Jurisdiction over civil liability of a public official for damage to state funds: Article 536 Administrative Code vs. general central authority acts

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Pe rolul Tribunalului Giurgiu, secţia civilă a fost înregistrată la data de 28.10.2020 sub nr. x/2020, contestaţia formulată de reclamantul A. împotriva ordinelor ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 225 şi 226 din 06.08.2020. Reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, anularea ordinelor de imputare contestate şi exonerarea sa de plata sumei de 64.572,56 RON, împreună cu accesoriile aferente, stabilită prin ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 225/06.08.2020 ca reprezentând prejudiciu creat de doamna B. în perioada 26.10.2015 - 11.11.2015 şi pentru care ministerul, în cadrul căruia reclamantul a îndeplinit calitatea de ordonator principal de credite, a fost decăzut din dreptul de a acţiona, respectiv suma de 73.666,67 RON, împreună cu accesoriile aferente, stabilită prin ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 226/06.08.2020 ca reprezentând prejudiciu creat de domnul C. în perioada 18.11.2015 - 31.11.2015 şi pentru care ministerul, în cadrul căruia reclamantul a îndeplinit calitatea de ordonator principal de credite, a fost decăzut din dreptul de a acţiona.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Giurgiu

Prin sentinţa civilă nr. 58 din data de 16.02.2021 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă a fost admisă excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu şi, în consecinţă, declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Tribunalul Giurgiu a reţinut că actele administrative atacate emană de la o autoritate centrală, motiv pentru care a admis excepţia necompetenţei materiale.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti

Prin sentinţa civilă nr. 1985 din 20 decembrie 2021,Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială a Curţii de Apel Bucureşti şi a declinat în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia civilă competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A..

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru emiterea regulatorului de competenţă şi a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea conflictului de competenţă.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, având în vedere următoarele considerente:

În ceee ce priveşte competenţa materială de soluţionare a prezentei cauze, Înalta Curte va avea în vedere obiectul cererii de chemare în judecată.

În speţă, se constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea a două ordine de imputare care privesc prejudiciile aduse Fondului de ameliorare a fondului funciar, constituit în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Aceste prejudicii au fost constatate de Curtea de Conturi a României prin decizia nr. 35/2015 şi pentru a căror recuperare de la funcţionarii publici vinovaţi C. (director executiv al Direcţiei pentru Agricultură Judeţul Olt) şi B. (consilier superior în cadrul Direcţiei Îmbunătăţiri Funciare şi Fond Funciar din minister) au fost emise, iniţial, ordinele de imputare nr. 39/09.01.2019 şi nr. 41/09.01.2019.

Având în vedere faptul că aceste ordine iniţiale de imputare au fost anulate de instanţele de judecată, prin decizia civilă definitivă nr. 571/25.05.2020 pronunţată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2019, respectiv prin decizia civilă definitivă nr. 733/18.06.2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2019, motivul de nulitate reţinut fiind acela al nerespectării termenului prevăzut de dispoziţiile art. 85 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, republicată, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a emis ordinele subsecvente nr. 225 şi 226 din 06.08.2020 prin care s-au imputat prejudiciile respective domnului A., cel care la data faptelor prejudiciabile îndeplinea atribuţii de ordonator principal de credite în cadrul ministerului.

Astfel raporturile juridice dintre părţi, care au generat starea litigioasă privesc repararea unui prejudiciu adus instituţiei publice, în legătură cu neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a atribuţiilor de serviciu ce revin ordonatorului principal de credite (atribuţie pe care ministrul a delegat-o către secretarul general al ministerului) în cadrul raportului de serviciu stabilit.

Faţă de această situţie, Înalta Curte apreciază că actele administrative emise au fost întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 499 lit. a) şi art. 500 din Codul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, care reglementează răspunderea civilă a funcţionarului public ce se angajează pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionează, respectiv procedura de emitere a ordinului de imputare.

În acest caz, competenţa materială de soluţionare a litigiului atrage aplicarea prevederilor art. 536 din Codul administrativ potrivit cărora "cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Aşadar, apreciind că în cauză are aplicabilitate art. 536 din Codul administrativ, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine tribunalului.

În consecinţă, Înalta Curte stabileşte competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia civilă

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, în favoarea Tribunalului Giurgiu, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2022.