Annulment of cassation appeal for lack of specific illegality grounds in fiscal environmental tax dispute

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii dedusă judecăţii

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, sub nr. x/2013 la data de 12.07.2013, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu, pentru a se dispune: anularea deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 43/DJRU/6.06.2013, a deciziei de impunere nr. x/13.03.2013, precum şi a raportului de inspecţie fiscală nr. x/13.03.2013, în limita sumei de 1.198.132 RON, din care 654.894 RON - contribuţie la Fondul pentru Mediu, stabilită suplimentar, 445.004 RON - majorări de întârziere şi 98.234 RON - penalităţi de întârziere, respectiv exonerarea reclamantei de la plata acestor sume, cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 561 din 27 octombrie 2021, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L. (fosta S.C. A. SRL) în contradictoriu cu pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu. Dispune anularea în parte a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/13.03.2013 emis de pârâtă, în ceea ce priveşte suma totală de 1.198.132 RON compusă din 654.894 RON contribuţie la fondul pentru mediu şi 445.004 RON majorării de întârziere şi 98.234 RON penalităţi de întârziere.

A dispus anularea Deciziei de impunere nr. x/13.03.2013 şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 43/DJRU/06.06.2013, ambele emise de pârâtă.

A exonerat reclamanta de plata sumelor stabilite suplimentar prin Raportul de inspecţie fiscală nr. x/13.03.2013 şi Decizia de impunere nr. x/13.03.2013, respectiv sumei totale de plată 1.198.132 RON compusă din 654.894 RON contribuţie la fondul pentru mediu şi 445.004 RON majorării de întârziere şi 98.234 RON penalităţi de întârziere.

A menţinut în rest Raportul de inspecţie fiscală nr. x/13.03.2013 emis de pârâtă, privind constatările referitoare la îndeplinirea obligaţiilor privind plata taxei pentru emisiile de poluanţi în atmosferă.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma totală de 99.830,44 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. 561 din 27 octombrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu.

În drept, recurenta-pârâtă nu a indicat vreun motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ. în susţinerea cererii sale.

Totodată în ceea ce priveşte motivarea în fapt, în cuprinsul cererii de recurs aceasta a reiterat apărările propuse prin întâmpinare instanţei de fond, subliniind aspectele procedurale pe care aceasta le-a respectat în legătură cu procedura de finanţare.

Aceasta a prezentat succint că instanţa de fond nu a interpretat corect Ordinul nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul a contribuţiilor şi taxelor datorate la Fondul pentru Mediu fără a indica în ce mod instanţa de fond a interpretat eronat prevederile acestui act.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă B. S.R.L. a depus întâmpinare la cererea de recurs prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar pe fond a solicitat să respingă recursul ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 C. proc. civ., excepţia nulităţii cererii de recurs invocată de intimata-reclamantă B. S.R.L., urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul şi condiţiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.", iar în conformitate cu pervederile art. 488 din acelaşi cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligaţia de a indica şi dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispoziţiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea nulităţii recursului.

În plus, pe lângă cerinţa încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanţa de recurs.

Instanţa învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate şi dezvoltate într-o formă concretă şi se referă la una dintre situaţiile prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În speţă, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu a formulat veritabile critici la adresa sentinţei pronunţate de prima instanţă, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluţia pronunţată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanţă în fundamentarea hotărârii.

În critica sentinţei recurate, recurenta-pârâtă se limitează în a afirma că instanţa de fond a interpretat greşit Ordinul nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul a contribuţiilor şi taxelor datorate la Fondul pentru Mediu fără a face referiri şi în ce anume constă interpretarea eronată, astfel că instanţa de control judiciar nu-şi poate exercita controlul în lipsa identificării unor critici argumentate faţă de sentinţa recurată.

Fără să combată în vreun fel raţionamentul instanţei de fond şi să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta-pârâtă s-a limitat, în cuprinsul cererii de recurs la prezentarea unor aspecte ce ţin de fondul cauzei, precum şi la o serie de aspecte procedurale care a condus la litigiul dintre părţi.

Această conduită procesuală urmăreşte o rejudecare a cauzei din partea instanţei de recurs fără un temei legal şi în condiţiile în care instanţa de fond şi-a exprimat raţionamentul juridic faţă de situaţia dedusă judecăţii prin raportare la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate pentru promovarea unei astfel de cereri de chemare în judecată

În cauză, condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că cererea de recurs reprezintă în concret intenţia recurentului de a se rejudeca cauza într-o cale extraordinară de atac, deoarece soluţia instanţei de fond o nemulţumeşte, însă fără a invoca efectiv critici care să se circumscrie motivelor de casare şi care să poată determina instanţa de recurs să efectueze controlul pe care legea i-l conferă faţă de sentinţa recurată.

În consecinţă, reţinând că nu este posibilă o încadrare a conţinutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispoziţiilor art. 488 C. proc. civ. şi constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Administraţia Fondului pentru Mediu împotriva sentinţei civile nr. 561 din 27 octombrie 2021 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2022.