Mootness of challenge to administrative salary order following retroactive correction of sectoral reference value and legislative prerogative over statutory salary grids

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 03.05.2018 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2018, reclamantele A., B., C., D., E. şi F. au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiţiei, solicitând: 1) anularea ordinului ministrului justiţiei nr. 542/C/05.02.2018; 2) obligarea pârâtului să emită un nou ordin prin care să stabilească drepturile salariale cu valoarea de referinţă sectorială de 405 RON pentru perioada 09.04.2015-01.12.2015, respectiv de 445 RON pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017, să modifice poziţia funcţiei de inspector de probaţiune în grila de salarizare cuprinsă în cap. VII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 prin salarizarea pe o treaptă superioară, stabilită în conformitate cu valoarea de referinţă sectorială de 445 RON, şi să precizeze un termen determinat sau determinabil pentru plata drepturilor salariate restante.

2. Sentinţa instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 77 din data de 05 martie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei civile nr. 77 din data de 05 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII -a contencios administrativ şi fiscal au declarat recurs reclamantele A., B., C., E. şi F., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurentele - reclamante au arătat că, în mod greşit, instanţa de fond a respins primele două capete de cerere ca neîntemeiate, deşi la momentul formulării cererii de chemare în judecata era în vigoare actul contestat, prin aplicarea acestuia fiindu-ne încălcate drepturile salariale deduse judecăţii. Refuzul nejustificat al intimatului de a modifica prevederile cu privire la stabilirea unei valori de referinţă sectorială legale, recunoscute prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 si Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curte de Casaţie şi Justiţie, si emiterea in ciuda acestor reglementari a ordinului contestat, a fost motivul pentru care au fost obligate să promoveze prezenta cerere de chemare în judecată.

Faptul că, ulterior promovării litigiului, intimatul a recunoscut pretenţiile deduse judecăţii şi a modificat prevederile cu privire la valoarea de referinţă sectorială emiţând Ordinul MJ nr. 2883/C/19.07.2018, nu face decât să lase fără obiect pretenţiile deduse judecăţii, care au fost legale şi temeinice la momentul formulării acţiunii.

Cu privire la capătul de cerere având ca obiect modificarea poziţiei funcţiei de inspector de probaţiune în grila de salarizare, cuprinsă în Anexa V, Cap. VII din Legea nr. 153/2017, au susţinut că în măsura în care la momentul încadrării în grila de salarizare indicele VRS ar fi fost stabilit in mod corect, poziţia de inspector de probaţiune ar fi fost situată pe o treapta superioară celei din prezent.

Emiterea cu întârziere de către M.J. a ordinelor prin care s-a recalculat valoarea VRS nu poate rămâne fără efecte juridice, cu atât mai mult cu cat Legea salarizării unitare a avut in vedere valori greşite ale salariului de baza al personalului sistemului de probaţiune.

Având in vedere ca indicele VRS a fost modificat, atât prin Ordinul nr. 2883/C, cat si prin Ordinul nr. 28/C, apreciem ca acesta aspect trebuie să conducă la actualizarea valorilor din grila de salarizare prin luarea in considerare a salariului de baza stabilit conform unui VRS legal.

Prin urmare, acest capat de cerere este admisibil, întrucât solicitarea nu priveşte modificarea legii, ci constatarea că funcţia de inspector de probaţiune este poziţionată greşit, fără luarea în calcul a unui VRS corect stabilit, cu consecinţa luării în calcul a unui salariu de baza valabil pana in anul 2022 mult mai mic decât cel legal (6.229 RON in loc de 10.195 RON). Consecinţa directă a acestui aspect este plafonarea nejustificată a drepturilor salariale pana în anul 2022.

De altfel, prin cererea de modificare a cererii introductive de instanta au solicitat, în mod expres, si sa se constate ca la momentul intrarii in vigoare a Legii nr. 153/2017, drepturile salariale cuvenite reclamantelor, prin aplicarea valorii de referinta sectoriala (VRS) de 463,5 RON (in prezent 484,18 RON), pozitionau functia de inspector in probatiune pe o treapta superioara in grila de salarizare, cuprinsa in Anexa V, Cap. VII din Legea nr. 153/2017.

Admisibilitatea unor astfel de capete de cerere rezulta si din Minuta nr. 224/61715/23.07.2018 incheiata intre Ministerul Justitiei, Directia Nationala de Probatiune si reprezentantii Serviciilor de Probatiune teritoriale, conform careia s-a decis corectarea grilei de salarizare pentru personalul de probatiune, iar D.N.P. si M.J. sa intreprinda de urgenta, demersurile necesare corectarii grilei de salarizare din Legea cadru nr. 153/2017, in acord cu drepturile salariale recunoscute personalului de probatiune la nivelul lunii decembrie 2017. Cu toate acestea, nici in prezent nu s-au concretizat aceste demersuri, inspectorii de probatiune fiind prejudiciati fata de pozitionarea in grila de salarizare, cu luarea in calcul a unui venit de baza sub cel legal.

Referitor la capetele de cerere privind:plata drepturilor salariale restante; actualizarea drepturilor restante cu indicele de inflatie şi plata dobanzii legale, arată că au solicitat instantei sa le analizaze prin prisma prevederilor O.U.G. nr. 3/2019.

Avand in vedere ca drepturile salariale nu au fost achitate in modalitatea solicitata prin cererea de chemare in judecata, platindu-se doar parte din sumele restante, fara actualizarea acestora si fara dobanda legala, arată că au solicitat instantei emiterea unei adrese prin care sa se comunice care este cuantumul sumelor achitate cu titlu de drepturi salariale restante, pe ce perioada au fost achitate acestea si la ce VRS au fost raportate sumele platite; daca pentru sumele achitate ca drepturi salariale restante s-a aplicat indicele de inflatie; daca a fost achitata dobanda legala şi daca au fost acordate si drepturile salariale restante rezultate din recalcularea altor drepturi salariale precum diurna, conform VRS actual.

În caz afirmativ, daca s-a acordat si indicele de inflatie si dobanda pentru aceste drepturi salariale, pe ce perioada si la ce data.

Cu toate ca aceste informatii erau extrem de utile analizarii pretentiilor deduse judecăţii prin capătul 2 al acţiunii, proba nu a fost incuviinţată.

Fata de aceste aspecte, au apreciat că pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt, urmează ca intimata să depună o situaţie detaliată referitoare la fiecare recurentă in parte, care sa conţină informaţii complete, inclusiv cu privire la data la care s-au platit drepturile restante.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimata - pârâtă Direcţia de Naţională de Probaţiune a solicitat respingerea recursului ca nefondat, depunând, totodată, la dosar situaţia diferenţelor de drepturi salariale achitate până în prezent în temeiul O.U.G. nr. 3/2019, precum şi dovezile de plată.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia suspusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Recurentele-reclamante au învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere prin care au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, anularea ordinului ministrului justiţiei nr. 542/C/05.02.2018; 2) obligarea pârâtului să emită un nou ordin prin care să stabilească drepturile salariale cu valoarea de referinţă sectorială de 405 RON pentru perioada 09.04.2015-01.12.2015, respectiv de 445 RON pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017, să modifice poziţia funcţiei de inspector de probaţiune în grila de salarizare cuprinsă în cap. VII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 prin salarizarea pe o treaptă superioară, stabilită în conformitate cu valoarea de referinţă sectorială de 445 RON, şi să precizeze un termen determinat sau determinabil pentru plata drepturilor salariate restante.

La data de 27.06.2018, reclamantele au modificat cererea de chemare în judecată, în temeiul dispoziţiilor art. 204 din C. proc. civ.. Astfel, sub aspectul cadrului procesual, reclamantele au chemat în judecată şi Direcţia Naţională de Probaţiune, în calitate de pârât.

În ceea ce priveşte obiectul cererii, s-a solicitat ca drepturile salariale cuvenite pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015 să fie stabilite prin utilizarea valorii de referinţă sectorială de 421,36 RON, iar cele pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017 prin utilizarea valorii de referinţă sectorială de 463,50 RON. Au mai solicitat reclamantele să se constate că, la data intrării în vigoare a Legii-cadru nr. 153/2017, drepturile salariale cuvenite prin aplicarea valorii de referinţă sectorială de 463,50 RON poziţionau funcţia de inspector de probaţiune pe o treaptă superioară în grila de salarizare cuprinsă în cap. VII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017. De asemenea, au solicitat reclamantele obligarea pârâtei Direcţia Naţională de Probaţiune la plata diferenţelor de drepturi salariale restante rezultate din aplicarea valorilor de referinţă sectorială menţionate anterior, actualizate cu rata inflaţiei şi cu dobânda legală, precum şi obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei la virarea către ordonatorul terţiar de credite, Direcţia Naţională de Probaţiune, a sumelor necesare plăţii drepturilor salariale restante.

Prima instanţă a respins acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamantele, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Instanţa de control judiciar reţine că prin OMJ nr. 542/C/2018 s-a acordat începând cu data de 21.12.2016, o VRS de 347,109 RON, astfel cum rezultă din art. 1 alin. (1) al acestui ordin:

"începând cu data de 21.12.2016 personalul de probaţiune din serviciile de probaţiune şi din structura centrală a Direcţiei Naţionale de Probaţiune beneficiază de recalcularea drepturilor salariale prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 347,109 RON, în vederea stabilirii unei salarizări la nivelul maxim aflat în plată, pentru aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în funcţie, dacă personalul îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii". Potrivit art. 1 alin. (3) din O.M.J. nr. 542/C din 05.02.2018 "Valoarea de referinţă sectorială menţionată la alin. (1) nu include majorarea de 10% stabilită prin Legea 293/2015 (...), respectiv majorarea de 25% prevăzuta de art. III din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 20/2016 (...)".

Aşadar, prin recalcularea drepturilor salariale prin raportare la o valoare de referinţă sectorială de 347,109 RON (potrivit art. 1 alin. (1) din OMJ nr. 542/C/05.02.2018) şi aplicarea majorării de 10% (potrivit art. 1 alin. (2) din OMJ nr. 542/C/05.02.2018) s-a ajuns la o valoare de referinţă sectorială de 381,823 RON.

De asemenea, prin OMJ nr. 603/C/2018 au fost stabilite drepturile salariale (inclusiv sporurile) pentru personalul de probaţiune, începând cu data de 01 ianuarie 2018.

Cu toate acestea, prin OMJ nr. 2883/C/19.07.2018 a fost modificat OMJ nr. 542/C/2018 în ceea ce priveşte valoarea de referinţă sectorială (denumită în continuare VRS) pentru personalul de probaţiune în intervalul de referinţă menţionat, fiind stabilită o VRS de 421,36 RON pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015 şi o valoare de 463,5 RON pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017; prin acelaşi ordin, a fost stabilit şi un calendar pentru plata sumelor restante.

În preambulul ordinului în discuţie au fost făcute trimiteri, printre altele, la dispoziţiile O.U.G. nr. 83/2014, ale Legii nr. 71/2015 şi ale Deciziei Curţii Constituţionale nr 794/2016, prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1)1 din O.U.G. nr. 57/2015, în care s-a reţinut că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare care trebuie să includă şi drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătoreşti definitive sau irevocabile/definitive urmează să se stabilească prin raportare la aceeaşi funcţie, grad, gradaţie, vechime în muncă şi în specialitate, aceleaşi condiţii de studii, din cadrul întregii categorii profesionale, respectiv ocupaţionale, indiferent de instituţia sau autoritatea publică".

Faţă de prevederile legale în discuţie (art. 1 alin. (5)1 din O.U.G. nr. 83/2014), dar şi de Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/2016 şi Decizia nr. 23/26.09.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Curtea constată că pârâtului Ministerul Justiţiei îi revenea obligaţia de a proceda din data de 09.04.2015 la o încadrare la nivel maxim a personalului de probaţiune, sub aspectul indemnizaţiei cuvenite.

Astfel, Ordinul nr. 2883/C/19.07.2018 a venit să recunoască caracterul nelegal al actelor administrative de salarizare anterioare, emise începând cu data de 09.04.2015, din perspectiva cuantumului valorii de referinţă sectorială.

Subsecvent, a fost emis şi OMJ nr. 3396/C/30.08.2018, prin care a fost modificat OMJ nr. 2883/C/2018, şi s-au fost stabilit noile drepturi salariale (inclusiv sporurile) pentru personalul de probaţiune, începând cu data de 01 ianuarie 2018. La art. 3 al acestuia s-a specificat că sporul pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de care poate beneficia personalul de probaţiune menţionat în Anexele la ordin, căruia i s-au stabilit drepturile salariale potrivit Anexei V din Legea cadrul nr. 153/2017, se va acorda ulterior parcurgerii prevederilor legale, cu respectarea imperativului încadrării în limita de 30% stabilită prin art. 25 din Legea nr. 153/2017, mărimea procentuală a celorlalte sporuri urmând a fi modificată corespunzător, cu încadrarea în limita maximă prevăzută de lege pentru fiecare dintre acestea.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că, aşa cum au susţinut şi recurentele-reclamante în cuprinsul cererii de recurs, deşi condiţia existenţei obiectului acţiunii a fost îndeplinită la data promovării acţiunii, ulterior, ca urmare a emiterii de către intimatul-pârât a Ordinului Ordinul Ministrului Justiţiei nr. 2883/C/19.07.2018, recurentele-reclamante beneficiază de salarii brute stabilite prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON, iar pentru perioada 01.12.2015 - 31.12.2017, beneficiază de salarii brute stabilite prin raportare la valoarea de referinţă sectorială de 463,5 RON, urmând a se recalcula drepturile salariale la valorile stabilite.

Ca atare, în contextul satisfacerii pretenţiilor deduse judecăţii, în sensul că, potrivit noului ordin de salarizare, care a înlocuit Ordinul nr. 542/C/2018 contestat în cauza pendinte, la calculul drepturilor salariale raportarea se face la o valoare sectorială de referinţă mai mare decât cea solicitată prin acţiune şi acordată prin sentinţa recurată, iar obiectul cererii sub acest aspect nu mai subzistă.

În aceste condiţii, Înalta Curte apreciază că prin Ordinul nr. 2883/C/19.07.2018 au fost recunoscute drepturile salariale pretinse de recurentele -reclamante, fiind realizată pretenţia concretă dedusă judecăţii, astfel că demersul judiciar privind emiterea unui alt ordin de salarizare este la acest moment lipsit de obiect, urmând să fie respins ca atare.

Recurentele -reclamante au susţinut că este admisibil capătul de cerere prin care au solicitat să se constate că la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 153/2017 drepturile salariale cuvenite prin aplicarea valorii de referinţă sectorială de 463.50, poziţionau funcţia de inspector în probaţiune pe o treaptă superioară în grila de salarizare, cuprinsă în Anexa V, Cap. VII din Legea nr. 153/2017.

În susţinerea admisibilităţii acestui capăt de cerere, recurentele au invocat minuta încheiată între Ministerul Justiţiei, Direcţia Naţională de Probaţiune şi reprezentanţii serviciilor de probaţiune teritoriale, prin care s-a decis efectuarea demersurilor necesare corectării grilei de salarizare.

Înalta Curte constată că aceste demersurile nu vor putea fi concretizate decât printr-o modificare a Legii nr. 153/2017.

Prin urmare, Înalta Curte constată că această solicitare este lipsită de temei legal întrucât instanţa de judecată nu poate dispune modificarea grilei de salarizare, la fel cum nu o poate face nici ordonatorul principal de credite, această atribuţie aparţinând legiuitorului.

O ultimă critică invocată de recurentele - reclamante vizează modul de aplicare a O.U.G. nr. 3/2019 privind eşalonarea plăţii drepturilor salariale restante pentru unele categorii de personal din sistemul justiţiei.

Înalta Curte constată că şi această critică este nefondată, având în vedere că intimata - pârâtă Direcţia Naţională de Probaţiune a anexat întâmpinării formulate în recurs dovezile de plată a primelor două tranşe din drepturile salariale actualizate cu rata inflaţiei şi cu dobânda legală.

În consecinţă, constatând că în cauză se impune repararea integrală a prejudiciului suferit de reclamanţi prin emiterea unui act administrativ a cărui aplicare a fost înlăturată retroactiv de însuşi emitentul acestuia, prin emiterea unui alt act de valoare egală, cu efecte de la data de 9 aprilie 2015, Înalta Curte urmează să menţină celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

6. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa în parte sentinţa recurată şi rejudecând va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să emită un nou ordin prin care să se stabilească drepturile salariale ale reclamantelor, prin raportare la VRS de 421,36 RON pentru perioada 09.04.2015-01.12.2015 şi de 463,5 pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017, ca rămas fără obiect; va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantele A., B., C., E. şi F. împotriva sentinţei civile nr. 77 din 5 martie 2020 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează, în parte, sentinţa recurată şi rejudecând cauza:

Respinge cererea de obligare a pârâtului Ministerul Justiţiei la emiterea unui nou ordin prin care să stabilească drepturile salariale cu valoarea de referinţă sectorială de 421,36 RON pentru perioada 09.04.2015-01.12.2015, respectiv de 463,50 RON pentru perioada 01.12.2015-31.12.2017, ca rămasă fără obiect.

Menţine, în rest, celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2022.