Judicial evaluation regulation: Unlawful suspension of proceedings pending constitutional review of Law 303/2004 Art. 39

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2022

Asupra cauzei de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal la data de 15.09.2021 sub numărul x/2021 reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, solicitând:

- anularea în tot a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 676/2007 (cu modificările şi completările ulterioare) pentru aprobarea Regulamentului privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor şi în parte, în privinţa anulării sintagmei "Inspecţia Judiciară (...) pot transmite şi din oficiu comisiei de evaluare date şi informaţii utile pentru efectuarea evaluării" din art. 38 alin. (2) din Regulamentul privind evaluarea activităţii profesionale a judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 676/2007 (cu modificările şi completările ulterioare);

- anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 10/2008 (cu modificările şi completările ulterioare) pentru aprobarea Ghidului de evaluare a activităţii profesionale a magistraţilor;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În cadrul litigiului, reclamantul a solicitat sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 din Legea nr. 303/2004, faţă de dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 73 alin. (3) lit. 1) din Constituţie, art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea din din 11 martie 2022, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis cererea de sesizare a Curţii Constituţionale a României şi a dispus sesizarea Curţii Constituţionale a României cu soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate invocate în cauză de reclamant.

În temeiul art. 413 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei până la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 11 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia de suspendare a cauzei până la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate a declarat recurs reclamantul A. prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

În drept, recurentul-reclamant a invocat critici ce se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

În susţinerea cererii de recurs, recurentul-reclamant a dezvoltat următoarele critici:

Acesta a susţinut că dezlegarea cauzei nu depinde de existenţa ori inexistenţa unui drept care face obiectul judecăţii Curţii Constituţionale.

O eventuală admitere a excepţiilor de neconstituţionalitate nu reprezintă un motiv pentru admiterea cererii sale de chemare în judecată, iar în cazul unei soluţii favorabile privitoare la neconstituţionalitatea acelor texte de lege, reclamantul a susţinut ca are la îndemână procedura prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

Mai susţine recurentul-reclamant că legătura dispoziţiilor Legii nr. 303/2004 cu soluţionarea cauzei conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 nu atrage incidenţa art. 413 alin. (1) C. proc. civ.

Acesta mai arată şi că prin soluţia de suspendare se încalcă principiul disponibilităţii, recurentul-reclamant putând apela dacă va fi cazul la procedura prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., dar şi dreptul la un proces echitabil.

În cuprinsul motivelor suplimentare de recurs, recurentul a mai criticat soluţia pronunţată de instanţa de fond arătând că judecătorul fondului nu a invocat din oficiul incidenţa art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. şi nu a suspus acest aspect în cadrul unor dezbateri contradictorii.

4. Apărarea formulată în cauză

Intimata-reclamantă Inspecţia Judiciară a depus întâmpinare la data de 30.09.2022 prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând încheierea atacată, prin prisma criticilor ce i-au fost aduse şi raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat în considerarea celor în continuare arătate:

Înalta Curte apreciază că, soluţia pronunţată de instanţa de fond prin care a dispus suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate este greşită.

În speţă, se reţine că argumentul pentru care instanţa de fond a dispus suspendarea judecării cauzei a avut în vedere faptul că cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 din Legea nr. 303/2004 a fost admisă, iar o eventuală constatare a neconstituţionalităţii textului vizat prin cererea de sesizare va avea consecinţe faţă de prezentul litigiu.

Înalta Curte apreciază că, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată, litigiul prezintă caracterele unui litigiu de muncă, iar soluţionarea cu celeritate al unui astfel de litigiu trebuia avută în vedere cu prioritate de către instanţa investită cu soluţinarea cauzei. În susţinerea acestei opinii are relevanţă şi faptul că atât reclamantul, cât şi pârâtul nu au solicitat în mod expres suspendarea cauzei până la soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate. Totodată, faptul că suspendarea proceselor într-o asemenea situaţie este facultativă, instanţa de fond, prin raportare la obiectul juridic dedus judecăţii avea obligaţia să analizeze cu mai multă diligenţă oportunitatea instituirii unei asemenea măsuri.

Înalta Curte în dezacord cu opinia instanţei de fond, apreciază, din perspectiva obiectului cererii de chemare în judecată, a poziţiei procesuale a părţilor şi a posibilităţii ulterioare soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate de revizuire a hotărârii prin procedura prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., că în cauză nu se impunea soluţia de suspendare a cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Faţă de cele mai sus arătate, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre greşită, considerente pentru care se impune admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea continuării judecării pe fond a cauzei.

Pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (2) şi ale art. 497 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 11 martie 2022 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează încheierea recurată şi trimite cauza instanţei de fond pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2022.