Conflict over statutory 30% cap on cumulative salary allowances versus individual maximums under Framework Law No. 153/2017

Şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 20.05.2019, astfel cum a fost modificată/precizată prin cererea depusă la dosar în data de 19.06.2019, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Mehedinţi şi Ministerul Justiţiei, obligarea pârâtei Curtea de Apel Craiova, ca, prin Preşedintele Curţii de Apel Craiova si Departamentul economico-financiar si administrativ din cadrul Curţii de Apel să procedeze la recalcularea sporurilor menţionate în decizia nr. 103/MH/07.11.2018, emisă de Preşedintele Curţii de Apel Craiova, recalcularea urmând să se facă conform Legii-cadru nr. 153/2017 şi conform modalităţii de calcul aplicate de Curtea de Apel Bacău, modalitate verificată, aprobată si precizată ca fiind corectă de către Ministerul Muncii si Justiţiei Sociale, agreată cu reprezentanţii Curţii de Conturi a României.; obligarea pârâtei Curtea de Apel Craiova, ca, prin Preşedintele Curţii de Apel Craiova si prin Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Craiova să procedeze la: anularea, în parte, a Deciziei nr. 103/MH/07.11.2018, emisă de Preşedintele Curţii de Apel Craiova, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor salariate la care este îndreptăţită cu începere de la 01.12.2018, şi, implicit, anularea în parte a hotărârii nr. 7/01.03.2019 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Craiova, hotărâre prin care s-a soluţionat contestaţia formulată împotriva deciziei nr. 103/MH/07.11.2018 a Preşedintelui Curţii de Apel Craiova; emiterea deciziei de încadrare si salarizare a subsemnatei cu începere de la 01.12.2018 conform calculelor refăcute potrivit celor de mai sus, cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice; plata, de către pârâtele Curtea de Apel Craiova şi Tribunalul Mehedinţi, a diferenţelor salariate ce vor rezulta în urma calculelor refăcute, cu începere de la data de 01.12.2018, la zi, actualizate cu indicele de inflaţie; acordarea dobânzii legale la sumele datorate, începând cu data de 01.12.2018 şi până la data plăţii efective şi obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei să procedeze la controlul aplicării de către Curtea de Apel Craiova si Tribunalul Mehedinţi a prevederilor legale privind salarizarea personalului din sectorul bugetar, conform dispoziţiilor legale din legea-cadru de salarizare.

1.2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 893 din 3 decembrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei în privinţa capetelor 1, 2, 3, 4 şi 5 de cerere modificată/precizată şi respinge în consecinţă aceste capete de cerere modificată/precizată, doar cu privire la pârâtul menţionat, ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Craiova în privinţa capetelor 4 şi 5 de cerere modificată/precizată şi respinge în consecinţă aceste capete de cerere modificată/precizată, doar cu privire la pârâta menţionată, ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A respins în rest cererea de chemare în judecată modificată/precizată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Mehedinţi şi Ministerul Justiţiei, având ca obiect anulare act administrativ.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs A., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

În susţinerea cererii de recurs, reclamanta a apreciat că instanţa de fond printr-o interpretare greşită a stării de fapt şi de drept a dispus respingerea acţiunii sale.

Cu privire la situaţia de fapt a arătat recurenta că, prin Decizia nr. 103/MH/07.11.2018, emisă de Preşedintele Curţii de Apej Craiova, s-a stabilit că în raport de faptul că aceasta a împlinit 15 ani vechime în muncă urmează să treacă în tranşa de vechime în funcţie între 15- 20 ani, cu un coeficient de 2,13, şi să beneficieze de un salariu de bază de 6.781 RON, conducerea Tribunalului Mehedinţi, Departamentul economico-financiar şi compartimentul personal din cadrul Tribunalului Mehedinţi urmând să aducă la îndeplinire dispoziţiile deciziei.

Prin aceeaşi decizie, s-a stabilit ca recurenta-reclamantă să beneficieze de sporuri în cuantum de 2.034 RON.

Or, în raport de dispoziţile legii unice de salarizare a personalului bugetar şi de salariile calculate altor colegi grefieri din ţară, recurenta a apreciat ca, sporurile menţionate în Decizia nr. 103/M H/07.11.2018. emisă de Preşedintele Curţii de Apel Craiova, nu au fost corect stabilite, modalitatea de stabilire şi aplicare a sporurilor fiind greşită, în cazul său rezultând, în mod discriminatoriu, un salariu mai mic decât cel stabilit pentru aceeaşi categorie de personal care funcţionează în cadrul altor instanţe din ţară, din cadrul Curţii de Apel Bacău, de exemplu, dar nu este unicul caz (a se vedea şi la Curtea de Apel Bucureşti, şi-la Curtea de Apel Târgu Mureş şi la Curtea de Apel Ploieşti, etc).

A considerat recurenta-reclamantă că, pentru a fi în acord cu Legea-cadru de salarizare nr. 153/2017, care, la Capitolul I Dispoziţii generale, Secţiunea 1, Dispoziţii comune, art. 6 lit. g), consacră şi principiul transparentei mecanismului de stabilire a drepturilor salariale, trebuia ca, în Decizia nr. 103/MH/07.11.2018 emisă de Preşedintele Curţii de Apel Craiova, să se indice clementele componente ale venitului brut - respectiv, procentul şi cuantumul fiecărui spor acordat şi să se justifice de ce sporurile acordate au fost plafonate la 30% din salariul de bază.

Potrivit art. 4 şi 5 de la secţiunea 1 a Anexei V, care priveşte familia ocupaţională "Justiţie, Capitolul VIII, grefierul are dreptul la sporurile de până la 15% din salariul de bază pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase; de până la 25% pentru risc şi suprasolicitare neuropsîhică; depănă la 5%pentru păstrarea confidenţialităţii, procente aplicate la salariul de bază lunar.

De asemenea, prin decizia Curţii de Apel Craiova nr. 14/02.04.2018, susţine recurenta că i-au fost recunoscute şi stabilite sporurile de 15% pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare ori periculoase, de 25% pentru risc şi suprasolicitare ueuropsihică şi de 5% pentru confidenţialitate, sporuri prevăzute de legea unica de salarizare.

În opinia recurentei-reclamante, această afirmă că la salariul de încadrare de 6.781 RON trebuiau calculate sporurile prevăzute de lege: 6.781 x 25% =1.695,25 RON; 6.781 x 15% = 1017,15 RON; 6.781 x 5% = 339,05 RON.

Rezultă, aşadar, ca, în cazul său, sporurile salariale trebuiau să fie în cuantum de 3.051 RON, salariul brut urmând să fie în cuantum de 9.832 iei (6781 + 1695 + 1017 + 339 = 9.832 RON).

La art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede, într-adevăr, că "suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat ve total buzei pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază. ".

Sporurile acordate grefierului nu au fost plafonate de legea unică de salarizare la 30%: legea prevede că suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de creditE nu noate depăşi 30% din suma salariilor de bază."

În ceea ce priveşte soluţia instanţei de fond, recurenta-reclamantă afirmă că în drept a invocat în faţa acesteia prevederile art. 3, art. 4, art. 6 din Legea-cadru nr. 153/2017 - potrivit cărora: "Sistemul de salarizare reglementat prin prezenta lege are la bază următoarele principii (...) b) principiul nediscriminării. în sensul eliminării oricăror forme de discriminare şi instituirii unui tratament egal cu privire la personalul din sectorul bugetar care prestează aceeaşi activitate şi are aceeaşi vechime în muncă şi în funcţie; c) principiul egalităţii, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală (".)"; g) principiul transparenţei mecanismului de stabilire a drepturilor salariale, în sensul asigurării predictibilităţii salariale pentru personalul din sectorul bugetar; art. 10 alin. (1)-(5), art. 25 alin. (1), art. 37 alin. (1)-(3), art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, Capitolul VIII, secţiunea 1, art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea-cadru nr. 153/2017; dispoziţiile din considerentele Deciziei nr. 794/din 15 decembrie 2016, referitoare la excepţia de ne constituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (11)-(14) din Ordonanţa de urgentă a Guvernului nr. 57/2015. punctele 31-32 şi care statuează fără echivoc că persoanele încadrate pe aceleaşi funcţii care îndeplinesc aceleaşi condiţii, în cadrul aceleiaşi familiei ocupationale, trebuie sa aibă aceleaşi venituri.

Instanţa de fond, deşi a reţinut în partea introductivă a sentinţei (pagina 11. paragraful 2) că, pârâta Curtea de Apel Craiova a recunoscut în întâmpinarea depusa că "sporurile stabilite" pentru personalul al cărui salariu a fost acordat la nivelul celui prevăzut pentru anul 2022. au fost plafonate la 30%". şi că, mai mult, pârâta a menţionat că, procedând astfel, a ţinut cont de recomandarea Ministerului Justiţiei şi cea a Ministerului Muncii şi al Justiţiei Sociale (care, culmea, recunoşteau corect tocmai modul de calcul pe care îl solicită reclamanta prin acţiunea introductivă), în motivare şi în soluţia pe care a dat-o, instanţa de fond nu a ţinut cont de această stare de fapt.

Pe de altă parte, instanţa de fond s-a pronunţat cu privire la aspecte pe care nu le-a susţinut reclamanta.

Astfel, în ultimul paragraf de pe pagina 16, continuat pe pagina 17 a sentinţei, instanţa de fond a motivat că, nu se impune admiterea acţiunii întrucât reclamanta ar fi susţinut că:, ... Ia stabilirea nivelului maxim al salariului de încadrare pentru acelaşi grad, gradaţie, treaptă, funcţie se vor avea in vedere şi hotărârile judecătoreşti definitive şi/sau irevocabile prin care s-au câştigat drepturi salariaie".

Or, reclamanta susţine că nu a solicitat în sensul celor reţinute de instanţa de fond, ci doar să se constate că, în condiţiile în care alte curţi de apel, ordonatori secundari de credit, au stabilit pentru salariaţii încadraţi pe aceeaşi funcţie şi care lucrează în aceleaşi condiţii de vechime şi de studii, au un salariu de baza identic cu al meu. Curtea de Apel Craiova a calculat sporuri salariaie mult mai mici, încălcându-se, astfel principiile salarizării personalului plătit din fonduri publice, principii prevăzute în Legea unică de salarizare, şi creându-se o situaţie de discriminare.

În drept, criticile dezvoltate în curpinsul cererii de recurs de către recurenta-reclamantă se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată în dosarul instanţei de recurs, intimata Curtea de Apel Craiova a invocat puterea de lucru judecat, întemeiată pe prevederile art. 431 alin. (2) C. proc. civ.: (i) a sentinţei civile nr. 2975/22.06.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2018, (ii) a sentinţei civile nr. 289/29.01.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia nr. 601/03.02.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi (iii) a sentinţei civile nr. 907/11.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2018.

Totodată a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind, în esenţă, că soluţia instanţei de fond este temeinică şi legală, în contextul în care actele administrative, atacate prin litigiul pendinte, au fost emise în condiţii de legalitate, salariile, inclusiv sporurile fiind stabilite corect, cu respectarea prevederilor legale incidente, printre care şi art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017.

Intimatul-pârât Ministerul Justiţie a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

1.5. Procedura de soluţionare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs şi de comunicare a actelor de procedură între părţi, prin intermediul grefei instanţei, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 şi art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluţia completului învestit aleatoriu cu soluţionarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluţionarea recursului în şedinţă publică, la data de 15 noiembrie 2022, cu citarea părţilor.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi hotărârea recurată în raport de criticile invocate de reclamantă subscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este nefondat, pentru şi în limitele următoarelor considerente:

Cu prioritate, Înalta Curte deliberând asupra aspectului puterii de lucru judecat invocat de intimata Curtea de Apel Oradea: (i) a sentinţei civile nr. 2975/22.06.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2018, (ii) a sentinţei civile nr. 289/29.01.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia nr. 601/03.02.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi (iii) a sentinţei civile nr. 907/11.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2018, invocată de intimata Curtea de Apel Craiova, Înalta Curte constată următoarele:

Astfel cum s-a reţinut în jurisprudenţa Înalte Curţi, autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări procesuale, aceea de excepţie şi aceea de prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze un anumit fapt în legătură cu raporturile juridice dintre părţi. Dacă în manifestarea sa de excepţie procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv de natură să oprească o nouă judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate (obiect, părţi, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părţi, fără posibilitatea de a se statua diferit.

Art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., evocat de intimata Curtea de Apel Craiova, reglementează prezumţia legală de lucru judecat, care reprezintă manifestarea pozitivă a autorităţii de lucru judecat, ea fiind la îndemâna oricăreia dintre părţile unui litigiu, în sensul că fiecare dintre ele are posibilitatea de a opune lucrul anterior judecat, într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluţionarea acestuia din urmă.

Pe de altă parte, această legătură dintre litigii trebuie să fie una concretă şi trebuie să se circumscrie elementelor cauzei în care efectul pozitiv este invocat.

Or, din analiza comparativă a hotărârilor judecătoreşti exhibate de intimată cu elementele supuse analizei în prezenta cauză, Înalta Curte apreciază că nu poate fi reţinută puterea de lucru judecat a hotărârilor opuse de aceasta.

Astfel, prin cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze, recurenta-reclamantă contestă legalitatea actelor administrative: decizia nr. 103/MH/07.11.2018, emisă de Preşedintele Curţii de Apel Craiova, în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor salariate la care este îndreptăţită cu începere de la 01.12.2018, şi hotărârea nr. 7/01.03.2019 a Colegiului de Conducere al Curţii de Apel Craiova. De asemenea, principalele critici evocate de reclamantă a vizat maniera de determinare a salariului de bază prevăzută în Capitolul II din Anexa V la Legea nr. 153/2017, maniera de plafonare a sporurilor şi, prin cererea modificatoare, au clamat că prin emiterea sus indicatelor acte administrative au fost supuşi unui tratament discriminatoriu.

Cu titlu prealabil şi cu scopul identificării parametrilor prezentei analize, Înalta Curte observă că, deşi prin întâmpinare, intimata Curtea de Apel Craiova (prin care aceasta evocă puterea lucrului judecat), intimata face referire tangenţială şi la salariile de bază, din elementele concret antamate rezultă că aceasta invocă, în realitate, efectul pozitiv exclusiv sub aspectul manierei de determinare a valorii sporurilor.

Pe de altă parte, observând aspectele ce au făcut obiectul judecăţii în litigiile indicate de intimată, Înalta Curte constată că:

Acţiunea dedusă judecăţii în dosarul nr. x/2018 a fost, pe de o parte, formulată de alţi reclamanţi decât cei din prezenta cauză, ce aveau calitatea de personal auxiliar şi conex în cadrul Tribunalului Gorj - Judecătoria Târgu Jiu, iar efectul pozitiv impune, chiar şi din perspectiva prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., ca aspectul dezlegat să vizeze raporturile dintre părţi, iar nu raporturi ale uneia dintre părţi cu terţe persoane.

Pe de altă parte, constată instanţa de control judiciar că obiectul sus indicatului litigiu a fost reprezentat de cererea de anulare a Deciziei Preşedintelui Curţii de Apel Craiova nr. 14/02.04.2018 ("Decizia nr. 14/2018") emisă de Preşedintele Curţii de Apel Craiova, în sensul modificării acesteia cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 153/2017, referitoare la cuantumul sporurilor pentru condiţii grele, vătămătoare şi periculoase, respectiv al celor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică şi pentru păstrarea confidenţialităţii, astfel cum acestea au fost acordate potrivit art. 1 din decizia mai sus menţionată.

Astfel, chiar dacă prin Decizia nr. 14/2018, aspectele stabilite prin Decizia nr. 8/2018 au fost parţial modificate (în sensul că, începând cu 01.01.2018, personalul conex al cărui salariu de bază este stabilit la nivelul anului 2022 va beneficia de sporurile de 15%, 25% şi 5% la salariul de bază din anul 2022, celelalte dispoziţii cuprinse în Decizia nr. 8/31.01.2018 a Preşedintelui Curţii de Apel Craiova rămânând neschimbate) cele două decizii sunt, din perspectiva criteriilor de verificare a legalităţii unui act administrativ, distincte, verificarea legalităţii Deciziei nr. 8/2018 neputând fi restricţionată, în maniera pretinsă de intimată, prin modul în care legalitatea actului administrativ ulterior (Decizia nr. 14/2018) a fost verificată într-o altă cauză.

Cât priveşte, sentinţa civilă nr. 289/29.01.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia nr. 601/03.02.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de control judiciar, pentru raţiuni similare celor expuse în paragrafele anterioare, reţine că şi în ipoteza în care obiect al cererii de chemare în judecată l-a reprezentat verificarea legalităţii Deciziei nr. 8/2018 şi a Hotărârii nr. 9/2018, o astfel de verificare a fost solicitată, în respectiva cauză, de alţi reclamanţi decât cea din prezenta cauză, având calitatea de personalul auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Tribunalului Mehedinţi, or, în raport de prevederile art. 37 din Legea nr. 567/2004, stabilirea drepturilor salariale ale acestora de către Curtea de Apel Craiova reprezintă, în realitate, expresia unor raporturi juridice distincte, individuale, născute între astfel de alte părţi şi intimată.

Or, chiar dacă raporturile juridice dintre intimată şi recurenta din prezenta cauză, pe de o parte, ori dintre intimată şi reclamanţii din dosarul nr. x/2018, pe de altă parte, derivă din acelaşi instrumentum, ele au individualitate. Pe cale de consecinţă, exclusiv din perspectiva analizei pe care prevederile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. o implică, întrucât textul în discuţie impune ca dezlegarea dată prin altă hotărâre judecătorească să privească raporturile dintre părţile cauzei pendinte, maniera în care raporturile juridice dintre intimata Curtea de Apel Craiova şi alte terţe persoane au fost tranşate, nu poate fi opusă în prezenta cauză cu putere de lucru judecat.

Aceleaşi considerente se impun şi în ceea ce priveşte analiza aspectelor evocate de intimata Curtea de Apel Craiova, privind un pretins efect pozitiv al sentinţei nr. 907/11.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte reţinând că cererea de chemare în judecată din respectiva cauză a fost formulată de terţe persoane faţă de cadrul procesual activ al litigiului pendinte, ce sunt încadrate drept personal auxiliar de specialitate şi conex în cadrul Judecătoriei Vânju Mare, din subordinea Tribunalului Mehedinţi.

Concluzionând, având în vedere că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că, nu poate fi reţinut, în prezenta cauză, un efect pozitiv de lucru judecat al sentinţei civile nr. 2975/22.06.2018, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2018, sentinţei civile nr. 289/29.01.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia nr. 601/03.02.2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi sentinţei civile nr. 907/11.03.2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, în dosarul nr. x/2018.

Înalta Curte trecând la examinarea sentinţei recurate prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia suspusă verificării, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

Prin decizia nr. 103/MH/07.11.2018, emisă de Preşedintele Curţii de Apel Craiova s-a dispus în sensul că, începând cu data de 01.12.2018, doamna A., grefier gr. I cu studii superioare în cadrul Tribunalului Mehedinţi beneficiază de un salariu de bază de 6781 RON şi un cuantum de 2034 RON sporuri.

Împotriva acestei decizii reclamanta, personal auxiliar de specialitate - grefier în cadrul Tribunalului Mehedinţi, a formulat contestaţie la Colegiul de conducere al Curţii de Apel Craiova.

Prin Hotărârea nr. 7 din data de 01.03.2019 emisă de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Craiova a respins, cu opinie majoritară de voturi, ca neîntemeiată contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 103/MH/07.11.2018, emisă de preşedintele Curţii de Apel Craiova, înregistrată la Curtea de Apel Craiova sub nr. x/24.12.2018.

În motivare, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Craiova a invocat, în primul rînd, faptul că nu se poate contesta modul de calcul al sporurilor, deoarece acest mod de calcul ar fi făcut obiectul unei alte decizii a Preşedintelui Curţii de Apel Craiova, respectiv al Deciziei nr. 8/31.01.2018, decizie modificată apoi prin Decizia nr. 14/02.04.2018.

În acest context, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu acţiunea formulată de reclamantă împotriva Deciziei nr. 103/MH/07.11.2018 şi a Hotărârii nr. 7 din data de 01.03.2019 emisă de Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Craiova.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă, reclamanta formulând, în esenţă, critici cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 153/2017, cu referire la modul de calcul şi de acordare a sporurilor, la limitarea cuantumului total al sporurilor la 30%, precum şi la încadrarea salariilor în plafonul stabilit pentru anul 2022 şi neacordarea unui cuantum total de sporuri de 45%, critici prin care de altfel se reiterează argumentele prezentate de reclamantă în faţa primei instanţe şi pe care Înalta Curte la apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar şi să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Astfel, în mod corect, s-a reţinut că ordinul de salarizare contestat a fost emis cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare, respectiv a Legii-cadru nr. 153/2017, fiind acordate toate sporurile în discuţie, chiar dacă reflectarea unora nu s-a făcut diferenţiat, ci cumulat.

În ceea ce priveşte criticile privitoare la stabilirea drepturilor salariale conform Legii nr. 153/2017, Înalta Curte reţine că actele atacate au fost emise în aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (3) lit. a) şi alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit căruia:

"(3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creşteri salariale:

a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare, precum şi cuantumul brut al sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor, premiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul lunar brut, indemnizaţia brută de încadrare, solda lunară/salariul lunar de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se majorează cu 25% faţă de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăşi limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii".

Totodată, alin. (6) al art. 38 prevede că, "în situaţia în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcţie/salariile de funcţie, indemnizaţiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022".

Art. 25 prevede că "(1) Suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizaţiilor de încadrare şi a indemnizaţiilor lunare, după caz.

(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), pentru instituţiile din sistemul sanitar şi de asistenţă socială şi cele din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, suma sporurilor, compensaţiilor, adaosurilor, primelor, premiilor şi indemnizaţiilor, inclusiv cele pentru hrană şi vacanţă, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator principal de credite nu poate depăşi 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deţinut, gradaţiilor şi a soldelor de comandă/salariilor de comandă şi a indemnizaţiilor lunare, după caz."

Din analiza acestor dispoziţii legale rezultă că, începând cu 1 ianuarie 2018, majorarea cu 25% a cuantumului brut al salariilor de bază şi a sporurilor acordate pentru luna decembrie 2017, este dublu limitată, pe de o parte, de salariul stabilit conform Legii nr. 153/2017 pentru anul 2022, pe de altă parte, trebuie ca suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite respectiv ordonator de credite principal să nu depăşească 30% din suma salariilor de bază şi a indemnizaţiilor de încadrare.

Aşadar, la intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017 era prevăzut în mod expres faptul că suma sporurilor care se cuvin personalului căruia i se adresează actul normativ nu poate depăşi plafonul de 30% raportat la suma indemnizaţiilor de încadrare aferentă ordonatorului de credite - în speţă Curtea de Apel Craiova.

Reclamantei îi sunt aplicabile prevederile art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, care trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 24 din actul normativ, potrivit cărora "Limita maximă a sporurilor, compensaţiilor, indemnizaţiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor şi a altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în prezenta lege şi în anexele nr. 1 - VIII", dar şi cu prevederile art. 4 şi 5 din Anexa V, Cap. VII, respectiv:

"art. 4 - (1) Pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, personalul prevăzut la art. 1 beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizaţia de încadrare, corespunzător timpului lucrat. (2) Condiţiile de acordare a sporului prevăzut la alin. (1) se aprobă de ordonatorul principal de credite în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autorităţile abilitate în acest sens".

art. 5 - Judecătorii de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, de la curţile de apel, tribunale, tribunalele specializate şi judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanţe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridică asimilat magistraţilor, magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, asistenţii judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică şi personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Naţional de Expertize Criminalistice şi al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară, precum şi specialiştii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, personalul de probaţiune beneficiază şi de un spor pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidenţialităţii de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizaţia lunară de încadrare".

Or, se observă că din interpretarea coroborată a textelor de lege nu rezultă că suma sporurilor cuvenite acestora ar fi de 45% (25%+15%+5%), în condiţiile în care legiuitorul nu a prevăzut acordarea de sporuri în procent fix din indemnizaţie, ci o limită maximă în care trebuie să se încadreze fiecare spor în parte.

Pe cale de consecinţă, independent de aplicarea prevederilor art. 25 alin. (1) sau a art. 25 alin. (2) din Lege, limitarea prevăzută la art. 38 este incidentă, de asemenea, în cauză. Odată atins salariul stabilit conform Legii nr. 153/2017 pentru anul 2022 nu are relevanţă că suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite respectiv ordonator de credite principal nu a depăşit 30% din suma salariilor de bază şi a indemnizaţiilor de încadrare.

În aceste condiţii, recurentei-reclamante nu îi este recunoscut necondiţionat dreptul la acordarea cumulată a celor trei tipuri de sporuri în cuantumul lor maxim, astfel cum au susţinut prin cererea de chemare în judecată, ci doar dreptul la acordarea sporurilor, cuantumul acestora urmând a fi determinat prin aplicarea unei duble condiţionări: încadrarea fiecărui spor în limitele maxime prevăzute în Anexa V (până la 25%, până la 15% şi până la 5%) şi, totodată, interdicţia depăşirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, de 30% din suma indemnizaţiilor de încadrare aferentă ordonatorului de credite.

Reclamanta a beneficiat cu ocazia recalculării drepturilor de acordarea celor trei categorii de sporuri, cumulat fiind respectat pragul prevăzut de art. 25 din Legea nr. 153/2017, iar individual fiecare spor încadrându-se în limitele maxime prevăzute de art. 4 şi 5 din Anexa V Cap. VIII la lege.

Instanţa de control judiciar observă că stabilirea, prin prevederile art. 38 alin. (6) din Legea cadru nr. 153/2017, a unei limite a cuantumului salariului de bază, soldelor de funcţie/salariilor de funcţie, indemnizaţiilor de încadrare care sunt mai mari decât cele stabilite, potrivit acestei legi, la nivelul prevăzut de lege pentru anul 2022 are un caracter tehnic, fără a dispune cu privire la reducerea salariilor de bază ale personalului plătit din fonduri publice sau cu privire la stabilirea acestora într-un cuantum mai mic. Integrate regulilor privind aplicarea etapizată a legii, aceste prevederi legale vizează reglarea în timp a disfuncţionalităţilor existente în domeniu salarizării personalului plătit din fonduri publice, prin limitarea creşterilor salariale la un nivel stabilit prin lege, potrivit scopului urmărit de legiuitor, astfel cum acesta este enunţat în expunerea de motive la Legea-cadru nr. 153/2017, şi anume acela de "eliminare a disfuncţionalităţilor salariale existente în sistemul public de salarizare", şi vizează, în ansamblu, toate categoriile de personal plătit din fonduri publice.

Cât priveşte pretinsa discriminare invocată de către recurentă în raport cu situaţia colegilor de la curţile de apel nominalizate, nu se poate reţine un astfel de tratament, cât timp aplicarea Legii nr. 153/2017 poate comporta particularităţi în ceea ce priveşte cuantumul sporurilor acordate în concret la nivelul fiecărui ordonator de credite, obligatorie fiind limitarea generală prevăzută de art. 25 din legea în discuţie, precum şi limitarea cuantumului fiecărui spor în sensul celor prevăzute de art. 4 şi 5 din Capitolul VIII al Anexei nr. 5 la Legea nr. 153/2017.

Astfel, în deplin acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte observă că reclamanta nu a demonstrat niciun element de diferenţiere în acordarea salariului de bază între ordonatorii de credite, întrucât doar salariile de bază sunt vizate de principiul egalităţii prevăzut de art. 6 lit. c) din Legea - cadru nr. 153/2017, nu şi celelelate compenente ale dreptului salarial.

În realitate, reclamanta nu învederează că prevederile legale au fost incorect aplicate, ci că prin aplicarea normelor în vigoare s-au creat situaţii discriminatorii, critică care nu poate fi primită.

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că reclamanta nu pune în discuţie în mod exclusiv problema legalităţii actelor contestate, prin cererea de recurs, formulând aceleaşi susţineri ca şi prin cererea de sesizare a primei instanţe, prin care, în realitate, urmăreşte să înlăture de la aplicare norme legale în vigoare.

În mod corect a observat instanţa de fond că prin acţiunea formulată reclamanţii au urmărit înlăturarea de la aplicare a unor texte de lege în vigoare şi nedeclarate ca fiind neconstituţionale, sub motivul unei pretinse discriminări prin efectul legii, urmată de crearea unei norme pe cale jurisprudenţială. Or, faţă de cele mai sus expuse, lipseşte temeiul legal care să atribuie instanţei competenţa de a proceda de o asemenea manieră.

În fine, instanţa de control judiciar, în acord cu raţionamentul instanţei de fond apreciază că nu este relevantă Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi nici Decizia Curţii Constituţionale nr. 794/21.12.2016 pentru că acestea interpretează norme juridice aplicabile perioadei anterioare celei vizate de decizia contestată şi neaplicabile la data de 01.12.2018, când este incidentă Legea nr. 153/2017.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată, este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, raportat la dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 893 din 3 decembrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2022.