Territorial jurisdiction for administrative challenges to EU funding financial corrections: application of Article 10(3) of Law No. 554/2004 to public legal entity plaintiffs

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2022 la data de 20.01.2022, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Moreni, reprezentată legal prin Primar şi convenţional, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea Deciziei nr. 177/20.07.2021 şi a Notei de neconformitate nr. x/21.05.2021, precum şi exonerarea de la plata corecţiilor financiare aplicate.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti

Prin sentinţa nr. 2728/17.05.2022 pronunţată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze privind pe reclamant Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Moreni şi pe pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Dezvoltării, în favoarea Tribunalului Dâmboviţa.

Pentru a hotărâ astfel instanţa a reţinut că că art. 10 alin. (3) nu reglementează în mod expres şi ipoteza legii speciale, în care reclamant este beneficiarul persoană juridică de drept public, art. 10 alin. (3) reglementând doar cele două ipoteze în care reclamant este fie persoana fizică sau juridică de drept privat, fie autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora.

Cum legea nu reglementează în mod clar şi expres competenţa teritorială pentru circumstanţa raportului de contencios administrativ special, reglementat prin O.U.G. nr. 66/2011, cum această competenţă nu poate fi identificată nici în baza uzanţelor, atunci competenţa teritorială a instanţei sesizate de beneficiarul (persoană juridică de drept public) nemulţumit de actul emis de autoritatea cu competenţe în gestionarea fondurilor europene se va determina în baza dispoziţiilor legale privitoare la situaţii asemănătoare, iar acestea sunt cele cuprinse în teza I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 deoarece, astfel cum rezultă şi din cele prezentate mai sus, ipoteza art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cea în care instanţa de contencios administrativ este sesizată de subiectul de drept al raportului juridic de drept administrativ, nemulţumit de actul autorităţii publice pârâte, este asemănătoare ipotezei reglementate prin teza I a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, referitoare, de asemenea, la situaţia în care instanţa de contencios administrativ este sesizată de persoana care se consideră vătămată prin actul autorităţii pârâte.

Sesizarea instanţei de contencios administrativ în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 nu este asemănătoare celei reglementate de teza a II-a a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 deoarece în acest din urmă caz instanţa este sesizată de autoritatea publică, astfel cum este ea definită prin art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 (organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public), în vreme ce în ipoteza în care instanţa de contencios administrativ este sesizată în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 de o persoană juridică de drept public, aceasta nu acţionează (în cadrul raportului juridic concret dedus judecăţii) în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.

Înn baza acestui raţionament instanţa s-a declarat necompetentă teritorial să soluţioneze cauza de contencios administrativ deschisă în temeiul art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011

2.2. Hotărârea Tribunalului Dâmboviţa

Prin sentinţa nr. 690 din 28 septembrie 2022, Tribunalul Dâmboviţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Dâmboviţa şi a declinat competenţa de soluţionare a prezentei cauze privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Moreni, reprezentată legal prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, în favoarea Tribunalului Buureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal .

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă dintre Tribunalul Dâmboviţa şi Tribunalul Bucureşti şi înaintează dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justtiţie, în drept să hotărască asupra conflictului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a, contencios administrativ şi fiscal, având în vedere următoarele considerente:

Obiectul cererii de chemare în judecată priveşte anularea Deciziei nr. 177/20.07.2021 şi a Notei de neconformitate nr. x/21.05.2021, precum şi exonerarea de la plata corecţiilor financiare aplicate de către pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei.

În ceee ce priveşte competenţa teritorială de soluţionare a cauzelor cu un astfel de obiect, Înalta Curte constată că practica sa este unitară şi nu a lăsat locul niciunei alte interpretări, care să conducă la ideea că instanţa competentă teritorial ar fi alta decât cea de la domiciliul pârâtului.

Astfel, în litigiile prin care se solicită anularea Deciziilor şi a Notelor de neconformitate emise de Ministerul Dezvoltării şi Lucrărilor Publice faţă de proiectele finanaţate din fonduri guvernamentale, accesate de autorităţile publice locale în ceea ce priveşte competenţa teritorială au aplicabilitate prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 conform cărora:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituţie publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Având în vedere că, reclamanta, UAT Comuna Moreni este o instituţie publică, în conformitate cu ultima teză a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza este tribunalul de la sediul pârâtului, care în speţă este Tribunalul Bucureşti, sediul Ministerului Dezvoltării aflându-se în circumscripţia acestei instanţe.

În consecinţă, Înalta Curte stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a, contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Moreni în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice şi Administraţiei, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a, contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2022.