Visually impaired claimant wins annulment of personal filing requirement for green fund subsidy; moral damages awarded

Şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 30 decembrie 2016 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A., prin mandatar B., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Agenţia pentru Protecţia Mediului Argeş, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, Administraţia Fondului pentru Mediu, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminărilor şi Guvernul României, a solicitat:

(i) anularea Ordinului nr. 1817/20.09.2016 emis de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor ("Ordinul MMAP nr. 1817/2016"), prin care s-a aprobat Ghidul de finanţare pentru programul guvernamental "Casa Verde Clasic 2016", întrucât art. 4 alin. (1) din acest act normativ obligă persoanele cu handicap să depună personal dosarul de finanţare, la ghişeul instituţiilor publice, deşi aceste instituţii nu dispun de facilităţi pentru respectarea drepturilor persoanelor cu handicap, conform Legii nr. 448/2006, ceea ce încalcă principiul nediscriminării şi conduce la încălcarea demnităţii personale, conform art. 2 şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000 şi intră în conflict cu prevederile art. 50 din Constituţie;

(ii) constatarea nulităţii actelor administrative emise de pârâta Agenţia pentru Protecţia Mediului Argeş sub nr. x/08.11.2016 şi nr. y/29.11.2016, deoarece acestea încalcă dreptul la petiţionare şi dreptul la egalitatea de şanse (dreptul la nediscriminare);

(iii) constatarea încălcării de către pârâţi a drepturilor persoanelor cu handicap prevăzute de Legea nr. 448/2006, republicată, fapt ce a condus la discriminarea reclamantului şi la încălcarea demnităţii personale, aşa cum prevăd dispoziţiile O.G. nr. 137/2000, republicată;

(iv) obligarea pârâţilor la acoperirea prejudiciului material şi moral, după cum urmează: a) prejudiciul material în valoare de 6.000 RON, reprezentând finanţarea nerambursabilă pierdută de reclamant din vina pârâţilor; b) prejudiciul moral în valoare de 150.000 euro, plătibil în RON la cursul BNR din ziua plăţii, reprezentând umilirea la care a fost supus reclamantul în timpul derulării programului "Casa Verde Clasic 2016" şi după finalizarea acestui program guvernamental, până la recunoaşterea şi respectarea drepturilor legale.

2. Hotărârea instanţei de fond în primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 62 din 3 aprilie 2017, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a lui B., invocată de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Administraţia Fondului pentru Mediu, a respins excepţia lipsei calităţi procesuale pasive a pârâtei Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului Bucureşti, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României, cu consecinţa respingerii acţiunii faţă de acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei părţi lipsite de calitate procesuală pasivă, a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie a pârâtului Guvernul României, ca rămasă fără obiect, a respins primul capăt de cerere vizând anularea Ordinului nr. 1817/20.09.2016, emis de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, care aprobă Ghidul de finanţare pentru programul "Casa Verde Clasic 2016", ca neîntemeiat, a respins celelalte capete de cerere accesorii, ca lipsite de obiect, a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii vizând capetele de cerere prin care se solicită constatarea nulităţii actelor emise de Agenţia pentru Protecţia Mediului Argeş sub nr. x/08.11.2016 şi nr. y/29.11.2016, invocată de pârâta Agenţia pentru Protecţia Mediului, prin întâmpinare, ca lipsită de obiect; a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, invocată de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, ca lipsită de obiect, faţă de respingerea acţiunii.

3. Caile de atac exercitate în cauză în primul ciclu processual

Împotriva sentinţei civile nr. 62 din 3 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii.

Prin Decizia nr. 4555 din 8 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 62 din 3 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Împotriva Deciziei nr. 4555 din 8 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a formulat contestaţie în anulare, prin mandatar B., întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 2 şi 3 C. proc. civ., solicitând admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei atacate şi admiterea recursului declarat împotriva sentinţei civile nr. 62 din 3 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin Decizia nr. 1997 din 30 martie 2021 pronunţată de Î.C.C.J., secţia de contencios administrativ si fiscal în dosarul nr. x/2020, a fost respinsă excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare, ca neîntemeiată, a fost admisă contestaţia în anulare formulată de A., prin mandatar B., împotriva deciziei nr. 4555 din 08 octombrie 2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. x/2016, s-a anulat decizia atacată şi, în rejudecare, a fost admis recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 62 din 3 aprilie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal casată, în parte, sentinţa recurată şi trimisă cauza spre rejudecare instanţei de fond.

De asemenea, au fost menţinute dispoziţiile sentinţei referitoare la respingerea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant al reclamantului A., a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti şi Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului Bucureşti, precum şi cele referitoare la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, soluţia intrând astfel în puterea lucrurlui judecat.

Pentru a pronunţa această soluţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut în esenţă că, este fondată contestaţia în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., constatând că instanţa de recurs a omis a răspunde tuturor motivelor de casare invocate de recurentul-reclamant A., soluţionând doar partial criticile din recurs subsumate art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., răspunzând doar criticilor privitoare la caracterul accesoriu al unor petite ale acţiunii, omiţând a analiza şi soluţiona criticile referitoare la nemotivarea sentinţei recurate în raport de textele de lege invocate de reclamant în susţinerea acţiunii în anulare.

De asemenea, s-a mai reţinut că celelalte critici din recurs, prin care recurentul a invocat existenţa unor nereguli procedurale în adoptarea Ordinului MMAP nr. 1817/2016, în raport de normele de tehnică legislativă ce fac obiectul Legii nr. 24/2000, precum şi încălcarea dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000, Legii nr. 448/2006, art. 2, art. 15, art. 16 şi art. 50 din Constituţie, art. 14 din Convenţia EDO şi art. 21 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, expuse la pct. b) din cererea de recurs, au fost încadrate de instanţa de recurs în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., însă nu au fost efectiv analizate, considerentele deciziei atacate reluând, în esenţă, argumentaţia instanţei de fond referitoare la nerespectarea de către reclamant a prevederilor art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (2) din Ghidul de finanţare a programului "Casa Verde clasic 2016", aprobat prin Ordinul MMAP nr. 1817/2016.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 508 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte a admis contestaţia în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 4555 din 08 octombrie 2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2016, a fost anulată decizia contestată şi s-a reluat judecata recursului, în limitele motivelor de casare neanalizate.

Analizând, în rejudecare recursul, actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte a admis recursul declarat de reclamantul A., pentru următoarele considerente:

Referitor la criticile întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte a analizat doar critica referitoare la nemotivarea sentinţei recurate în raport de prevederile O.G. nr. 137/2000, Legea nr. 448/2006 şi Constituţia României, din perspectiva dreptului la nediscriminare şi a încălcării demnităţii personale, criticile privind greşita calificare a acestora ca având caracter accesoriu fiind dezlegate definitiv prin Decizia nr. 4555/2019.

Din această perspectivă, instanţa de control judiciar a apreciat ca fiind fondată această critică, prin raportare la dispoziţiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., art. 6 paragraful 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi art. 21 alin. (3) din Constituţia României.

În raport de pretenţiile expuse prin cererea de chemare în judecată de reclamant, precum şi de argumentarea lor în fapt şi în drept, Înalta Curte a constatat că, deşi instanţa de fond a pronunţat o soluţie asupra obiectului cererii de chemare în judecată, motivele expuse în cuprinsul sentinţei recurate nu dovedesc o examinare efectivă a argumentelor şi a motivelor expuse de reclamant, nefiind întrunite cerinţele asigurării unui proces echitabil.

Considerentele primei instanţe asupra fondului cauzei se rezumă la redarea contextului factual care a condus la prezentul litigiu, pentru ca, ulterior, să prezinte o serie de argumente succinte referitoare la legalitatea adreselor emise de APM Argeş cu nr. x/08.11.2016 şi nr. x/29.11.2016, reţinând, în esenţă, că reclamantul nu a respectat prevederile art. 14 şi art. 15 din Ordinul MMAP nr. 1817/2016 referitoare la procedura de depunere a dosarului de finanţare, astfel încât cele două adrese nu constituie un răspuns nejustificat de a soluţiona cererea reclamantului. În ceea ce priveşte capătul de cerere vizând anularea Ordinului MMAP nr. 1817/2016, instanţa l-a respins, ca neîntemeiat, ca urmare a admiterii excepţiilor invocate în cauză şi a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României.

Înalta Curte a constatat că, deşi strict formal, curtea de apel s-a pronunţat asupra capătului de cerere vizând anularea Ordinului MMAP nr. 1817/2016, constatând netemeinicia acestuia, totuşi nu a expus considerentele care au condus la această soluţie. Simpla trimitere la modalitatea de soluţionare a excepţiilor invocate în cauză nu este de natură a susţine soluţia de netemeinicie, aspectele invocate pe calea excepţiilor neavând vreo legătură cu motivele de nelegalitate invocate de reclamant cu privire la acest ordin, mai exact cu privire la art. 4 alin. (1), care obligă persoanele cu dizabilităţi să depună personal dosarul de finanţare.

În susţinerea cererii de anulare, reclamantul a invocat încălcarea prevederilor Legii nr. 448/2006, a principiului nediscriminării şi a demnităţii personale, astfel cum sunt prevăzute de art. 2 şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000, precum şi de art. 50 din Constituţia României, argumente de nelegalitate pe care instanţa de fond nu le-a analizat în cuprinsul sentinţei recurate.

Prin urmare, în lipsa analizării efective a argumentelor de nelegalitate invocate prin cererea de chemare în judecată, instanţa de fond a respins, ca neîntemeiat, primul capăt de cerere, iar în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la anularea adreselor emise de APM Argeş, se observă o contrarietate în argumentaţie, pe de-o parte instanţa de fond stabilind caracterul legal al acestor adrese (în raport de prevederile Ordinului nr. 1817/2016), iar pe de altă parte, respingându-l ca lipsit de obiect, consecutiv respingerii capătului principal de cerere vizând anularea Ordinului nr. 1817/2016.

Totodată, Înalta Curte a constatat că prima instanţă nu a mai procedat la analiza excepţiilor inadmisibilităţii capetelor de cerere referitoare la anularea actelor atacate (petitele 1 şi 2), respingându-le ca lipsite de obiect, deşi, conform art. 248 C. proc. civ., aceste excepţii trebuiau soluţionate cu prioritate datorită obiectului lor (lipsa plângerii prealabile).

Faţă de aceste aspecte, Înalta Curte a aprecit că, în cauza de faţă, considerentele sentinţei de fond nu respectă exigenţele unei motivări corespunzătoare, care să ofere certitudinea analizării efective şi complete a cauzei şi a argumentelor părţilor, neîntrunind rigorile art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, pe cale de consecinţă, impunându-se casarea integrală a hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Ca urmare a constatării incidenţei acestui caz de casare şi a soluţiei de casare cu trimitere la rejudecare, instanţa de recurs nu a mai analizat motivele de casare întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitoare la încălcarea dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000, Legii nr. 448/2006, art. 2, art. 15, art. 16 şi art. 50 din Constituţie, art. 14 din Convenţia EDO şi art. 21 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene, vizând dreptul la nediscriminare, dreptul la demnitate personală, principiul egalităţii de şanse şi a drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, urmând ca aceste argumente să fie avute în vedere de instanţa de fond, în rejudecare, întrucât reprezintă chiar temeiul motivelor de nelegalitate invocate de reclamant cu privire la Ordinul MMAP nr. 1817/2016 şi la Adresele emise de APM Argeş sub nr. x/08.11.2016 şi nr. y/29.11.2016.

În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la încălcarea procedurii de adoptare a Ordinului MMAP nr. 1817/2016, Înalta Curte a constatat că acest motiv de nelegalitate nu a fost invocat prin cererea de chemare în judecată, fiind expus pentru prima dată prin cererea de recurs, iar analizarea acestui motiv de nelegalitate în calea de atac a recursului este contrară prevederilor art. 478 alin. (3) şi 483 C. proc. civ.. Prin urmare, atât timp cât reclamantul nu a îndeplinit rigorile procedurale ale învestirii instanţei de judecată cu o pretenţie distinctă de verificat în calea acţiunii judiciare, referitoare la legalitatea Ordinului MMAP nr. 1817/2016 din perspectiva nerespectării procedurii de adoptare prevăzute de Legea nr. 24/2000, aceste critici de nelegalitate nu pot face nici obiectul cercetării în recurs.

Înalta Curte a menţinut soluţiile pronunţate de instanţa de fond cu privire la excepţia lipsei calităţii de reprezentant a lui B., în reprezentarea reclamantului A. şi la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti şi Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului Bucureşti, aceste soluţii nefiind criticate prin recursul declarat de reclamantul A., precum şi soluţia pronunţată asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Guvernul României, care a fost definitiv dezlegată prin decizia nr. 4555/08.10.2019 şi nu a fost desfiinţată prin admiterea contestaţiei în anulare.

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza instanţei de fond în vederea rejudecării capătului de cerere principal, referitor la anularea Ordinului MMAP nr. 1817/2016 şi a capetelor de cerere accesorii (astfel cum au fost definitiv calificate prin Decizia nr. 4555/08.10.2019), referitoare la anularea adreselor emise de pârâta APM Argeş sub nr. x/08.11.2016 şi nr. y/29.11.2016 şi la obligarea pârâţilor la acoperirea prejudiciului pretins de reclamant.

Cât priveşte cel de-al doilea petit al acţiunii, referitor la constatarea încălcării de către pârâţi a drepturilor persoanelor cu handicap prevăzute de Legea nr. 448/2006, fapt ce a condus la discriminarea reclamantului şi la încălcarea demnităţii personale, astfel cum este prevăzută de O.G. nr. 137/2000, Înalta Curte a constatat că, prin decizia nr. 4555/2019, instanţa de recurs a clarificat acest capăt de cerere ca reprezentând un motiv de nelegalitate, urmând a fi avut în vedere de instanţa de fond din această perspectivă.

De asemenea, instanţa de recurs a dispus ca, în rejudecare, instanţa de fond să reanalizeze şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile, invocată de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu Bucureşti, având în vedere că, în primul ciclu procesual, această excepţie a fost respinsă ca lipsită de obiect, faţă de respingerea primului capăt al acţiunii. Odată dispusă desfiinţarea sentinţei cu privire la soluţia de respingere a acestui petit al cererii, se impune şi reluarea dezbaterilor cu privire la excepţia inadmisibilităţii, cu prioritate faţă de examinarea fondului cererii, conform art. 248 C. proc. civ.. Pentru aceleaşi considerente, va fi reluată şi analiza excepţiei inadmisibilităţii capătului de cerere referitor la anularea Adreselor emise de pârâta APM Argeş sub nr. x/08.11.2016 şi nr. y/29.11.2016, având în vedere că această excepţie a fost respinsă ca lipsită de obiect, iar rejudecarea cererii de anulare a adreselor atacate implică şi reluarea dezbaterilor asupra excepţiei.

4. Hotărârea instanţei în fond după casare

Prin sentinţa civilă nr. 179/F-C din 5 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a respins excepţia de inadmisibilitate invocată de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, ca neîntemeiată, s-a respins excepţia de inadmisibilitate invocată de pârâta Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, ca neîntemeiată şi s-au respins ca neîntemeiate cererile formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Agenţia Pentru Protecţia Mediului Argeş, Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, Administraţia Fondului pentru Mediu, Consiliul National pentru Combaterea Discriminărilor şi Guvernul României, prin care s-a solicitat anularea Ordinului nr. 1817/20.09.2016 şi a adreselor nr. x/08.11.2016 şi nr. y/29.11.2016 dar şi cererile privind obligarea pârâţilor la plata prejudiciului material şi moral, pretins de reclamant.

4. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 179/F-C din 5 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au formulat cerere de recurs reclamantul A. prin mandatar B., şi pârâta Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului.

4.1. Recurentul-reclamant A., prin mandatar B., din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinţei şi admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În dezvoltarea criticilor, în cuprinsul cererii de recurs, recurentul-reclamant a susţinut în esenţă, referitor la considerentele sentinţei de la paragraful 1 şi următoarele de la pag. 14, ce a stat la fundamentarea dispozitivului sentinţei 179/C-F din 2021, de respingere a cererii de chemare în judecată, că aceasta nu a luat în calcul prevederile art. 7 şi art. 62 alin. (1) din Legea nr. 448/2006, art. 61 lit. a) din Legea nr. 443/2006, corroborate cu art. 2 raportat la art. 183 alin. (1) si (3) din C. proc. civ. actualizat la 2016.

Prin urmare, chiar dacă Ordinul nr. 1817/2016 nu prevede expres depunerea prin scrisoare de recomandată, asta nu înseamnă că o interzice ca modalitate de comunicare a dosarului de finanţare. Cum Ordinul în cauză, este o normă administrativă aceasta se completează cu normele juridice generale si speciale.

Instanţa de fond, nu a luat în calcul toate apărările formulate de acesta atât prin cererea de chemare în judecată cât şi prin apărările ulterioare, în care specifică faptul că dreptul de a depune dosarul de finanţare se poate face personal prin scrisoare de recomandare la oficiul poştal, situaţie de fapt si de drept nemotivată de instanţă ce a influenţat sentinţa recurată.

Tot instanţa de fond, prin sentinţa recurată, constată un fapt ce contravine aplicării Legii nr. 448/2006, în sensul în care, persoanele cu handicap trebuie să se prezinte personal la ghişeul autorităţii publice, chiar dacă aceasta nu are acces dedicat pentru persoanele cu handicap.

O astfel de sentinţă conduce indubitabil la încălcarea angajamentelor pe care autorităţile publice şi le-au asumat faţă instituţiile europene prin art. 14 Convenţia EDO si art. 21 si 26 din Carta Drepturilor Fundamentale ale UE în raport cu legislaţia internă Legea nr. 448/2006, prin faptul că recurentul reclamant, persoana cu handicap vizual grav-nevăzător trebuia să participe programul de finanţare Casa Verde 2016, stând la coadă cu persoanele care sunt sănătoase, fără a avea acces neîngrădit în instituţie, pe nivelul de acces al persoanelor cu handicap.

Instanţa de fond, prin sentinţa recurată, a dispus respingerea cererii a cererii de chemare în judecată, fără a lua în calcul drepturi devenite elementare pe teritoriul României, cum sunt drepturile persoanelor cu handicap, recunoscute atât de dreptul intern cât si de dreptul internaţional: Legea nr. 448/2006, O.G. nr. 137/2000R, Constituţia României, CEDO si Carta Drepturilor Fundamentale ale UE .

Mai susţine recurentul-reclamant că instanţa de fond a omis să se pronunţe pe două capete principale de cerere, petitul nr. 2 şi nr. 3 din cererea de chemare în judecată, catalogându-le eronat ca fiind cereri accesorii la cererea de chemare în judecată şi respingându-le, ca fiind lipsite de obiect, fără a motiva respingerea acestora.

Recurentul arată că, instanţa de fond a apreciat greşit cererea de chemare în judecată a recurentului reclamant prin care primul petit a fost catalogat ca cerere principală, celelalte petite 2, 3 şi 4, ca fiind cereri accesorii.

În susţinerea afirmaţiei că petitul nr. 2 şi nr. 3 din cererea de chemare în judecată sunt cereri principale rezultă chiar din motivarea cererii reclamantului din care rezultă că soluţionarea acesteia nu depinde de anularea actului normativ Ordinul MMAP nr. 1817/2016 ci din neaplicarea prevederilor acesteia, întrucât:

Intimaţii au încălcat prevederile art. 15 şi art. 16 din Ordinul MMAP nr. 1817/2016 prin faptul că nu s-a respectat procedura de respingere a cererii de finanţare impusă de legiuitor. Cererea de finanţare depusă la sediul A.P.M. Argeş, trebuia soluţionată de către o comisie de evaluare a AFM (Administraţia Fondului pentru Mediu) numită prin Dispoziţia Preşedintelui AFM si nu de către persoane străine de această comisie, fapt care conduce la nelegalitatea actelor emise de APM Argeş prin care restituie dosarul de finanţare prin adresele nr. x/08.11.2016 şi nr. y/29.11.2016;

Încălcarea drepturilor persoanelor cu handicap şi a principiului egalităţii de şanse, stări de drept evidenţiate de art. 7, art. 61 şi art. 62 din Legea nr. 448/2006 şi art. 2 şi 15 din O.G. nr. 137/2000;

Prin Decizia nr. 1997/30.03.2021 din dosarul nr. x/2020, I. C. civ..J-SCAF anulează Decizia nr. 4555/2019 din Dosarul nr. x/2016 şi, rejudecând recursul, admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 62 din 3 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti casează, în parte, sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare instanţei de fond, menţinând doar dispoziţiile referitoare la excepţiile soluţionate de aceasta.

Prin urmare, instanţa de fond, în motivarea sentinţei recurate, specifică faptul că petitele 2 şi 3 au fost calificate ca fiind cereri secundare în raport cu cererea principală de anulare a Ordinului MMAP nr. 1817/2016, situaţie care nu se regăseşte motivată în sentinţa nr. 179/F-C din 05.10.2021 fiind incidente în cauză prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. procedură civilă.

În considerentele sentinţei de fond nu sunt respectate exigenţele unei motivări corespunzătoare a petitelor 2 şi 3 din cererea de chemare în judecată, care să ofere certitudinea analizării efective şi complete a cauzei si a argumentelor părţilor, neîntrunind rigorile art. 6 alin. (1) din Convenţia E.D.O. fiind incidente în cauză prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

Instanţa de fond nu a motivat sentinţa recurată în raport cu cererea de chemare în judecată, petitele 2 si 3, situaţie de drept ce încalcă prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.. Această dispoziţie are caracter imperativ, aspect ce rezultă din folosirea, de către legiuitor a expresiei « va cuprinde » stabilind o obligaţie în sarcina instanţelor de judecată, a cărei nerespectare atrage nulitatea hotărârii în condiţiile prevederilor art. 176 pct. 6 din C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, recurentul-reclamant susţine în esenţă că instanţa de fond statuează faptul că persoanele cu handicap, în speţa de faţă nevăzător, au obligaţia să se prezinte personal în fata funcţionarului de la A.P.M. Argeş, cunoscând că intimatul pârât restituie dosarul de finanţare cu încălcarea Ordinului nr. 1817/2016, pentru care i s-a lezat dreptul de a fi soluţionată de comisia prevăzută la art. 16 din Ghidul de finanţare, fapt ce a lezat dreptul la apărare pe o procedură legal stabilită de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, iar recurentul-reclamant, pentru a accede la finanţarea nerambursabilă din fonduri publice, conform intimatului pârât, avea obligaţia să se adreseze cetăţenilor sănătoşi, care să le ceară voie să intre în instituţia publică pentru a depune dosarul de finanţare, situaţie umilitoare si degradantă la care a fost supuse persoanele cu handicap.

Drepturile persoanelor cu handicap şi totodată accesul la finanţare nerambursabilă au devenit cerinţe de lux, pentru recurentul-reclamant fiindcă intimatul pârât APM Argeş nu le respect şi încalcă principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii.

Instanţa de fond nu a verificat o astfel de stare abuzivă, fiindcă, în practică, aceste drepturi ale persoanelor cu handicap au fost create chiar pentru a se respecta astfel de principii: principiul egalităţii de şanse este un principiu consacrat de art. 16 din Constituţia României, sub forma egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, dispoziţii care se coroborează cu art. 4 alin. (2), care interzic discriminarea, în funcţie de criteriile menţionate, precum şi cu alte alte dispoziţii constituţionale care implică principiul egalităţii care sunt în consens cu reglementările internaţionale în materie, respectiv art. 14 şi art. 26 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice, care consacră acest principiu şi art. 24, care reglementează cauzele de discriminare.

Principiul egalităţii de şanse are la bază asigurarea participării depline a fiecărei persoane la viaţa economică şi socială fără deosebire de origine etnică, sex, religie, vârstă, dizabilităţi sau orientare sexuală.

In concluzie, susţine recurentul-reclamant, fiind persoană cu handicap, prin acte normative şi acte administrative, i s-au restrâns drepturile şi libertăţile cetăţeneşti, în mod ilegal şi discriminatoriu, obligându-l, dacă doreşte să acceadă la servicii publice gratuite, să se prezinte personal, să se umilească, să cerşească mila cetăţenilor sănătoşi şi furioşi care se îmbulzeau la intrarea APM Argeş.

O astfel de stare ilegală statuată atât prin actul normativ atacat cât şi prin actele administrative este combătută atât de legea română cât şi de cea internaţională şi comunitară, motiv pentru care solicită obligarea pârâţilor să-i plătească daunele materiale şi morale, precum şi cheltuielile de judecată.

4.2. Împotriva aceleiaşi sentinţe şi a încheierii de şedinţă din data de 20.09.2021 a declarat recurs şi pârâta Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 8 C. proc. civ. şi solicitând casarea parţială a sentinţei doar în ceea ce priveşte excepţia de inadmisibilitate invocată de aceasta.

Recurenta-pârâtă a susţinut în primul rând că, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (art. 488, alin. (1),pct. 5 C. proc. civ.), întrucât în cuprinsul încheierii din data de 20 septembrie 2021, din eroare a fost făcută următoarea menţiune:

"Procedura de citare este legal îndeplinită."

În cauza de faţă, dosarul a fost repus pe rol la Curtea de Apel Piteşti şi deşi avea calitatea de pârâtă, nu a primit citaţie după repunerea pe rol a dosarului şi prin urmare, nu a putut participa la respectiva fază de desfăşurare a procesului, nu şi-a putut exercita apărările, încălcându-se prevederile art. 13 C. proc. civ. şi deci fiindu-i încălcat dreptul la apărare, procedura de citare nefiind legal îndeplinită cu ANPM.

De asemenea, a mai susţinut recurenta-pârâtă că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material (art. 488, alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.), prin modul de soluţionare a excepţiei de inadmisibilitate, arătând, prin raportare la considerentele sentinţei de la pag. 12, paragrafele 2, 3 şi 4, în primul rând că, ANPM nu este emitent al ordinului a cărei anulare se cere, respectiv al Ordinului nr. 1817/20.09.2016 pentru aprobarea Ghidului de finanţare a Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire, beneficiari persoane fizice, emis de Ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor, iar în al doilea rând, că ANPM nu este nici emitentul adreselor nr. x/08.11.2016 şi nr. y/29.11.2016, care, după cum s-a arătat în chiar cererea de chemare în judecată, au fost emise de Agenţia pentru Protecţia Mediului Argeş. Acestea au fost şi motivele pentru care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a ANPM.

Referitor la adresele nr. x/08.11.2016 şi nr. y/29.11.2016 emise de Agenţia pentru Protecţia Mediului Argeş, recurenta-pârâtă susţine că, în opinia sa, nu sunt acte administrative în înţelesul art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, tipice sau asimilate, adresele în speţă fiind acte preparatorii, întrucât nu produc prin ele însele efecte juridice şi deci nici nu pot fi atacate în contencios administrativ.

5. Apărările formulate în recurs

Recurenta-pârâtă Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantul A. prin mandatar B., prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurentul-reclamant A. prin mandatar B. a formulat întâmpinare la recursul declarat de pârâtă Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului, precum şi răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimaţi ca fiind neîntemeiate şi nefondate şi admiterea recursului propriu.

Intimatul-reclamant Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de reclamant, în ceea ce priveşte dispoziţia de respingere a acţiunii formulate de acesta în contradictoriu cu Ministerul.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 10 martie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 16 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

7. Excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul reclamant

Înalta Curte urmează să respingă excepţia nulităţii recursului declarat de recurentul-reclamant constatând recurentul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 488 pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., iar criticile formulate se circumscriu cel puţin cazului de casare prevăzut de punctul 8, declaraţia de recurs fiind analizată în mod unitar.

8. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând legalitatea sentinţei recurate prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul-reclamant A. prin mandatar B. este fondat, iar recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Preliminar, având în vedere stadiul procesual, precum şi hotărârile pronunţate anterior, se constată că situaţia de fapt a fost deja stabilită cu putere de lucru judecat, după cum rezultă din expunerea de la punctele 3 şi 4 din prezenta decizie, astfel încât, prin raportare la considerentele deciziei de casare şi considerentele sentinţei recurate, instanţa de control judiciar urmează să analize punctual motivele de nelegalitate invocate şi încadrate în cazurile de casare astfel cum au fost invocate în declaraţiile de recurs.

Din acest punct de vedere, Inalta Curte reţine că în mod corect prima instanţă a constatat că, aşa cum reiese din Decizia de casare nr. 1997/30.03.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cauza a fost trimisă la rejudecare doar cu privire la capătul de cerere principal, referitor la anularea Ordinului MMAP nr. 1817/2016, şi a capetelor de cerere accesorii, referitoare la anularea adreselor nr x/08.11.2016 şi nr. y/29.11.2016 şi la obligarea pârâţilor la acoperirea prejudiciului pretins de reclamant.

Făcând aplicarea art. 501 C. proc. civ., instanţa a reţinut că prin decizia de casare, printre altele, s-a stabilit că cererea privind anularea Ordinului MMAP nr. 1817/2016 este cerere principală iar cererea privind constatarea nulităţii adreselor nr. x/08.11.2016 şi nr y/29.11.2016, dar şi cea privind obligarea pârâţilor la acoperirea prejudiciului pretins de reclamant, sunt cereri accesorii, procedând la analiza acestor cereri în raport cu caracterul avut de fiecare dintre acestea, aşa cum a fost indicat prin decizia de casare. De asemenea, instanţa a constatat cel de-al doilea petit al acţiunii, referitor la constatarea încălcării de către pârâţi a drepturilor persoanelor cu handicap, prevăzute de Legea nr. 448/2006, fapt ce ar fi condus la discriminarea reclamantului şi la încălcarea demnităţii personale, astfel cum este prevăzută de O.G. nr. 137/2000, a fost clarificat de instanţa de recurs, prin Decizia nr. 4555/2019, ca reprezentând un motiv de nelegalitate, fiind analizat de instanţa de fond din această perspectivă.

Statuând că curtea de apel în fond după casare a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 501 C. proc. civ., Înalta Curte va proceda la analiza motivelor de casare în mod unitar, procedând prioritar, având în vedere efectele lor, la analiza crititicilor de natură procedurală şi ulterior a celor ce vizează nelegalitatea sentinţei pe fond.

Recurenta-pârâtă a susţinut în primul rând că, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât în cuprinsul încheierii din data de 20 septembrie 2021, s-a reţinut greşit că procedura de citare este legal îndeplinită, în realitate însă, după repunerea pe rol a dosarului urmare a Decizia de casare nr 1997/30.03.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ne mai primind citaţie nu şi-a putut exercita apărările, încălcându-se prevederile art. 13 C. proc. civ. şi implicit dreptul la apărare.

Înalta Curte nu poate reţine ca fiind valabilă această critică, constatând că la dosarul nr. x/2016 al Curţii de Apel Piteşti există dovada îndeplinirii valabile a procedurii de citare cu recurenta-pârâtă, primită de persoana însărcinată cu primirea corespondenţei, având semnătura şi parafa acesteia, pentru termenul de judecată din data de 20.09.2021, când au lipsit părţile, cauza fiind reţinută spre soluţionare, având în vedere dispoziţiile art. 233 C. proc. civ., reclamantul şi pârâtul Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, prin Notele de şedinţă, solicitând judecata în lipsă.

De asemenea, a mai susţinut recurenta-pârâtă că ANPM nu este nici emitentul Ordinului nr. 1817/20.09.2016 pentru aprobarea Ghidului de finanţare a Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire, beneficiari persoane fizice, fiind emis de Ministrul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi nici al adreselor nr. x/08.11.2016 şi nr. y/29.11.2016, ci Agenţia pentru Protecţia Mediului Argeş, motiv pentru care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, însă instanţa de control judiciar constată că soluţia cu privire la această excepţie a intrat în puterea lucrului judecat, prin Decizia de casare nr 1997/30.03.2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fiind menţinută sentinţa nr. 62/03.04.2017 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti cu privire la respingerea acestei excepţii.

Această critică a recurentei-pârâte ANPM a fost invocată în contextul mai larg al motivului de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta susţinând încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material prin modul de soluţionare a excepţiei de inadmisibilitate, arătând că adresele nr. x/08.11.2016 şi nr. y/29.11.2016 emise de Agenţia pentru Protecţia Mediului Argeş, nu sunt acte administrative în înţelesul art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ci operaţiuni administrative, acte preparatorii, întrucât nu produc prin ele însele efecte juridice şi deci nici nu pot fi atacate în contencios administrativ.

Înalta Curte constată, în primul rând, că pârâta Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului a invocat această excepţie pentru motivul că adresele contestate de reclamant nu ar fi acte administrative în sensul Legii nr. 554/2004 dar şi pentru motivul că cererea acestuia din urmă nu ar fi îndeplinit condiţiile legale pentru depunerea dosarului, reglementate prin art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (2) din Ghidul de finanţare aprobat prin Ordinul nr. 1817/2016.

În ceea ce priveşte această ultimă argumentaţie, instanţa de fond a reţinut că este neîntemeiată, în contextul în care reţinuse deja caracterul de acte administrative ale celor două adrese, întrucât îndeplinirea sau nu a condiţiilor legale pentru depunerea dosarului nu poate determina inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, ci reprezintă un aspect care ţine de fondul dreptului invocat de reclamant, observându-se în acest sens că reclamantul a solicitat anularea parţială a Ordinului nr. 1817/2016, însă recurenta-pârâtă nu a mai criticat prin cererea de recurs această soluţie a instanţei ci exclusiv aprecierea instanţei asupra naturii juridice de acte administrative a adreselor nr. x/08.11.2016 şi nr. y/29.11.2016 emise de Agenţia pentru Protecţia Mediului Argeş.

În al doilea rând, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a calificat corect cele două adrese ca fiind acte administrative, reţinând că prin adresa nr. x/08.11.2016, contestată de către reclamant în cadrul cererii accesorii, i s-a comunicat acestuia că cererea sa nu a îndeplinit condiţiile legale pentru depunere, dar şi că i se restituie dosarul, şi aceasta pe motiv că cererea reclamantului a fost transmisă prin poştă şi apoi, prin adresa nr. x/29.11.2016, i s-a comunicat acestuia că s-a respins plângerea prealabilă pe care a formulat-o în raport cu aceleaşi considerente din adresa nr. x/08.11.2016.

Deşi instanţa de fond nu a precizat concret caracterul tipic sau asimilat al adreselor, instanţa de control judiciar constată s-a reţinut în mod legal că atâta timp cât prin adresele respective se stabilesc măsurile luate de autoritate, pe de o parte, în raport cu cererea de finanţare depusă de reclamant, iar pe de altă parte, în raport cu plângerea prealabilă formulată de reclamant, dau naştere unui raport juridic de drept administrativ, întrucât se exprimă voinţa autorităţii publice emitente de a nu da curs cererii de finanţare formulate de reclamant.

În acord cu judecătorul fondului Înalta Curte constată caracterul de acte administrative unilaterale cu caracter individual, asimilat, a adreselor nr. x/08.11.2016 şi nr. y/29.11.2016 emise de Agenţia pentru Protecţia Mediului Argeş, sub forma refuzului nejustificat al autorităţii emitente de a rezolva o cerere cu privire la un drept sau interes legitim, prin raportare la dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) şi h) şi alin. (2) din Legea nr. x şi la conţinutul adreselor respective, fiind emise de o autoritate publică, în sensul Legii contenciosului administrativ, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii.

Constatând că recurenta-pârâtă nu a formulat critici şi cu privire la soluţia pe fondul litigiului, pentru considerentele arătate, Înalta Curte apreciază recursul declarat de recurenta-pârâtă declarat împotriva sentinţei nr. 179/05.09.2021 şi a încheierii de şedinţă din data de 20.09.2021 ca fiind nefondat.

Procedând la analiza criticilor formulate de reclamant prin memoriul de recurs, Înalta Curte constată cu titlu preliminar, că, deşi recurentul şi-a întemeiat calea de atac pe cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., criticile sale se circumscriu în totalitate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte nu identifică motive contradictorii pe care s-ar fi întemeiat soluţia instanţei, fiind coerentă şi concordantă raţionamentului îmbrăţişat, şi nici o încălcare a prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., soluţia fiind motivată, silogismul judiciar rezultând din considerentele sentinţei, instanţa înlăturând explicit sau implicit, prin adoptarea raţionamentului contrar, susţinerile reclamantului.

Procedând la analiza criticilor recurentului-reclamant din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că printr-un prim capăt de cerere, principal, reclamantul a supus controlului de legalitate al instanţei de contencios administrativ un act administrative cu caracter normative, respectiv Ordinul nr. 1817/20.09.2016 emis de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, prin care s-a aprobat Ghidul de finanţare pentru programul guvernamental "Casa Verde Clasic 2016", solicitând anularea parţială a acestuia, respectiv în privinţa art. 14 alin. (1) din acest act normativ, care, în opinia sa, obligă persoanele cu handicap să depună personal dosarul de finanţare, la ghişeul instituţiilor publice, deşi aceste instituţii nu dispun de facilităţi pentru respectarea drepturilor persoanelor cu handicap, conform Legii nr. 448/2006, ceea ce încalcă principiul nediscriminării şi conduce la încălcarea demnităţii personale, conform art. 2 şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000 şi intră în conflict cu prevederile art. 50 din Constituţie.

Având în vedere că această dispoziţie a fost invocată ca temei juridic pentru refuzul apreciat nejustificat de refuz de primire a dosarului de finanţare, manifestat explicit prin adresele emise de pârâta Agenţia pentru Protecţia Mediului Argeş, cu nr. x/08.11.2016 şi nr. x/29.11.2016, calificate deja de instanţă ca fiind acte administrative asimilate, reclamantul a solicitat anularea acestora, deoarece încalcă dreptul la petiţionare şi dreptul la egalitatea de şanse (dreptul la nediscriminare), acest capăt de cerere fiind calificat ca fiind accesoriu, întrucât depinde de soarta capătului de cerere principal, constatarea nelegalităţii acestui text din Ghidul de finanţare cu consecinţa anulării acestuia, care reprezintă temeiul refuzului, conducând la anularea actului administrativ subsecvent, emis în baza acestuia.

Astfel cum a reţinut şi instanţa de fond, reclamantul este o persoană cu handicap vizual grav - nevăzător, susţinând că din cauza aglomeraţiei şi îmbulzelii care ar fi fost la sediul instituţiei publice la care trebuia să depună dosarul de finanţare, dar şi din cauza infrastructurii existente la instituţia respectivă şi a modului deficitar de organizare al aceleiaşi instituţii, nu a putut depune dosarul personal, dar nici prin intermediul fiului său ori al poştei, context în care reclamantul arată că prevederile art. 14 alin. (1) din Ordinul nr. 1817/2016 ar fi nelegal, invocând încălcarea drepturilor persoanelor cu handicap prevăzute de Legea nr. 448/2006, a principiul nediscriminării şi a demnităţii personale, deduse din art. 2 şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000, dar şi din art. 50 din Constituţia României.

Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din Ordinul nr. 1817/2016, emis de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, prin care s-a aprobat Ghidul de finanţare pentru programul guvernamental "Casa Verde Clasic 2016", "Dosarul de finanţare se va depune personal, legat, paginat şi opisat, într-un singur exemplar, în plic, la agenţia judeţeană pentru protecţia mediului pe raza căreia domiciliază solicitantul şi se va înregistra într-un registru special pentru acest program, doar în cazul în care dosarul de finanţare cuprinde toate documentele potrivit fişei conformităţii administrative. Nu se pot depune modificări şi completări ulterioare înregistrării la agenţia judeţeană pentru protecţia mediului."

Înalta Curte constată că, deşi instanţa de fond a interpretat corect acest text din reglementarea secundară, în sensul că, dosarul de finanţare se depune personal, fără ca norma în discuţie să reglementeze această modalitate de depunere a dosarelor în raport cu existenţa sau nu a unor deficienţe fizice pentru persoanele care depun dosare de finanţare, apreciază că modalitatea respectivă de depunere a dosarelor se aplică oricăror persoane, independent de existenţa sau nu a vreunor deficienţe fizice şi indiferent de ce fel de astfel de deficienţe fizice ar fi vorba, modalitate de depunere a dosarelor şi că, discriminarea ar fi putut să fie susţinută doar dacă persoanele fără handicap, spre deosebire de cele cu handicap, ar fi putut depune dosarul şi în altă modalitate decât personal la ghişeul instituţiei, ceea ce nu este cazul în situaţia discutată, întrucât prevederile Ghidului de finanţare nu reglementează modalităţi de depunere a dosarului de finanţare în funcţie de existenţa sau nu a unui handicap.

Actul administrativ cu caracter normativ supus controlului parţial al instanţei a fost emis în organizarea executării O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul de Mediu, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit art. 1 din Anexa la Ordinul nr. 1817/2016, Ghidul fiind un suport informativ având rolul de a furniza solicitantului de finanţare din Fondul pentru mediul informaţii privind derularea Programului privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, conţinând, conform alin. (2), dispoziţii privind Programul, eligibilitatea solicitantului, a dosarului de finanţare, a proiectului propus şi a cheltuielilor legate de acesta, precum şi condiţiile de depunere a dosarului de finanţare, analiză şi selectare, aprobare, finanţare, implementare şi monitorizare a proiectului propus.

Având în vedere scopul reglementării O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul de Mediu, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi completările ulterioare, act normativ în temeiul căruia a fost elaborat Ghidul nu poate conţine dispoziţii de procedură de genul celei supusă controlului, însă în acord cu principiul legalităţii, reglementarea secundară şi cu preponderenţă normele de tip "Ghid", care conţin informaţii şi dispoziţii care să pună în aplicare prevederile legale, nu trebuie să adauge la lege şi nici să restricţioneze accesul persoanelor la exercitarea unor drepturi sau facilităţi legale.

Un act administrativ cu caracter normativ în acord cu acest principiu trebuie să fie concordant cu legea în organizarea executării căreia a fost emis, nefiind obligatoriu să se coreleze cu alte acte administrative cu caracter normative emise în baza unor acte normative cu alt obiect de reglementare.

Cu toate acestea, reglementarea secundară trebuie să respecte, potrivit art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, principiile generale de legiferare proprii sistemului juridic românesc, actele normative se iniţiază, se adoptă şi se aplică în conformitate cu prevederile Constutiţiei României, republicată, cu dispoziţiile Legii nr. 24/2000, precum şi cu principiile ordinii de drept.

Aceste principii sunt aplicabile şi la elaborarea actelor normative emise de conducătorii autorităţilor publice centrale, astfel cu prevede art. 3 alin. (2) din acelaşi act normativ, fiind deci aplicabile şi actului administrativ normativ supus controlului de legalitate, corelarea fiind obligatorie cu principiile ordinii de drept, Constituţiei, reglementărilor comunitare, cu tratatele la care România este parte şi cu CEDO, protocoalele adiţionale şi jurisprudenţa CEDO, astfel cum prevede art. 13 lit. c) şi d) din Legea nr. 24/2000.

De asemenea, potrivit art. 13 lit. b) din acelaşi act normativ, proiectul de act normativ întocmit pe baza unui act de nivel superior, nu poate depăşi limitele competenţei instituite prin acel act şi nici nu poate contraveni principiilor şi dispoziţiilor acestuia, or nu se poate susţine că este în concordanţă cu dispoziţiile O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul de Mediu, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 105/2006, cu modificările şi completările ulterioare, o reglementare precum cea supusă controlului, care să impună în orice condiţii, prezenţa personală a solicitantului la sediul agenţiei pentru depunerea dosarului.

Această reglementare încalcă principiul legalităţii prin adăugare la lege în sens restrictiv, în cazul reclamantului punându-l în situaţia în care handicapul vizual grav de care suferă îi restricţionează în mod evident accesul, procedurile administrative având obligaţia de a fi facile, uşor de accesat de toate categoriile de persoane, trebuind să se coreleze cu celelalte principii ale ordinii de drept, respectiv constituţionale, asigurarea de egalitate de şanse, tratament egal şi nediscriminare, cum corect recurentul face trimitere la art. 50 din Constituţia României.

Aprecierea instanţei de fond că Legea nr. 448/2006 nu prevede dreptul persoanei cu handicap de a-şi exercita, în mod automat, drepturile şi interesele prin intermediul unui reprezentant sau prin intermediul poştei ori al altor mijloace de comunicare la distanţă, pentru ca astfel să se considere că depunerea dosarului personal la ghişeul instituţiei ar nesocoti prevederile acestei legi, nu ţine cont de faptul că dispoziţia de la art. 14 alin. (1) din Ordinul nr. 1817/2016, emis de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, este o normă de procedură de acces într-o situaţie specială, iar Legea nr. 448/2006 nu putea prevede în mod expres asemenea dispoziţii, însă reclamantul a indicat dispoziţia cu caracter general, cu caracter de principiu de la art. 4 din acest din urmă act normativ, care crea obligaţii şi în sarcina auorităţii emitente a Ordinului contestat să prevadă dispoziţii care să garanteze accesul la proiect şi a persoanelor cu handicap.

Mai mult, în condiţiile în care judecătorul fondului reţine că nu a fost asigurat accesul în cadrul instituţiei APM Argeş într-o modalitate adecvată persoanelor cu handicap, în mod raţional nu se poate susţine că prevederile contestate, şi anume depunerea dosarului personal la ghişeul instituţiei, nu ar nesocoti drepturile persoanelor cu handicap, restricţionarea accesului tuturor persoanelor şi încălcarea principiului egalităţii de şanse fiind influenţate inclusiv de faptul că autoritatea pentru mediu, la nivel de agenţii judeţene nu a asigurat condiţii adecvate persoanelor cu handicap pentru accesul acestora în sediul instituţiei, reeglementările în acest domeniu impunând obligaţii în sarcina instituţiilor şi nu un drept de apreciere privind modalitatea în care îşi adaptează infrastructura în scopul asigurării accesului persoanelor cu handicap.

Nereglementând şi neasigurând acces liber tuturor categoriilor de persoane la Program, inclusiv pentru persoanele cu handicap, dar reglementând restrictiv modalitatea de depunere a dosarelor de finanţare prevăzută prin art. 14 alin (1) din Ordinul nr. 1817/2016 prin prezenţa efectivă la sediul instituţiei, cu consecinţa restituirii dosarului trasmis prin poştă, reglementarea contestată încalcă principiul legalităţii prin restricţionare, precum şi celelalte principii arătate, prevăzute de Constituţia României, Legea nr. 24/2000 şi actele normative de nivel superior arătate, motiv pentru care Înalta Curte apreciază primul capăt de cerere ca fiind fondat, urmând să dispună anularea în parte a Ordinului nr. 1817/20.09.2016, emis de MMAP, în ceea ce priveşte art. 14 alin. (1).

De asemenea, având în vedere caracterul accesoriu al capetelor de cerere privind anularea adreselor nr. x/08.11.2016 şi nr. x din 29.11.2016 emise de pârâta Agenţia pentru Protecţia Mediului Argeş, accesorialitate care decurge din faptul că temeiul refuzului de primire a dosarului reclamantului manifestat explicit prin aceste adrese a fost tocmai prevederea din Ordinul nr. 1817/20.09.2016, emis de MMAP anulată definitiv de instanţa de contencios administrativ, având în vedere caracterul subsecvent al acestor acte administrative, Înalta Curte va proceda şi la anularea acestora.

În ceea ce priveşte obligarea pârâţilor la acoperirea prejudiciului material în valoare de 6.000 RON, reprezentând finanţarea nerambursabilă pierdută de reclamant din culpa pârâţilor, Înalta Curte îl apreciază ca find neîntemeiat pentru lipsa certitudinii prejudiciului, în contextul în care dosarul reclamantului nu a făcut obiectul analizei condiţiilor de eligibilitate neexistând certitudinea că ar fi obţinut finanţarea.

Referitor la prejudiciul moral în valoare de 150.000 euro, plătibil în RON la cursul BNR din ziua plăţii, solicitat de reclamant Înalta Curte constată că într-adevăr reclamantul a fost supus unui sentiment de frustrare prin respingerea dosarului pornind de la reprezentarea situaţiei de inegalitate de şanse, astfel încât urmează să oblige pârâtul MMAP la plata către reclamant a unei sume apreciată în mod rezonabil, cu titlu de daune morale.

9. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. prin mandatar B., va casa sentinţa recurată, iar în rejudecare va admite în parte actiunea reclamantului şi va anula în parte Ordinul nr. 1817/20.09.2016, emis de MMAP, în ceea ce priveşte art. 14 alin. (1), precum şi adresele nr. x/08.11.2016 şi nr. x din 29.11.2016 emise de pârâta Agenţia pentru Protecţia Mediului Argeş.

De asemenea, va obliga pârâtul MMAP la plata către reclamant a sumei de 2.000 de RON cu titlu de daune morale şi va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Totodată, va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului împotriva aceleiaşi sentinţe ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului.

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. prin mandatar B. împotriva sentinţei nr. 179/F-C din data de 5 octombrie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi rejudecând:

Admite în parte actiunea reclamantului şi anulează în parte Ordinul nr. 1817/20.09.2016, emis de MMAP, în ceea ce priveşte art. 14 alin. (1), precum şi adresele nr. x/08.11.2016 şi nr. x din 29.11.2016 emise de pârâta Agenţia pentru Protecţia Mediului Argeş.

Obligă pârâtul MMAP la plata către reclamant a sumei de 2.000 de RON cu titlu de daune morale.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenţia Naţională pentru Protecţia Mediului împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 noiembrie 2022.