incidente situaţiei de fapt, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greşit, consecinţă a unei interpretări eronate, apecte care nu au incidenţă în cauza pendinte.

În prealabil, trebuie precizat că recursul nu poate avea ca obiect reinterpretarea probelor şi stabilirea unei alte situaţii de fapt, având în vedere dispoziţiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora "Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile" şi, ca urmare, nu pot fi primite criticile de netemeinicie formulate de recurent.

Verificând motivele de recurs şi dispoziţiile legale indicate, se constată că recurentul - pârât nu a invocat prevederile art. 488 alin. (1) pct. 3, vizând încălcarea competenţei altei instanţe şi nici nu a ridicat acest aspect în faţa instanţei de fond, astfel că, este nefondată critica privind faptul că "În mod neîntemeiat, Curtea a constatat că îi revine competenţa procesuală materială să stabilească valabilitatea titlului în baza cărora pârâtul a procedat Ia atestarea bunurilor imobile de la poziţiile 153, 155, 168 şi 169 din Anexa nr. 3, H.G. nr. 533/2011".

În cauză judecătorul nu a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, fiind investit cu anulare în parte a unui act administrativ în baza Legii nr. 554/2004, respectiv i s-a solicitat să verifice valabilitatea titlului în baza căruia pârâtul a procedat la atestarea bunurilor imobile de la poziţiile 153, 155, 168 şi 169 din Anexa 3 parte din H.G. nr. 533/2011.

Reclamantele prin cererea de chemare în judecată au susţinut că prin H.G. nr. 533/2011 pârâtul a schimbat regimul juridic al bunurilor imobile din proprietate privată în proprietate publică, iar imobilele în cauză au fost în mod nelegal incluse în inventarul centralizat al bunurilor aparţinând domeniului public al unităţii administrativ teritoriale, deşi nu fac obiectul dreptului de proprietate publică prin efectul legii şi nici nu s-a făcut dovada dobândirii lor în proprietatea statului în baza vreunui titlu valabil, prin vreunul dintre modurile prevăzute de lege.

În acord cu instanţa de fond, Înalta Curte constată că prin decizia de casare s-au trasat limitele de rejudecare care constau tocmai în conturarea stării de fapt raportat la încadrarea juridică incidentă cauzei (Legea nr. 213/1998), astfel cum aceste limite au fost indicate de ÎCCJ. În acest sens, Înalta Curte arată că reclamantele au înţeles să conteste legalitatea H.G. nr. 533/2011, Anexa 3 a acestui H.G., solicitând anularea în parte a acesteia, act prin care s-a modificat şi completat anexe ale H.G. nr. 1351/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Harghita, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Harghita.

Hotărârea nr. 533/18 mai 2011 dată de Guvernul României, publicată în Monitorul oficial al României nr. 379/31 mai 2011, s-a modificat şi completat unele anexe la Hotărârea Guvernului nr. 1.351/2001 privind atestarea domeniului public al judeţului Harghita, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Harghita.

În prezenta speţă este relevant, de asemenea, punctul 4 al H.G. nr. 533/18 mai 2011, respectiv modificarea şi înlocuirea Anexei nr. 23 din H.G. nr. 1.351/2001 cu Anexa 3 privind "Inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al comunei Ditrău", această din urmă anexă făcând parte integrantă din H.G. nr. 533/2011.

Instanţa de fond în mod legal a reţinut că "(...) H.G. nr. 533/2011, cât şi Anexa nr. 3, parte integrantă a H.G. nr. 533/2011, este un act administrativ unilateral individual, prin care se atestă apartenenţa bunurilor din domeniul public al comunei Ditrău, judeţ Harghita. Printre aceste bunuri se află şi cele 4 imobile, cu suprafeţele de teren aferente, de la poziţiile 153, 155, 168 şi 169 din Anexa 3 a acestei hotărâri de Guvern, imobile ce fac obiectul prezentei cauze."

În acord cu judecătorul fondului, instanţa de recurs constată că H.G. nr. 533/2011 (Anexa) deşi nu este un titlu de proprietate al statului are ca efect principal atestarea bunurilor în inventarul autorităţii administrativ locală şi plasarea lor în categoria bunurilor din domeniul public local.

Înalta Curte reţine instituţia recurentă a susţinut în tot parcursul procesului că "imobilele cuprinse în anexa atacată nu ar fi făcut obiectul vreunei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate", dar din ansamblul probator s-a dovedit contrariul, reclamantele şi antecesorii lor au demonstrat că au depus la autorităţile locale, începând cu anul 1990, cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privind imobile menţionate în hotărârea de guvern contestată.

Astfel, în mod greşit au fost atestate, prin hotărârea de guvern, ca aparţinând domeniului public de interes local, bunuri care, conform Legilor nr. 213/2001 nu au fost dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi nici nu au intrat in proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, aspect reţinut corect de către judecătorul fondului.

Faţă de cele expuse anterior nu are temei susţinerea recurentului în sensul că partea reclamantă invocă un drept real asupra bunului (teren) aflat în domeniul public local, care pot fi date în administrare, folosinţă, concesionate sau închiriate, întrucât s-a dovedit fără putinţă de tăgadă că imobilele - terenuri nu au intrat sub incidenţa Legii 213/2001 şi nici nu au aparţinut statului cu titlu valabil.

Instanţa de fond a precizat în mod corect faptul că:

"reclamantele, potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, sunt titularele unui interes legitim privat, astfel cum îl defineşte art. 2 alin. (1) lit. p) din aceiaşi lege", există o vătămare prin atestarea de către pârât a unor bunuri ca fiind în domeniul public local în condiţiile în existau cereri de reconstituire a dreptului de proprietate a acestora şi se "contestă tocmai titlul în baza căruia pârâtul a dispus atestarea acestor bunuri şi încadrarea lor în regimul de proprietate publică".

Astfel, susţinerea pârâtului în sensul că Hotărârea nr. 533/2011 este temeinică şi legală, fiind adoptată de către Executiv în temeiul art. 108 din Constituţie, republicată, şi al art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare (în vigoare la acea dată) nu este legală, potrivit înscrisurilor din dosar şi a celor expuse anterior, bunurile nu au aparţinut niciodată statului cu titlu valabil.

Mai mult, din cuprinsul actelor aflate la dosar, nu rezultă, astfel cum a observat în mod corect şi judecătorul fondului că "autoritatea administrativ teritorială Comuna Ditrău, judeţ Harghita şi pârâtul Guvernul României, în calitate de organ central ce atestă valabilitatea titlului în mod implicit, au reuşit să probeze fără putinţă de tăgadă că imobilele în cauză au intrat în proprietatea Comunei în temeiul unui titlu valabil, ulterior datei de 6 martie 1945 şi anterior anului 1989".

În acest context nu sunt îndeplinite cerinţele dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 pentru a considera H.G. nr. 533/2011, în ceea ce priveşte punct 4, cu referire la poziţiile 153, 155, 168 şi 169 din Anexa nr. 3, parte integrantă a H.G. nr. 533/2011, un titlu valabil.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

Ca atare, în raport de cele anterior prezentate, instanţa de recurs, în acord cu prima instanţă, reţine că actul administrativ unilateral individual H.G. nr. 533/2011 - punct 4 este nelegal în ceea ce priveşte poziţiile 153, 155, 168 şi 169 din Anexa nr. 3, parte integrantă a H.G. nr. 533/2011.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene (fost Ministerul Fondurilor Europene) împotriva sentinţei nr. 105/2020 din 10 decembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de introducere în cauză a Unităţii Administrativ Teritoriale Ditrău.

Respinge excepţia netimbrării recursului.

Respinge recursul formulat de Guvernul României împotriva sentinţei nr. 32 din 14 aprilie 2022 pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 17 noiembrie 2022.