Recusal for pre-judgment: no incompatibility where prior ruling on related ownership issue was distinct from the subject matter of the pending annulment action
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal's order to reject the applicant's request for the recusal of the three-judge panel. The dispute concerned a motion to disqualify judges on the ground of prior expression of opinion regarding a related case involving the same parties and subject matter; the applicant, a commercial company, challenged a mayoral decree ordering the demolition of its constructions on land within a county hospital's courtyard, arguing that the panel had effectively pre-judged the municipality's ownership of the land by dismissing a previous claim to remove the land from the public domain. The court held that the grounds for recusal under Article 42(1)(1) of the Code of Civil Procedure were not met, as the previous decision in the analogous case did not constitute a prior opinion on the specific solution of the current annulment action, and the issue of land ownership was not the essential subject of the current litigation but rather a supplementary argument.
Legislator headnote
AI generatedart. 33 din Legea nr. 50/1991, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ, art. 486 C. proc. civ, art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ, art. 496 din C. proc. civ, art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004; Recusal for pre-judgment: no incompatibility where prior ruling on related ownership issue was distinct from the subject matter of the pending annulment action: The dispute concerned a motion to disqualify judges on the ground of prior expression of opinion regarding a related case involving the same parties and subject matter; the applicant, a commercial company, challenged a mayoral decree ordering the demolition of its constructions on land within a county hospital's courtyard, arguing that the panel had effectively pre-judged the municipality's ownership of the land by dismissing a previous claim to remove the land from the public domain. The court held that the grounds for recusal under Article 42(1)(1) of the Code of Civil Procedure were not met, as the previous decision in the analogous case did not constitute a prior opinion on the specific solution of the current annulment action, and the issue of land ownership was not the essential subject of the current litigation but rather a supplementary argument.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for the resolution of the administrative litigation appeal.
Main ground cited in the dispositive for dismissing the appeal as unfounded.
Full text
Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2022
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii de chemare în judecată şi circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Brăila să se anuleze Dispoziţia nr. 3347/2020 emisă de Primăria Municipiului Brăila.
În cadrul acestui litigiu, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de recuzare invocând faptul că, obiectul prezentei cauze îl constituie anularea Dispoziţiei nr. 3347/2020, dată de intimata Primăria Municipiului Brăila, prin care se dispune demolarea construcţiilor aparţinând reclamantei, amplasate pe terenul în suprafaţă de 140 mp din curtea Spitalului Judeţean de Urgenţă Brăila.
Faţă de înscrierile privitoare la dreptul de proprietate asupra acestor terenuri, în cadrul dosarului nr. x/2020, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută parţială a HCLM nr. 429/21.12.2015 prin care erau inventariate terenurile dindomeniul public al Municipiului Brăila.
Prin sentinţa nr. 360/26.08.2021 a fost admis acest capăt de cerere şi a fost anulată parţial HCLM nr. 429/2015 cu privire la cele două suprafeţe de teren aflate în litigiu, care au fost scoase din inventarul bunurilor ce aparţin domeniului oublic al Municipiului Brăila.
Ulterior ca urmare a admiterii recursului promovat de intimată în dosasul nr. 2011/113/2020, împotriva sentinţei nr. 360/2021, Curtea de Apel Galaţi, în complet format din cei trei magistraţi, care soluţionează şi prezentul litigiu, s-a anulat hotărârea instanţei de fond, menţinând, astfel, terenul în litigiu în inventarul Municipiului Brăila.
Faţă de această situaţie, recurenta-reclamantă a formulat cerere de recuzare faţă de toţi cei trei magistraţi, apreciind că prin soluţionarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 acest complet s-a antepronunţat şi cu privire la prezenta cauză.
2. Soluţia instanţei de fond faţă de cererea de recuzare
Prin încheierea din 22 februarie 2022, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de recuzare formulată de recurenta S.C. A. S.R.L. în recursul promovat de aceasta împotriva sentinţei civile nr. 259/2021 a Tribunalului Brăila, în contradictoriu cu intimatul-pârât Municipiul Brăila prin Primar.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei încheieri, recurenta-reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă.
În susţinerea cererii de recurs recurenta-reclamantă a invocat următoarele critici:
Recurenta este de acord că cele două cauze au obiecte diferite, dosarul nr. x/2020 fiind o cerere de anulare parţiala a unui act administrativ normativ în timp ce dosarul nr. x/2020 are ca obiect contestarea unui act administrativ individual.
Cu toate acestea, între cele doua există o puternică legătură, având în vedere că Dispoziţia nr. 3347/2020, ce face obiectul dosarului nr. x/2020, este dată de autoritatea administrativ teritorială, tocmai în considerarea calităţii sale de proprietar al terenului pe care se afla amplasate construcţiile ce urmează a fi demolate.
Ori, infirmarea acestui drept de proprietate formează tocmai obiectul dosarului nr. x/2020
Motivarea dată în încheierea din data de 22.02.2022 în sensul că, în cuprinsul Deciziei nr. 27/17.01.2022, pronunţată în dosar nr. x/2020, judecătorii recuzaţi "nu au analizat dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu" şi ca, prin urmare, nu s-ar fi antepronuntat cu privire la acest drept, nu este de natură a înlătura faptul că şi-au exprimat anterior părerea cu privire la soluţia pe care urmau sa o dea in cel de-al doilea dosar nr. x/2020.
Astfel, prin insasi evitarea analizei legalităţii HCLM nr. 429/2015, prin care s-a inventariat în mod nelegal in proprietatea Municipiului Brăila, un teren care nu aparţinea acestuia, judecătorii s-au antepronuntat asupra criticilor noastre referitoare la lipsa dreptului Municipiului Brăila de a dispune în calitate de proprietar asupra acestui teren.
În cuprinsul soluţiei pronunţate în dosarul nr. x/2020, judecătorii recuzaţi s-au pronunţat asupra acestor critici reţinând ca:
"Curtea constata ca intre recurenta si Municipiul Brăila nu mai exista nici o relaţie contractuala, aceasta ocupând abuziv un teren aparţinând domeniului public al Municipiului Brăila." (paragraful 11 de la pag. 4 din Hotărâre).
În mod similar, în aceeaşi motivare, la pag. 5 paragraful nr. 2 din hotărâre, se retine ca "Procedura prevăzuta la alin. (1) (referitor la art. 33 din Legea nr.
50/1991) se poate declanşa din oficiu de autoritatea administraţiei publice de pe raza u.a.t. unde se afla construcţia la solicitarea proprietarului ori a administratorului letal al terenului aparţinând domeniului public sau privat al statului."
Fata de situaţia ca, în cazul de faţă, proprietarul terenului, i.e. Consiliul Judeţean Brăila, nu a făcut nici o solicitare in sensul demolării construcţiilor, iar la data emiterii dispoziţiei de demolare Municipiul Brăila nu figura ca administratorul legal al terenului, concluzia care se poate trage este aceea că judecătorii recuzaţi s-au raportat, din nou, la părerea deja exprimată anterior, ca Municipiul Brăila deţine dreptul de proprietate asupra terenului.
Faţă de toate aceste aspectesolictă să se constate că în mod nelegal a fost respinsă cererea sa de înlăturare a celor trei judecători de la soluţionarea dosarului nr. x/2020, având în vedere că aceştia îşi exprimaseră anterior părerea faţă de soluţia ce urma să fie dată, încă din cadrul dosarului nr. x/2020, prin chiar evitarea pronunţării unei soluţii prin care să se infirme apartenenţa terenului in litigiu la domeniul public al Municipiului Brăila.
Din modalitatea de prezentare a criticilor dezvoltate de recurenta-reclamantă se apreciază că acestea se subscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
4. Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Municipiul Brăila a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
5. Procedura de soluţionare a recursului
În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.
În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 25.10.2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 15 noiembrie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Analizând cererea de recurs, prin prisma criticilor formulate şi a ansamblului probatoriu administrat în cauză, precum şi prin raportare la dispoziţiile legale incidente Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele prezentate în cele ce urmează.
În conformitate cu prevederile art. 42. alin. (1) C. proc. civ.: Judecătorul este, de asemenea, incompatibil de a judeca în următoarele situaţii: 1. când şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţie în cauza pe care a fost desemnat să o judece. Punerea în discuţia părţilor, din oficiu, a unor chestiuni de fapt sau de drept, potrivit art. 14 alin. (4) şi (5), nu îl face pe judecător incompatibil; .
Din perspectiva textului de lege invocat în susţinerea cererii de recuzare şi enunţat mai sus se apreciază că pentru a fi incompatibil de a judeca o pricină, judecătorul care anterior şi-a exprimat o opinia cu privire la cauza ce urmează să o judece.
În acord cu opinia primei instanţe investită cu soluţionarea cererii de recuzare, Înalta Curte apreciază că în situaţia în care un complet de judecată investit cu soluţionarea unei cauze cu elemente de similitudine juridică, ori o cauză în cadrul căreia se pune în discuţii chestiuni litigioase ce se regăsesc şi într-o altă cauză, soluţia adoptată în respectiva cauză nu are caracterul unei antepronunţări, pentru ca în prezentul litigiu să poată fi incident motivul de recuzare prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.
Pentru o mai bună înţelegere a raţionamentului juridic exprimat de instanţa de fond în soluţionarea cererii de recuzare întemeiată pe art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pe care instanţa de recurs îl apreciază ca fiind corect, se poate prezenta cu titlu de exemplu procedura de soluţionare în materia contenciosului administrativ şi fiscal a cererii de suspendare executare a actului administrativ întemeiată pe art. 14 sau 15 din Legea nr. 554/2002 şi procedura anulării aceluiaşi act administrativ, care se poate face de către acelaşi complet de judecată fără a se aprecia că în asemenea litigii intervine cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 42 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., chiar dacă în aceste litigii se discută chestiuni de legalitate ale aceluiaş act administrativ, însă în limitele neprejudecării fondului cauzei ce priveşte anularea actului administrativ contestat.
Revenind la cauza pendinte, Înalta Curte constată că argumentele prezentate de către recurenta-reclamantă, conform cărora acelaşi complet de judecată s-a antepronunţat cu privire la calitatea pârâtului de proprietar al terenului în cadrul dosarului nr. x/2020, chestiune ce se pune în discuţie şi în prezentul dosar, nu prezintă relevanţă în măsura în care obiectul litigiului ce formează dosarul nr. x/2020 priveşte anularea Dispoziţie nr. 3347/2020 prin care s-a dispus de către Primăria Municipiului Brăila demolarea a două construcţii edificate de către recurenta-reclamantă pe terenul în suprafaţă de 140 mp situat în curtea Spitalului Judeţean Brăila.
În opinia instanţei de recurs, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, discuţiile privitoare la calitatea de proprietar al terenului nu reprezintă esenţa prezentului litigiului, în măsura în care această chestiune a fost tranşată definitiv în cadrul altei cauze, acesta reprezentând un argument suplimentar în susţinerea opiniei că în cauză nu se poate discuta despre o antepronunţare din partea completului investit cu acţiunea în anulare a Dispoziţiei nr. 3347/2020 emisă de Primăria Municipiului Brăila.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că soluţia primei instanţe faţă de cererea de recuzare este temeinică şi legală, în cauză nefiind necesară o reformare a acesteia din partea instanţei de control judiciar.
Pentru aceste considerente şi, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 şi art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii din 22 februarie 2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii din 22 februarie 2022 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2022.